1,914 matches
-
gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl dusese până la capăt. La Înfiorătoarea sa mască funebră. Exista oare o legătură Între cele două obiecte? Cel iluminat de lumina artei și cel otrăvit de durere? Și de ce fusese ucis mozaicarul În felul acela, transformat În Însăși piatra operei sale? Continuă să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce aluneca În somn, legănat de un zornăit de plăcuțe din bronz ce Încă Îi mai răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asemeni, din câte prevede știința fiziognomică. — În ultima vreme ți s-a Întâmplat să Întâlnești multe asemenea bestii, În calea dumitale? — Multe, În afară de a dumitale. — Și care ar fi aceea? — Vasiliscul, zise poetul, devenind serios. Dar vasiliscul nu există. — Dar otrăvește și ucide ca și când ar exista, la fel ca vorbele calomniei. 8 În aceeași zi, după crepuscul Dante ajunse la masa Înțelepților fără să șovăie. De acum era limpede că ungherul acela al tavernei constituia cu adevărat un spațiu privat. Aliniați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit de cuvintele lui Baldo. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio Petri? Ar fi trebuit să dea alarma la Monetărie. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ales în combinații incompatibile, determină o acțiune lentă a intestinelor și cauzează constipației cronică; în colon se adună materii fecale și produse secundare toxice rezultate în urma fermentării și descompunerii care împiedică mișcările peristaltice, irită colonul și, în cele din urmă, otrăvesc fluxul sangvin prin osmoză; irigările colonului reprezintă primul pas pentru ameliorarea constipației, urmate de terapia nutrițională. Smochine: smochinele proaspete sau uscate la soare curăță intestinele de reziduuri toxice și mucus și au rol de laxativ natural; pentru a realiza o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
enzime și de elemente nutritive organice. Circulația insuficientă a esenței și energiei din cauza lipsei de exercițiu fizic și a respirației superficiale sunt, de asemenea, cauze care contribuie la îmbolnăvire. Stresul și depresia cronice au, de asemenea, un rol important, deoarece otrăvesc fluxul sangvin cu produsele reziduale toxice ale adrenalinei și ale altor reacții de tipul „reacției la stres acut”. În primul și în primul rând, trebuie să aplicați terapia prin detoxifiere cu o serie de posturi pe perioade de șapte-zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
grăsimi de origine animală, dar și medicamente și substanțe toxice, pancreasul se umflă, atingând dimensiuni anormale, din cauza nevoii constante de enzime digestive pentru procesarea alimentelor lipsite de enzime, iar colonul se încarcă cu straturi peste straturi de substanțe lipicioase care otrăvesc fluxul sangvin. Colonul: canal de evacuare sau groapă de gunoi? Dintre toate organele vitale din corp, cel care suferă cel mai mult de pe urma obiceiurilor alimentare moderne este colonul. Colonul nostru a fost destinat de natură să funcționeze la fel de ușor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de aer se depun pe fiecare kilometru pătrat din New York pe lună, iar New York-ul nu este atât de poluat ca alte orașe ale lumii. Nici adepții ce au trăit înainte de secolul XX nu erau îngrijorați că le-ar fi otrăvită apa cu reziduuri industriale, la care să se adauge „purificatori” chimici precum clorul. Fructele și legumele pe care le consumau ei nu conțineau pesticide otrăvitoare sau îngrășăminte chimice artificiale. De fapt, programele de purificare taoiste nu elimină din organism toxinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fjam, nu am nici o gaure. Hát, cum kutya fasza, n-ai nici o gaure, Húnór bácsi? Și io ce mănânc la Crăciun? Și nu mai am nici dolari să plătesc chiria la coteț! Cheamă alt măcelar, a zis Húsvágó. Mai bine otrăvesc porcul, am zis eu. Atunci, Húnór bácsi a zis: Tăiem la el În doi ianvar, dache Dumnezeu ajută. Și ce mă fac fără cârnaț, vereș, tobă, carne? Dau io Împrumut la tine, bine? Bine, bine, am zis io care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se războiască pasiv, adunând informații. În primii ani ai căsniciei lor Georgie locuia în apartamentul de deasupra garajului. Ramona a aflat că îi plăcea să pipăie mortăciuni și că Emmett îl urăște pentru asta. Așa că s-a apucat să otrăvească pisicile vagaboande care îi culcau grădina la pământ, după care le-a lăsat la ușa lui Georgie. Când Emmett i-a respins propunerea de a avea un copil, s-a îndreptat spre Georgie și l-a sedus, fericită că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o să devină vizibilă și a început să ia opiaceele prescrise de medic. Peste doi ani s-a născut Martha, fiica lui Emmett. Ramona s-a simțit de parcă l-ar fi trădat pe Georgie și a revenit la obiceiul de a otrăvi maidanezi pentru el. Într-o zi Emmett a prins-o asupra faptului și