2,363 matches
-
și o alianță formată din: Imperiul Otoman, Anglia și Franța. Conferința de Pace de la Paris din 1856 prevedea înființarea adunărilor ad-hoc în Principatele Dunărene (vezi Principatele Dunărene). Războiul de Independență (1877-1878) - este numele dat războiului ruso-româno-turc deoarece țări supuse Imperiului Otoman își vor recăpăta după secole independența (România, Bulgaria, Serbia). La 9 mai 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu (vezi Kogălniceanu Mihail) va citi în Parlament proclamarea independenței României. Armata română va susține bătălii eroice la: Plevna, Vidin, Smârdan, Rahova. A
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
punct de vedere politic, Europa de la sfirșitul Evului Mediu capătă caracteristici noi, marcate de dispariția marilor construcții statale cu năzuință universală. Urmaș îndepărtat al Imperiului roman, Imperiul grec bizantin se prăbușește după o lungă agonie, f/i timp ce turcii otomani cuceresc Constantinopolul în 1453. Cît despre Sfintul Imperiu roman de origine germanică, pradă anarhiei și frămîntării, nu mai este decît "carcasa" care face derizoriu titlul electiv de împărat, pe care și-o dispută familiile de Luxemburg și de Habsburg. Ca
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ei profită de aceasta pentru a pune mîna pe Strîmtori, pe Tracia și pe Adrianopole. Ei sosesc curînd la porțile Constantinopolului. Bazileul străbate Occidentul promițînd unirea Bisericilor, dar nu reușește să provoace o cruciadă în stare să-i respingă pe otomani. Expedițiile organizate succesiv cele ale sîrbilor și bosniacilor (1389), cea a împăratului Sigismund în fruntea cavalerilor occidentali (1396) sau cea a regelui Ungariei, Ladislau al II-lea Jagello (1443) pentru a zdrobi încercuirea Constantinopolului sînt toate înfrînte. Bizantinii nu se
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
existența altor oameni și a altor forme de civilizație. "Fiice" ale redresării europene din a doua jumătate a secolului al XV-lea, Marile Descoperiri vor tulbura profund o Europă deja zdruncinată de "inventarea" protestantismului, ascensiunea lui Carol Quintul și înaintarea otomanilor în sud-estul continentului. Redresarea europeană de la sfîrșitul secolului al XV-lea După un secol și jumătate de tulburări de tot felul, a doua jumătate a secolului al XV-lea reprezintă pentru Europa epoca redresării și a instaurării unei ordini pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
forțele pentru a împiedica înaintarea turcilor, considerați, totuși, o nenorocire îngrozitoare pentru lumea creștină. Nu se face nimic pentru salvarea Imperiului bizantin, a cărui istorie glorioasă întrupase, în timpul Evului Mediu, amintirea Romei. În primii ani ai secolului al XVI-lea, otomanii își instalează tabăra chiar la granița teritoriilor ce constituiau patrimoniul familiei imperiale de Habsburg. Două aspecte ilustrează profunda decădere a Europei după prăbușirea Bizanțului: fărîmițarea Italiei și lipsa de putere a împăraților. Fărîmițarea și războaiele din Italia Patrie a ideii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
largul Corintului, o strălucită victorie asupra flotă turcești. Spania cîștigă astfel un prestigiu considerabil. Lepanto este totuși ultimul succes al regelui Spaniei. De altfel, un succes mai mult aparent decît real: flota turcească nu este distrusă. Ciprul rămîne în mîinile otomanilor, iar puterea de care dă dovadă Filip al II-lea continuă să îngrijoreze statele europene. Franța, ale cărei teritorii sînt încercuite, este mai neîncrezătoare decît niciodată, iar Anglia protestantă îl consideră pe Filip drept dușmanul său firesc. Îngrijorate pentru independența
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pînă în 1309. 35 Este vorba aici de Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441-1456), guvernator al Ungariei (1446-1453) și căpitan general al acesteia (1453-1456). Autorii fac referire la luptele purtate de Iancu de Hunedoara la sud de Dunăre împotriva otomanilor: "campania cea lungă" (1443-1444), Varna (1444), dar mai ales Belgrad (1456), care are un răsunet european. Într-adevăr, fiul său, Mathias Corvin va deveni rege al Ungariei între 1458-1490. 36 "Guelfii" și "Ghibelinii" desemnează numele a două partide puternice, ce
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
54 "Echilibru european" este supranumele ce se dă sistemului politic, care pretinde a asigura pacea, prin menținerea echilibrului între marile state europene. 55 În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman ajunge la maxima sa dezvoltare. După ce ocupă statele din Balcani, otomanii se îndreaptă spre Europa Centrală odată cu ocuparea Belgradului, în 1521. înfrîngerea maghiarilor la Mohacs (1526) și transformarea unei părți a Ungariei în pașalîc (1541) vor deschide calea otomanilor către Europa. În acest context, se modifică și statutul internațional al țărilor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Imperiul Otoman ajunge la maxima sa dezvoltare. După ce ocupă statele din Balcani, otomanii se îndreaptă spre Europa Centrală odată cu ocuparea Belgradului, în 1521. înfrîngerea maghiarilor la Mohacs (1526) și transformarea unei părți a Ungariei în pașalîc (1541) vor deschide calea otomanilor către Europa. În acest context, se modifică și statutul internațional al țărilor române, întrucît Moldova, Țara Românească și Transilvania trec sub directa dominație politică și economică a imperiului Otoman. (Vezi Vlad Georgescu, Istoria Românilor, ediția a III-lea, Humanitas, București
