3,713 matches
-
nedreaptă și putredă Întocmire socială, departe de superstiții și discriminări rasiale». D-sa uită Însă că această «liniște» și aceste «scutiri» s-au câștigat prin lupta dârză de zi cu zi și se Întăresc În luptă Împotriva celor care ne pândesc dreptul la liniște. Că R. Petrescu - care e atât de bine informat, Încât scrie negru pe alb, că ultima Întrunire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești s-a ținut la Praga (și nu la Budapesta) și care se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În vechile hrisoave, transformările esențiale pe care le-a suferit țara noastră după 23 August (Ă). (Ă). Prin utilizarea unui astfel de procedeu de Înregistrare lirică, poemul capătă o extensiune care sfârșește prin a deveni obositoare. În direcția măiestriei Îl pândește o anumită primejdie pe poetul Chivărei Roșii. (Ă). Problema evitării abstractului, a generalului sărăcit de semnificații vii, este actuală pentru poetul clujean Victor Felea. Poemul A noastră imensă dimineață publicat de el În Lupta Ardealului nr. 1221, are același caracter
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acestei discuții este că drumul urmat de poezia lui 23 August În ultimii ani se identifică pe de-a-ntregul cu evoluția ascendentă a Întregi noastre poezii noi. Și nu numai atât. Aceleași principii care amenință progresul calitativ al liricii noastre pândesc și poezia Închinată marilor evenimente istorice. Pentru că, spre deosebire de bâlbâială dementă a poeziei dirijate În Occident de esteții trusturilor, poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
băteau În piatră, grele, Băteau În piepturi, inimile lor». Totul e decor În această poezie (Ă). (Ă). În realitate viața la Canal nu este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o construcție ca aceea a Canalului e pândită cu ură de nenumărați dușmani și o spune: «Dușmanul de aceea se tot zbate, Îi fierbe sângele și face spume». El nu demască Însă pe acești dușmani, nu ne arată concret cum acționează, sub ce chipuri se ascund, ce mijloace
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
imaginea complexă a realității. În poezia lui Vasile Iosif, Spre altă viață, din volumul Altfel de cântec, unde ni se vorbește de constituirea unei gospodării colective, chiaburii nu sunt uitați, dar ei sunt amintiți doar ca niște exploatatori Îngrădiți, neputincioși: «Pândesc turbați chiaburii după gard. Tânjesc să pună stăvili vieții noi. I-au Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Viața românească 11”: „În special din acest punct de vedere, al unei originalități bine marcate, apariția primului volum de poezii al tânărului poet A. E. Baconsky reprezintă un fapt Îmbucurător, care merită o atenție deosebită. (Ă). Baconsky este Însă pândit de o primejdie serioasă: aceea de a aluneca de la originalitate la manieră. Spuneam că el nu repetă șabloanele curente, șabloanele altora. Dar se repetă pe sine Însuși, reluând la infinit un șablon pe care l-a confecționat singur și care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alunecarea: de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism. (Ă). Ce valoare poate avea de pildă o imagine răsuflată ca aceea În care chiaburii sunt Înfățișați ca niște șerpi veninoși: «Șerpi cu-nveninate mușcături Stau În ascunzișuri și pândesc». sau aplicarea epitetului „negre” pentru a desemna planurile acelorași chiaburi? (Ă). Dar faptul cel mai grav, primejdia cea mai mare o constituie un alt clișeu repetat la nesfârșit: prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În primul rând
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sale - lipsea noua creație de profunzime și Înscriere pe coordonata tradițional-progresistă, dacă formalismul era o tristă moștenire burgheză care nu putea reda convingător preaplinul realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez, cultivarea livrescului, Într-un cuvânt un alt virus Încearcă să submineze vigoarea și militantismul liric: individualismul. Abia infiltrat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proletară a detectivului, ideologia sa frustă, dar consistentă, refuzul oricărei forme de „estetism” și de parvenitism transpar în fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului brutal care nu ezită să transpire în soare pândindu-și victima, să se bată cu pumnii ori să tragă cu pistolul. Firește că o doză de romantism subzistă în Philip Marlowe, în ciuda eforturilor lui Raymond Chandler de a-l pune să evolueze mai ales în situații dezavantajoase. Expresivitatea seducătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
