2,371 matches
-
privitoare la elaborarea de sisteme ortografice succesive s-au desfășurat în sânul sau sub patronajul Academiei Române. Mi se pare deci anormal să se tăgăduiască dreptul celui mai înalt for științific și cultural al țării de a legifera în materie de ortografie. Faptul se arătă cu atat mai ciudat cu cat normele modificate în 1953 au fost adoptate printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, semnată de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Adică un guvern de semianalfabeți (vicepreședinți ai Consiliului de Miniștri în 1953 erau
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
mică a punctelor cardinale (Apus/ apus), păstrarea majusculei numai în cazul în care un substantiv are în text valoare alegorică (Viața/ viața), eliminarea dublei marcări a dialogului (la V. Voiculescu), prin liniuță de dialog și prin ghilimele, utilizarea virgulei conform ortografiei în vigoare, corectarea tacită a scrierii substantivelor articulate cu un singur -i de către V. Voiculescu ("Urlă lupii-n vînt"). în Colind pentru vînătorii de munte publicat în R.F.R., apare versul "Cu armele în mîini", pe care eu îl scriu "Cu
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
tot nu servește la nimic, vreau să spun că, în ciuda aparențelor, nu am nicidecum intenția să păcălesc pe cineva... un monolog e altceva decât o scrisoare vreau să spun că nu trebuie să mă ostenesc cu punctuația și chiar în privința ortografiei există o mai mare îngăduință mai ales că e vorba de Tzvetan un șofer care părea să aibă numai patru clase primare deși de fapt făcuse liceul prin care însă trecuse precum câinele prin apă altfel abil și inteligent vorbind
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
numără 7 silabe, nu 6, și ar fi îndreptat din mers eroarea. În aceste condiții, ar fi prea mult totuși să-i pretindem să observe lucruri mai rafinate, căci poetul scrie uneori și cu doi i, dar numai atunci când în ortografia actuală sunt necesari trei. Copii în pensioane, în grafia lui Macedonski, se va transcrie Copiii în pensioane..., nu ad litteram cum o face d-sa. Interesant e că multe variante corecte sunt înregistrate la Note... Nu știa de ele din moment ce
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
face d-sa. Interesant e că multe variante corecte sunt înregistrate la Note... Nu știa de ele din moment ce le-a înregistrat (manu propria?) sau a fost mai ușor să reproducă ediția Marino, o dată cu erorile de acolo? Să judece cititorii! 5. Ortografia etimologică din- tr-o altă fază îi joacă editorului alte feste. Rom. urzesc îl continuă pe lat. ordior, ordiri. Natural, Macedonski scrie (la 1874) urdesc. Știți cum e reprodus acesta? De necrezut : vin dese! Diferența de sens e evidentă, gafa penibilă
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
8 aprilie 1880, intitulat Chestiunea ortografică în Academia română și publicat în Convorbiri literare, nu se vorbește despre apostrof, dar finalul se încheie astfel: Spre a vă da un exemplu practic pentru înfățișarea ce ar avea scrierea română după această ortografie, am onoarea a vă alătura o transcriere conformă cu regulele aici stabilite. Este Cântecul gintei latine, ce l-am transcris, cântat de acel poet și coleg al nostru, căruia natura pare a-i fi dat menirea de a înfățișa generațiunilor
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
rubrică săptămânală; continuă). Vezi și conf. univ. dr. N. Georgescu: Eminescu. Prefață la o ediție nepublicată. În vol. colectiv Comunicările Hyperion, Filologie, 10, Volum coordonat de Dim. Păcurariu, Editura Hyperion, București, 2001. 2). T. Maiorescu: Raport asupra noului proiect de ortografie română. În Convorbiri literare, Iași, 15 aprilie 1880, p. 64-74. 3). Red. Cestiunea ortografică în Academia română. Loc. cit., p. 64. 4). Poesii de Mihail Eminescu/ Ediție de T. Maiorescu/, Editura Librărie Socec & Comp., București, 1884, p. 252. 5). Idem
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
texte-fetiș. Revizuirile lui sînt, practic, o "denunțare" a "icoanelor" dragi, pe care ne-am învățat, suflete tinere, să le privim fără întrebări: "Răposatul Haret era ministru al Instrucției Publice și scria "d-selle"- pentru "domniei sale". Reformase întregul învățămînt. Rămăsese însă cu ortografia dascălului din școala primară! Acest modest învățător trăia în fiecare slovă a marelui reformator... Tot așa trăiesc în părerile noastre literare dascălii de odinioară." Avem, prin urmare, nevoie de o critică lucidă și rece, străină de idiosincrazii, de "slăbiciuni", dar
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