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
crochiuri, inspirate fie de atmosfera orașului Iași - Iașii (Revedere), Însemnări ieșene -, fie de medii sociale diverse - O călătorie cu tramvaiul, Strada mea. De menționat sunt și nuvelele de inspirație istorică, evocând un trecut plasat în epoca geților, cumanilor ori a otomanilor (Prințul Atepa, Jertfa laudei, Trecu prin râu). H. a tradus din operele lui Pușkin, Cehov, Strindberg ș.a. SCRIERI: Bezerenban. Din cronica persană a lui Fazel-Ullach-Raschid, Iași, 1919; Câteva nume topice românești de origine cumană, Iași, [1934]; Vrăbioiul alb...și alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
nu poate fi înțeles pe deplin decât dacă luăm în calcul faptul că el reprezintă o formă lacunară a unui textem diatropic (Veni, vidi, Deus vicit! - exclamația regelui polonez Jan III Sobieski, în urma victoriei prin care i-a obligat pe otomani să abandoneze, în 1683, asediul Vienei), care, la rândul său, este o reconfigurare a mult mai celebrului textem diasemic aparținându-i lui Iulius Caesar (Veni, vidi, vici!). 4.3.1. Datorită complexității lor, abordarea acestui tip de texteme ridică o
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Brâncoveanu, care l-a invitat să participe la numeroase evenimente din viața Curții domnești. Voievodul român l-a ajutat să tipărească primele cărți în limba arabă vorbită de creștinii orientali, rămași în interiorul granițelor lumii islamice după cucerirea Orientului Mijlociu de către otomani. Sub îndrumarea marelui cărturar Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, originar din Iviria-Gruzia, care a instalat tipografii la mânăstirile Snagov și Râmnic, s-au tipărit în limba arabă, la Snagov, în 1701, un Liturghier și un Ceaslov, în 1702. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
jurnalului oral românesc, indexul tipologic și de motive și antologia de texte. A cules folclor din douăzeci de localități cu populație turco-tătară din Dobrogea, alcătuind și o arhivă fonogramică a graiurilor turcesc și tătăresc din România. În studiul Românii și otomanii în folclorul românesc, publicat în 1998, după un capitol de considerații istoriografice, examinează, în două ample secțiuni, relațiile românilor cu preotomanii și cu otomanii, reflectate în cântecele bătrânești și în proza populară. În controversata problemă a baladei Marcu și Gerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
alcătuind și o arhivă fonogramică a graiurilor turcesc și tătăresc din România. În studiul Românii și otomanii în folclorul românesc, publicat în 1998, după un capitol de considerații istoriografice, examinează, în două ample secțiuni, relațiile românilor cu preotomanii și cu otomanii, reflectate în cântecele bătrânești și în proza populară. În controversata problemă a baladei Marcu și Gerul - care a făcut obiectul unui celebru studiu al lui P. Caraman și al unei celebre polemici pe această temă între D. Caracostea și Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
culturnicilor epocii, ci unul autentic, anticomunist, care circula pe ascuns. SCRIERI: Jurnalul oral, București, 1993; Legendele și tradițiile Dunării, București, 1994; Etern și emblematic în devenirea neamului românesc (în colaborare cu Dan Bodea), pref.Ioan Godea, București, 1994; Românii și otomanii în folclorul românesc, București,1998. Antologii: Cât e țara-n lung și-n lat, București, 1973; Folclorul rezistenței anticomuniste, I-II, introd. și postfață Dan Bodea, Cluj-Napoca, 1999-2001 (în colaborare cu Ion Nichita). Repere bibliografice: Irina Maciu, Tradiția, ca supremă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
72; Florentin Popescu, Rara avis. Dan Bodea, Cornelia Călin, „Etern și emblematic în devenirea neamului românesc”, „Vocea României”, 1995, 19 iulie; Ancu Damian, Emil Păunescu, Șantierul naval Giurgiu. Cartea centenarului (1897-1997), Giurgiu, 1997, 91-94; Gelku Maksutovici, Cornelia Călin-Bodea, „Românii și otomanii în folclorul românesc”, „Albanezul”, 1998, 7; Dan Bodea, O carte de excelență: „Folclorul rezistenței anticomuniste”, DEP, 1999, 225; Adrian Stănescu, O carte de excepție, „Curierul românesc”, 1999, 6; Adrian Tertecel, „Folclorul rezistenței anticomuniste”, „Revista istorică”, 1999, 5-6; Gh. Istrate, Românii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
folclorul românesc”, „Albanezul”, 1998, 7; Dan Bodea, O carte de excelență: „Folclorul rezistenței anticomuniste”, DEP, 1999, 225; Adrian Stănescu, O carte de excepție, „Curierul românesc”, 1999, 6; Adrian Tertecel, „Folclorul rezistenței anticomuniste”, „Revista istorică”, 1999, 5-6; Gh. Istrate, Românii și otomanii, „Curierul românesc”, 1999, 9; Mihai Maxim, Romanya daki Türkler, Örnek Türk-Romen Ortak yașamî [Un exemplu recent de cercetare a turcilor din România], „Türk Edebiyotî” (Istanbul), 2000, 31; Gh. I. [Gheorghe Istrate], Dosarele istoriei. Cornelia Călin-Bodea, „Folclorul rezistenței anticomuniste”, „Curierul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
