1,838 matches
-
indirect, ca expresie a unui refuz de a găsi o cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de invitația de a participa la un banchet ciudat: "Vă invit la masa de unde n-o să puteți mânca nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție/ unde translatorii nu mai au ce căuta: iar ultima noastră reacție/ rămâne netezirea acestui pântec, desproprietărit parțial de buric", Memorie). Prin violența limbajului și prin mesajul transmis, Caraion amintește de literatura avangardei, pentru că regăsim și aici ideea de a înlătura orice prejudecată, de a elimina clișeele de gândire și de exprimare, inutile și mutilante, omul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
picioarele nu mai pot purta greutatea corpului, genunchii încep să tremure sub această povară, vocea slăbește și pare că-i leșinată, ochii se duc în fundul capului, iar fața ajunge întocmai ca un fruct cu coaja veștejită. Stomacul gol se strânge, pântecele începe a se lipi de spinare, măruntaiele se topesc încetul cu încetul îndesându-se unele în altele... Ce pedeapsă merită acel monstru care trece cu vederea, fără pic de milă, un astfel de corp? Acela pe care nu-l mișcă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
veghe și coșmar. Eroul este Împiedicat de obiecte casnice diferite menite să-i amâne ieșirea. Imaginea din finalul episodului este infernală: „În clipa aceea se văzu gol, mai slab decât se știa, oasele ieșindu-i prin piele, și totuși cu pântecul umflat și căzu, așa cum nu se mai văzuse vreodată. Nu mai avea timp să fugă Înapoi. Apucă la Întâmplare o draperie nși Începu să tragă. Simți că draperia e gata să cedeze și proptindu-se cu piciarele În perete, se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Că n-o să-i facă lui statuie. Prin cîmpul vieții, milenar, Nu-și taie drum, ci cărăruie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie, Să se implice-n chip plenar. Închis ca într-o cetățuie În egoismul său primar, Doar pîntecului tributar, Nici sufletul nu și-l descuie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie.
RONDELUL NEIMPLIC?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84331_a_85656]
-
cu tendință... O cruciadă cu povești, pățănii, isprăvi. Am scris acum câțiva ani despre „grașii umpluți cu povești“, făpturi corpolente a căror burtă era un soi de tolbă umplută cu istorii și peripeții de viață: pentru că așa îmi explicam eu pântecul digestiv uriaș al respectivilor povestitori cotidieni - ca fiind umplut cu povești. Unii dintre ei s-au bosumflat, alții s-au simțit flatați. Eu am vrut să îi omagiez, în felul meu extravagant (ce să fac, asta este!Ă. Dar Șeherezada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
ied de gazelă hoțește-nfiat“). „Înăuntru“ nu înseamnă „acasă“: viziune puternic angoasată, susținută în mod repetat. O serie de poeme nocturne descriu o intimitate hărțuită („sunt unele nopți înguste cât o lamă de cuțit./ viața din jur s-a retras în pântec“), făcând pandant exteriorității oribile din celelalte texte. Inima devine un „terorist fundamentalist“ simetric „șefului“ care „fumează în fața blocului și scuipă“. Nu în interioritate e de găsit deci refugiul. Și atunci, unde? Cel mai probabil, în carte: în citit, în scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Radu ar ști câte ceva despre asta, oricum nu i-ar spune Letiției care iată ce poate să întrebe, cu fața ei, căzută din lună. - Banda de aplauze? Ce-i asta? I-a dat la o parte mâna care coborâse sub pântec și s-a ridicat, atentă, într-un cot. - O bandă cu aplauze, înregistrată dinainte, se strâmbă Radu. I se dă drumul atunci când Tovarășul ajunge la un cuvânt-cheie. Când spune bunăstare, intră banda cu scandarea numărul 10, să zicem, Ceaușescu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
când în doniță, când în cana mea, până se umplea ochi." (Spiridon Vangheli, Mama) (d) "Vioiciunea agresivă a lui Dănuț și graba lui Mircea după el contrastau atât de categoric cu ritmul lânced al străzii, încât un trecător triplat de pântec, cu un carton de înghețată într-o mână, umbrela deschisă în cealaltă și o popească batistă atârnată de guler ca o bavetă, se întoarse după ei, exclamând suav: Oh! Tinerețe! Tinerețe!..." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (e) "Mireasa ceriului albastru / Își