a numelui că abreviere sau ca un cuvînt de sine stătător (în cazul B.U.G./bug, jocul de cuvinte e în engleză). Ar mai putea fi amintite Morometzii a nume autohton și citat literar, cu folosire ironică a unei ortografii străine (mai exact, "occidentale") a , sau împletirea tautologica dintre cifră și litere în 3rei Sud Est. Multe denumiri în română a Rebele, Taine, Drepturi egale, Sens unic, Puterea Cuvîntului a rămîn predominant denotative, tiparul fiind înviorat doar de cele care
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
Constanța Buzea Stimate domn, păcatele limbii dvs. poetice, ortografia catastrofală și punctuația asemenea sunt, la o primă și sperăm și ultimă constatare, păcate mai mult sau mai puțin fără știință și fără voie. Chiar dacă am vrea să le trecem sub tăcere, nu ne prea dă mâna deoarece, din aceste
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
tratat chiar cu o ignorare absolută, cea mai indicată, în astfel de cazuri, și cea mai sănătoasă. Pentru că nervii și răbdarea celor ce s-ar încumeta să le explice celor ce nu sunt deloc pregătiți să înțeleagă regulile elementare ale ortografiei și ale creației, vor fi în pericol să explodeze. Nu vă respingem și nu vă ignorăm comod, ci vrem să vă lămurim cât de cât de ce situația dvs. este critică. Din însemnărica însoțitoare aflăm, printre altele că, nefiind sigur că
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
știți, că ați făcut o școală cu lacune, că ați petrecut o viață cu probleme. Dar soluția de a nu mai greși, soluția de mică rezistență, firește, era aceea de a citi măcar ziarul preferat cu mai mare atenție la ortografie și punctuație. Iată câteva forme greșite, culese din manuscris: n-eo, n-e, v-ă, n/e, î-mi, m-ie, m-i, nea adunat, n-ea fost, n-i, m-ă, s-ă, s-ăl, a/r, m-a-ți
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
și cuvinte italienești utilizate ca atare, în cantități impresionante, în meniurile restaurantelor, de obicei fără a ieși din aceste contexte specifice (lasagne, ricotta, mozzarella, tortellini etc.): în cazul lor, pot să pară un semn de adaptare involuntară doar erorile de ortografie (în special cele care privesc consoanele duble). Termenul pizza are în română un statut special: absent din prima ediție a DEX-ului (1975), introdus de suplimentul la DEX (1988) și preluat de a doua ediție (1996), cuvîntul are o frecvență
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
1988) și preluat de a doua ediție (1996), cuvîntul are o frecvență în uz indiscutabilă, chiar în contexte tipic "internaționalizate" (enumerări de tipul: "hamburger, pizza, fast-food"). Incomplet adaptat din punct de vedere morfologic și grafic, cuvîntul e folosit curent cu ortografia de origine, cu finala în -a neadaptată analogic; ca și în cazul lui cola, care nu devine colă, forma pizza - "o pizza de calitate" (Evenimentul zilei = EZ 2486, 2000, 12) - e preferată unei asimilări, deloc imposibile în oralitatea familiară, pizză
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
formă articulată: pizzele ("Toate pizzele sunt proaspăt pregătite", pizzahut.ro). La fel de inevitabilă e forma de genitiv-dativ: "Istoria producerii pizzei începe în antichitate" (magicland.ro). Oricum, cuvîntul pizza are deja o familie lexicală în română. Derivatele - pizzerie, pizzar - păstrează în genere ortografia termenului de bază: "am încercat să deschid o pizzerie" (EZ 2486, 2000, 12); "tânăr 24 ani, caut loc de muncă în următoarele domenii, bucătar, pizzar sau barman" (muresinfo.ro); apar însă și în transcriere românizată: "pițeriile doldora de turiști" (Cultura
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
create artificial, care fac obiect de discuție în presă, la televiziune, la radio sau pe la diverse simpozioane, iată una care, cu adevărat, merită atenție. Motto-ul din Baudelaire pus în fruntea articolului d-lui Dulvac are două greșeli, una de ortografie franceză, alta de text. Urmînd exemplul celebru din schița lui Caragiale, îl vom lăsa pe cititor (și pe autor) să le descopere singur. După un excelent număr (4, aprilie) consacrat tatălui, unde mai mulți scriitori vorbesc despre paternitate (și ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16089_a_17414]
-
Constantin Țoiu Cu patru ani înainte de revoluția franceză, în 1785, la Imprimeria Societății Literare Tipografice, Paris, apare Tomul șaptezeci și doi din Opere complete de Voltaire. Este un volum cartonat (doi) imprimat pe o hîrtie de mătase cretată, tipărit în vechea ortografie franceză, paginile avînd cotorul aurit. Nu e atît o carte, cît Timpul însuși editat. Ediția împlinește aproape două secole și jumătate. Întîmplarea face să se rupă în două, deschizînd cartea, recent, la pagina 89 - Scrisoarea IX - Sur les juifs. Chestiunea
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