vedere slăbiciunile Rusiei și pierderea statutului acesteia de mare putere. De asemenea, trebuie luată în considerare moștenirea istorică în definirea politicii externe românești. Din punct de vedere istoric, teritoriul românesc a fost la confluența intereselor geostrategice ale unor mari imperii: otoman, rus, habsburgic. Într-un context internațional incert de la sfârșitul Războiului rece, istoria cu învățămintele sale a fost pentru decidenții politici români singura bază solidă pentru a fundamenta opțiunile politicii externe. În plus, trebuie luat în considerare și componenta culturală a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
teme de bază, alături de mai vechile idei despre garantarea proprietății și a libertăților (economică, religioasă, de conștiință și de expresie). Lucrul acesta nu s-a petrecut, însă, peste tot în lume; imperiile conservatoare au menținut absolutismul monarhic încă multă vreme (otomanii au adoptat prima constituție la 1876, iar rușii abia în 1906). În spațiul românesc, arondat politic puterilor vecine, evoluția organizării statale s-a produs, începând de pe la 1740, sub oblăduirea domnitorilor fanarioți (Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Scarlat Callimachi și Ioan Caragea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
ruși a Țărilor Române și al exilului domnitorilor acestora, la Viena; așa a început Războiul Crimeei. În martie 1856, Tratatul de pace de la Paris a pus capăt conflictului, în care Imperiul Țarist a trebuit să facă față singur alianței dintre otomani, britanici, francezi și Regatul Sardiniei. Principatele Dunărene au rămas sub suzeranitate otomană, iar protectoratul rusesc a fost înlocuit cu statutul de "garanție colectivă" din partea marilor puteri europene. Cum era firesc într-o asemenea situație, actul constituțional emanat sub control țarist
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
un prim pas spre unificare. Pentru un pas mai departe, românii au găsit o soluție inventivă: dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, la Iași și la București, în luna ianuarie a anului 1859. Înghițită cu greu de otomani și de restul puterilor europene, alegerea a fost urmată de o serie de reforme în sensul unității moldo-vlahe, care s-a adâncit instituțional la începutul lui 1862; atunci se instituie la București un singur parlament și un singur guvern, pentru
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
prin Tratatul de pace, ci doar să se consulte dorința moldovenilor și muntenilor în problema Unirii. Rezolvarea acestei chestiuni esențiale pentru viitorul Țărilor Române a fost astfel lăsat în suspensie, considerând Moldova și Țara Românească ca parte integrantă a Imperiului Otoman; în memoriul adresat Congresului de Pace de la Paris, domnul Moldovei Grigore A. Ghica, cere, totodată, unirea celor două Principate sub un prinț străin. După evenimentele petrecute în Rusia după Primul Război Mondial, când bolșevicii au ajuns la putere, în anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că fiecare capitol este bine proporționat și sugestiv sub raportul conținutului. Pe baza mărturiilor vremii, autorul a reușit, în primul capitol, să reconstituie cu destulă fidelitate statutul Dobrogei în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Privit mult timp de otomani ca un punct de legătură cu Hanatul Crimeii sau unul de tranzit ori de staționare a trupelor otomane, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era integrat în sistemul administrativ otoman, constituind sangeacul Tulcea, o provincie sărăcăcioasă, puțin prielnică așezărilor umane, cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
prevederilor tratatului de pace de la Berlin, lucrare realizată de către profesori din cadrul Universității "Ovidius" din Constanța 18. Capitolul 1 Dobrogea în istoria românilor I. 1. Dobrogea sub dominație otomană Dobrogea teritoriu românesc cuprins între Dunăre și Marea Neagră a fost ocupată de către otomani la începutul secolului al XV-lea, fiind desprinsă din sistemul administrativ al Țării Românești după încheierea domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), provincia aflându-se, probabil, pentru scurt timp, sub autoritatea fiului lui Mircea, Mihail I (1418-1420). Integrarea definitivă a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
plină ascensiune fiind, în același timp, un teritoriu de tranzit sau de staționare a trupelor de ieniceri și de spahii ce asigurau supravegherea Țărilor Române situate în nordul Dunării 28. Referindu-se la sistemul de fortificații și cetăți realizat de către otomani pe malul Dunării Nicopole, Silistra, Hârșova Evlya Celebi menționa că ostașii otomani "stau de strajă în fiecare noapte pentru că aici este margine (serhat) iar în partea cealaltă aflându-se țara românilor necredincioși [creștini, n.n.] tare se tem"29. De o
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]