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mi-au plăcut și unele complet ridicole. Le amestec și vă las dumneavoastră plăcerea să le împărțiți în bune și „nebune“: „Becul din tavan se aprindea și se stingea și camera era luminată difuz de fosforescența produsă de sânii și pântecul Doinei strivindu-se și frecându-se de spinarea lui Robert, într-o mișcare încrucișată cu mișcarea circulară a șoldurilor lui Robert deasupra soră-si.“ - Radu Aldulescu „I-ar fi supt degetele de la picioare, unul câte unul, apoi două câte două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
o poate domina și unifica definind o anume dialectică ascendentă în care eroticul ar constitui etapa intermediară între pornografie și adevărata iubire. Regăsim aici imemoriala divizare a trupului într-o parte animală, o parte intermediară și o parte spirituală aleasă (pântec/piept/cap; gură/nas/ochi) pe care a popularizat-o Republica lui Platon și care a inspirat mitologia popoarelor indo-europene. Comparația funcționează cu atât mai mult în defavoarea pornografiei cu cât ideologia spontană a profesioniștilor literaturii sau gândirii îi plasează în
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
meu își desface buzele într-un du-te-vino ținându-mă de mijloc și-o freacă de genunchiul meu o sărut în același timp îi cuprind sânii". Ibid., pp. 141-142. Scena se încheie cu ejacularea, temă ineluctabilă a procesului: "îi ejaculez pe pântec pe slip ea nu și-a retras mâna mi-a apucat coaiele simte sperma care țâșnește" (p. 143). În timp ce pasajele erotice fac să prolifereze vălurile, la propriu și la figurat (metonimii, metafore...) și multiplică medierile (evocarea unor civilizații exotice, recursul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pe vremea aceea, că pentru a pătrunde unele fecioare e bine să folosești pomadă ori unt proaspăt. Până la urmă îmi prinse pula, ca să mă ușureze. Strânsă de mâna ei blândă și albă, slobozi și împroșcă o sămânță azurie pe pizda, pântecele, coapsele și mâna ei!". Op. cit., p. 44 La început, se pare că dorința n-ar fi împărtășită, dar, o dată demarată relația, tânăra, deosebit de înzestrată pentru activitatea sexuală, devine, la rându-i, activă. Slobozirea spermei de către ambii parteneri le atestă satisfacția
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
prin intermediul oricărui bărbat: "Sunt femeia aceea care fuge fără să întâlnească pe nimeni. Tiranul pe care-l port în mine, pe care-l tot plimb de-a lungul zidurilor cenușii și-al ferestrelor închise e propriul meu sex. Îmi sfredelește pântecul, îmi arde pașii și mi-o ia înainte [...]. Nu mai îndrăznesc să mă uit la bărbați, de teamă să nu m-atragă...". Op. cit., cap. I. Textul pornografic are nevoie să înfățișeze o populație feminină care să fie, în sfârșit, eliberată
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
însumi eul liric, în versuri lascive, nu lipsite de ironia deprinsă poate de la acel Picasso ale cărui monstruozități mă făceau să mă înfior de plăcere, în adolescența mea atât de tulbure, de străină de lume: „Trei sâni avea femeia / Și pântecul metalic simbolizând pudoarea întâiului amor / Chema în ritm de jale săgețile cu miere“: opulență carnală, virginitate și viol. De Ion Barbu am luat cunoștință abia spre sfârșitul liceului, după Arghezi și Blaga. Prozatorii noi, G. Călinescu, Cezar Petrescu (Calea Victoriei m-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Marat îmi inspi rase puțină neîncredere, dacă nu pentru succesele cu care se mândrea, cel puțin pentru cunoștințele lui medicale. Într-o zi, mi-a povestit că, pentru a se vindeca de o colică, avusese de gând să-și deschidă pântecele. Din fericire pentru el, chirurgul n-a acceptat operația aceasta, pe care poate doar se prefăcea că o reclamă. Trebuie să fim drepți cu el: duritatea pe care o avea pentru alții o exercita și asupra lui însuși; insensibil la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