trimițând în zona scepticismului ultim, a desprinderii, printr-o perspectivă metafizică, de realitățile măruntei lumi măcinate de conflicte - o lume a angoasei fără obiect și a disperării insidioase: Afară, grădinile strălucitoare păreau bântuite de stafii, ochi mici și strălucitori mă pândeau din dosul boscheților și parcă însăși lumina soarelui avea în ea ceva tainic. ș...ț Ce mai contează unde zaci după ce-ai murit? Într-un puț murdar sau într-un turn de marmură pe culmea unui deal înalt? Ești
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mărturisește că a decupat acele fragmente de realitate din motive care-i rămân obscure lui însuși. Ceea ce înseamnă că etica profesată cu asemenea ardoare a fost înfrântă de o cauză de al cărei sens nu e conștient. Iraționalul pare să pândească din tenebre, acolo unde detectivul visează la claritate și armonie. Un motiv plauzibil ar exista și ar putea fi unul provenit tot din spațiul etic: vorbind despre Geiger și Eddie Mars, Marlowe ar fi trebuit să vorbească și despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea, tristețea și dezabuzarea: Pândeam de cinci minute musca albastră și așteptam să se așeze. N-avea chef să ia loc. Prefera să se rotească și să cânte prologul la Pagliacci. Ridicasem puțin pliciul și eram gata. Pe colțul biroului se întinsese o pată luminoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Era un prim pas în direcția bună, dar insuficient. Ar fi trebuit să fi încuiat ușa și să mă fi ascuns sub birou”). El încearcă - fără succes - să iasă din încurcătură refuzând orice compromis cu haita de „scorpioni” care-l pândesc la fiecare răspântie. Una din performanțele remarcabile ale lui Chandler - de fapt, un risc imens luat față de cititorii literaturii hard-boiled - este păstrarea în afara paginii de carte a scenelor violente. Nici unul dintre asasinatele în serie (Lester B. Clausen, Hicks/Hambleton, Orrin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plecat. Cuvântul-cheie al acestui pasaj - neant - devine simbolul întregii desfășurări ulterioare a povestirii, marcată de absența eroului în jurul căruia se desfășoară întreaga intrigă (Terry Lennox), dar și de senzația acută a detectivului că se mișcă într-o lume fără contururi, pândită la fiecare pas de primejdia anulării ființei umane. Momentele de jubilație sunt scurte, înșelătoare - mici amăgiri de sine într-un lanț al eșecurilor. Singura dimineață în care Marlowe se scoală binedispus se desfășoară sub semnul inutilității absolute, al inconsistentului și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe lângă corp, fără a avea voie să atingă dușumeaua cu partea superioară a corpului ori cu capul, care trebuiau ținute la două laturi de palmă deasupra nivelului solului. În cazul în care s-ar fi lăsat în jos, un agresor pândea în spatele victimei cu un obiect foarte ascuțit poziționat sub ceafă. Buracu spune că, la un moment dat, a încercat să se sinucidă lăsându-și cu repeziciune capul în jos spre obiectul ascuțit, dar agresorul său i-a intuit mișcarea și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
viitoarei mame aflate în perioada premergătoare nașterii, în practica sportivă a anumitor cadre de conducere sau în angajarea, adesea excesivă, în acțiuni politice sau caritabile. Calificativul activist se aplică, de altfel, partizanului necondiționat al acțiunii, indiferent de pericolele care-l pândesc în atitudinile sale extremiste. Le Grand Larousse universel distinge, în definiția cuvântului activism, cele două sensuri ale sale de activitate de substituție cu valoare defensivă și de tendință de a te pierde în acțiuni dezordonate: 1) Sistem de conduită care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