a zvântat-o în bătaie pentru că se implica în „perversiunile lui Georgie“. Când i-a spus lui Georgie de bătaie, el i-a povestit cum i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar Lea i-a dat un ghiont aruncându-i o privire cruntă; nici măcar tinerețea Rahelei nu era o scuză suficientă pentru greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bine. Nici unul nu îngenunchea în fața celuilalt doar de dragul poveștii, iar Iosif trebuia să se lupte mereu cu batjocora fraților noștri, care-l disprețuiau pentru că se juca cu mine. Erau foarte puține fete în curtea noastră - femeile glumeau spunând că Iacob otrăvise fântâna cu ceva împotriva fetelor. Am încercat să mă împrietenesc cu cele câteva ale lucrătorilor, dar nu eram niciodată potrivită pentru jocurile lor, eram fie prea mare, fie prea mică, așa că, atunci când am fost destul de mare încât să aduc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat să mă consoleze: „N-are rost să vă supărați, domnule sculptor. Pe ăsta nu-l ia moartea, de frică să nu se otrăvească cu el”. Tot Domnul Andrei s-a grăbit să le explice celorlalți că nu era în folosul lor să mă supere. Dacă plecam? Cine ar mai fi venit pe țărmul acela pustiu? Stâncile de marmură ar fi rămas neatinse, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărmul se umpluse de fluturi morți. Îi ascultam, pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe jumătate absent; pe de o parte fiindcă mă indispun ploile nemernice, care nu spală aerul, ci, dimpotrivă, îl otrăvesc, îl coclesc și care te pătrund cu umezeala lor până la oase, ca o boală; pe de altă parte, fiindcă mă preocupa femeia pe care o văzusem de la fereastră. Aș fi vrut să-l întreb pe Dinu ce e cu extazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-o vezi sau n-ai s-o vezi. Ce pierzi sau ce câștigi dacă pipăi o piatră venită din cer? Preotul ei tot n-ai să poți fi! - Da, stăpâne, dar... - Viața omului e scurtă. Ce rost are să fie otrăvită cu întrebări la care nu poate răspunde nimeni! Nu uita că ești un rob mai fericit decât toți robii și chiar decât mulți oameni liberi. Mulțumește-te cu ce ai, ca să nu pierzi într-o zi totul. Eu te sfătuiesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochi pe client. În cutia dezgustătoare a aparatului rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare a Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar fi ținut chiar atunci, pe sub fuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice și social-culturale ale României - cineva dintre galeșii ei ascultători o implora, în direct, la telefon, să i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm, încât nu se mai gândise la realitatea situației în care intra, la bărbatul ei care avea o fostă soție hotărâtă și amară ca fierea și doi copii care fuseseră deja otrăviți cu idei preconcepute în ceea ce o privea. Alison îl iubea pe Luca cu tot sufletul, ba chiar, dacă era să fie sinceră până la capăt, era chiar puțin obsedată de el. Dar acum, că subterfugiul acelui debut de relație ilicită se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
după care s-a așezat pe canapea ca să se uite peste cel mai recent număr al revistei OK, care era plin cu fotografii de celebrități cu bebeluși în brațe. Din fundal, zâmbeau progeniturile vitrege. Poate că doar viața noastră e otrăvită de nefericirea adolescentină, s-a gândit ea supărată. Poate că în alte familii „amestecate“, cum le spun americanii, toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți, se fac prăjiturele la grămadă, iar copiii râd în hohote, în vreme ce fosta soție se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul... Mai scăpare-am cu viața Din al dragostei răsboiu Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? {EminescuOpIV 523} Tolba dragostei de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare. Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. Și te mlădii cu mult farmec Intre creți-mbrăcăminții: Știi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Galilei. ― Vrei să spui că viața mea nu-mi mai aparținea? ― Vreau să spun că așteptările noastre te-au înălțat deasupra destinului tău. Am săvârșit un exces, fără îndoială. Dar acest exces ne-a ajutat să respirăm mai ușor aerul otrăvit de dogme și de frică. Te-am așezat pe un soclu, Galilei. ― Fără să fiu întrebat dacă țin să devin statuie. ― Ai dreptate. Eu îți explic, însă, ce s-a întîmplat. În clipa în care tu ai coborât de pe soclu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
niciodată. Fântâna, însă, am văzut-o când am fost în deșert, pe urmele Anei. Apa scânteia în soare. Am vrut să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită și m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea numai dușmani peste tot, care voiau să-l omoare și să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit și nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]