această contradicție dau din aripioare demonii și îngerii. Îmi vine în minte o propoziție a lui Pessoa, marele scriitor portughez spunea cam așa: Faptul că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior nu înseamnă că ești absolvit de respectarea ortografiei. Deci, în luciditatea asta este zborul... Cărțile dumneavoastră au un „mecanism" inconfundabil, subtil, perfect (care nu poate fi demontat) al planurilor. După mine, asta dă măreție și originalitate textului. L-ați găsit în mod firesc sau după o îndelungată suferință
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
prin magazine” (hotcity.ro, 29.12.2009). În exemplele de mai sus nu se ține seama de indicațiile normative din DOOM, conform cărora articolul și desinența de plural se atașează direct, fără cratima, atunci când finală cuvântului se pronunță după regulile ortografiei și ale ortoepiei românești. În acest caz, întreg cuvântul este perfect asimilabil, lipsit de probleme de pronunție; de altfel, stick este deja intrat în română, în formă de plural sticks, desemnând un produs alimentar: „Croco Bacău a făcut opt milioane
Bastonaș, cheie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6548_a_7873]
-
frumos, un articol emoționant. Totuși, la rece, vederile mele sunt altele. Îl rog pe cititor să aibă bunătatea de a le cumpăni. Scriu cu î din i... ... Pentru că inițiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a reintrodus în ortografia românească litera â (în afara cuvîntului "român" și a derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare științifică, generată de un anume sentimentalism anti-comunist (bazat și pe legenda că î-ul din i ne-ar fi fost impus de
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
anii '20 ai secolului trecut, cu mult înaintea apariției comunismului la noi). Cei doi lingviști membri ai Academiei au votat unul "împotrivă", celălalt "abținere". Toate institutele de lingvistică din țară au dezaprobat decizia. ... Pentru că, prin readoptarea lui â din a, ortografia românească se complică în mod artificial, introducîndu-se un criteriu mecanic, arbitrar și străin spiritului limbii române: acela dacă un sunet se află în interiorul cuvîntului sau la una din extremitățile sale. Ar trebui, e.g., să scriem a târî (cu două litere
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
în altă poziție)... A scrie un sunet într-un fel dacă e-n corpul cuvîntului și-n alt fel dacă e la unul din capete e o procedură care sfidează claritatea latină a limbii române și principiul dominant fonetic al ortografiei românești, conform căruia un sunet sau un grup de sunete se transcrie (aproape) întotdeauna cu aceeași literă, respectiv cu același grup de litere. Au spus-o mari cărturari, atît români (Rădulescu-Motru, A. Scriban, Philippide, Densusianu, G. Ivănescu, G. Ibrăileanu, E.
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
datează din anii 1880-1884, după mențiunea pusă de editor în finalul textelor, dar nu sunt deconspirate meticulos și sursele. Ar fi fost necesară o notă asupra ediției, unde să se precizeze regulile de transcriere a textelor, căci Coșbuc scrisese cu ortografia etimologizantă specifică ardelenilor. Multe greșeli de corectură, transformate în penibile greșeli de ortografie, maculează paginile tipografice. E, din păcate, ratată încă o ocazie de a pune ordine într-un teritoriu parcă sortit devălmășiei. C. Catalano este, din câte îmi dau
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
nu sunt deconspirate meticulos și sursele. Ar fi fost necesară o notă asupra ediției, unde să se precizeze regulile de transcriere a textelor, căci Coșbuc scrisese cu ortografia etimologizantă specifică ardelenilor. Multe greșeli de corectură, transformate în penibile greșeli de ortografie, maculează paginile tipografice. E, din păcate, ratată încă o ocazie de a pune ordine într-un teritoriu parcă sortit devălmășiei. C. Catalano este, din câte îmi dau seama fără să-l cunosc din alte împrejurări, un amator fără ambiții, iar
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
de termenul italian corespunzător, censimento; în orice caz, era cea recomandată de Laurian și Massim, care o apropiau de lat. recensio. De fapt, dicționarul latinizant indica pentru sensul „acțiunea de recensere” și termenul recenziune („recenziunea cetățenilor din toată țara”; în ortografia specifică: „recensionea cetatianiloru d’in tota terr’a”). Spre sfârșitul secolului, recensimentul latinizant a fost treptat înlocuit de mai adaptatul recensământ. Cuvântul a cunoscut și o variație a formelor de plural: dicționarele mai vechi (Damé, de exemplu) indicau mai ales
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]