eului: „Cucât o persoană este mai tânără, mai primitivă sau mai bolnavă, cu atât ea are mai puțină logică și găsește cu mai mare ușurință cauze”. În acest context putem cita raționamentul unui bărbat fără avere, dar convins că era pândit de hoți: „De ce i-ați interesa pe hoți, de vreme ce nu posedați nici un obiect de valoare? - Pentru că se prea poate să fiu sosia unui miliardar!”. Refugiu în reverietc "Refugiu în reverie" Definițietc "Definiție" Mecanism - utilizat într-o situație de conflict psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o situează pe la vârsta de patru ani, când dormea în patul părinților. „Tatăl său descoperindu-se din greșeală, copilul văzu penisul patern și fu îngrozit de mărimea acestuia. Se întrebă atunci dacă și mama are un penis la fel de mare. Astfel, pândi ocazia pentru a ridica, neobservat, cămașa de noapte a mamei. El descoperi un penis tot așa de mare și fu foarte mulțumit.” Evident, explică Fenichel, pacientul era conștient de ciudățenia episodului, „dar amintirea era atât de vie în el, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru întreținerea familiei, copiii sunt și ei siliți să intre în arena vieții, să-și câștige existența la o vârstă prea fragedă pentru a înțelege toate greutățile vieții și a se putea feri de diferitele tentații și primejdii ce-i pândesc. În special în orașele mari, unde trebuie să meargă pentru a găsi de lucru. Asociația primește aceste fete chiar la sosirea lor în gări, în biroul ei permanent și are un personal anume, cu atribuția de a ieși în întâmpinarea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
schematismul etic este evident, contrastele apăsate, didacticismul - obositor. Sunt tare obișnuite ale literaturii vremii, pe care romancierul nu le poate ocoli. Bunăoară, iubirii dintre un tânăr boier și o fată de proveniență umilă i se împotrivesc intrigi urzite monstruos, tenebrele pândesc pretutindeni, intervin mereu omoruri, răsturnări spectaculoase de situație, coincidențe fatale. Cu toate acestea, B. nu este un imitator, ca G. Baronzi și C. D. Aricescu. Prin sporul de originalitate, el face, în drumul parcurs de romanul românesc, legătura cu N.
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
clasă, reprezentat în persoana chiaburului Corlea, nu face altceva decât să spere, să stea docil, în așteptarea atacurilor date de partid (...). La capătul acestei discuții asupra personajelor romanului Pâine albă, am vrea să semnalăm autorului un pericol de care este pândit, acela de a se preocupa exclusiv de problemele de natură socială, care frământă personajele sale, în dauna înfățișării unei vieți interioare complexe, în care să găsim problemele intime specifice fiecărui individ (...). Romanul Pâine albă, fără a fi o întrupare perfectă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nr. 8-10/1952). Dacă ar fi să-l credem pe Dan Costa, autorul cronicii respective, ar reieși că poezia lui Mihu Dragomir e în ansamblu proastă, lipsită de calități, plină de greșeli și platitudini, copleșită de toate plăgile care pot pândi literatura (...). Atitudini cam asemănătoare s-au manifestat față de piesa Oameni de azi (nr.7/1952) și recent, față de poemul Bălcescu de Eugen Jebeleanu (nr.5/1953). Iată prilejuri în care «eroul critic» s-a manifestat din plin și n-a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-o-n păr dintâi:/ Roșiei flori nepieritoare/ Credincioasă să-i rămâi./ Să păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc și cu uimire/ Am visat, și-am cutezat.../ Fi-vor poate ceasuri grele,/ Poate vânturi ne pândesc/ Însă țelul vieții mele/ Știu că n-am să-l pângăresc.... Sobrietatea și gravitatea cuvintelor adecvate situației poetice destăinuie profunda convingere a eroului liric că dragostea adevărată învinge depărtările și trecerea vremii, exprimă devotamentul său necondiționat față de cauza fericirii colective
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
milenii lungi, Liberatoare, mâna ei (...) ... Sever și aspru stă ținutul, Dar fata îi zâmbește cald Și simte-n piept preacunoscutul Fior al clipei de asalt. Aurora CORNU - Digul. În: Viața românească, nr.6, iun 1953 Se-nvolbură valuri de ură Pândind, se frământă orbește... Noi strângem uneltele-n pumni Și digul, tot crește, tot crește (...) Răsună ecouri de luptă, Raymonde cu chemarea ei clară, Sau numele celor din New-York Ce-Apelul din Stockholm semnară. Construcții de Pace, sovietice, Un meeting în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l pângăresc. Nici lumina ce-am sorbit-o Cu poporu-mi renăscut, Nici iubirea ta, iubito, Ce spre țel m-a petrecut.. (...) De va fi să fim vr-odată Despărțiți în calea grea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]