moștenește din generație în generație, condiția umană e mortalitatea. Cum spune Mirabilis, Noi botezăm în numele Tatălui neștiut, fiindcă e cu adevărat un Dumnezeu neștiut; Cristos a fost șarpele care a ademenit-o pe Eva, și ca șarpe a intrat în pântecul Fecioarei; s-a prefăcut că piere și renaște, dar cel crucificat cu adevărat a fost Diavolul. Învățătura noastră mai spune că Fecioara Maria, după nașterea lui Cristos, s-a căsătorit o dată și Cain a făcut mult bine omenirii. În consecință
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
presentiment tragic și înglobează în sine o problematică de origine mioritică. Invocarea mamei de cioban ne-o amintește pe aceea a mamei proprii în poemul Biografie: „Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună! Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
faceți decât aceste respirații abdominale; lent și cu conștiința mișcărilor de aer. Nu treceți la exercițiul următor decât dacă ați asimilat bine această manieră de a respira. * când ați dobândit maniera, faceți exercițiul următor: este vorba de a respira prin pântec (burtă, abdomenă accelerând gradual ritmul. Și aceasta până când dvs. atingeți o respirație abdominală rapidă și întotdeauna nazală. Odată obișnuit cu această accelerație progresivă, încercați, o dată, de două sau trei ori pe zi să respirați repede prin pântece și pe nas
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
E și motivul pentru care, distrugînd aceste alcătuiri, insul crede că nimicește deopotrivă și ceea ce ele au generat și ascund. E ca și cum cineva ar putea face să dispară calul troian cu toate secretele și pericolele pe care le adăpostește în pîntecele sale. Să reproducem aici, pentru uzul demonstrației, o sumară anamneză a stării de sănătate a organismului socio-politic, a metabolismului său mai cu seamă în perioade marcate de anomie, atunci cînd seismograful surprinde cel mai fidel diagrama entropiei ideilor și a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în trecerea însăși, desemnarea inversă a unui recul. De niciunde se ivesc astfel de imagini care, trecând, se petrec în vedere, pun vizibilul în adâncul și în lumina ochilor: "fluturii s-au întors în piatră. piatra s-a întors în pântec./ primele gânduri strălucesc fără ape. e cineva acolo?/ prin crăpăturile vremii se răsfiră singur și veșnic un cântec". Vederea respiră în ritmul trecerii și al întoarcerii. Paradoxal, se mișcă pe măsură ce imaginile opresc mișcarea, fixează departele unei zări strălucitoare. Acolo, dincolo
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
caut sub pielea ta bălană,/ cum umbli orb să cauți o ușă-n subterană,/ sau cum rănești, să curgă rășina dintr-un trunchi./ Ți-e sufletul în mânele mici, sau în genunchi?/ Dacă ți-aș da sărutul fecund pe sterpul pântec,/ aș deștepta în tine iubirea, ca un cântec?/ Și ca în vechi sertare cu lacătul stricat,/ aș regăsi ce-i simplu în tine și curat?/ Ți-e sufletul în carne închis, ca într-o cramă/ în care mustul sparge fierberea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o grămadă de aur dătător de nepăsare... Asta da, domnie! În direcția ei, cel numit Rică (de la "Spărgerică") se lăsa deseori furat de visare. Numai că, de obicei, realitatea îl trăgea abuziv înapoi, afară din reverie, înșfăcându-i ființa din pântecul dulcii libertăți onirice și înfășându-i-o silnic în niște contururi tenace, sufocant de înguste și de nepotrivite aspirațiilor lui. Ei, dac-ar fi putut-o el face s-aștepte măcar cât să-și fi uzat visul puterea de fascinație
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
colosala inerție în care ele angajează așteptarea și, odată cu ea, existența primitorului. Într-un fel, soldații ascunși în faimosul cal troian nu au făcut decât să accelereze deznodământul, care însă ar fi fost același dacă, în locul fiecărui oștean înarmat din pântecul lui, săptămână de săptămână un avatar eviscerat până la inocență al primului cal ar fi așteptat, docil, să fie primit în cetate - desigur, o strategie nejustificat de costisitoare și impractică în condițiile lumii arhaice, mai favorabile expedientelor sângeroase. Dar, într-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca voi". Drace! Dar cum trăiau de fapt ei, surugiii de cai troieni, care în jurul lui își jubilau acum cu salve de artificii verbale ceva ce nu se putea numi izbândă, ci cel mult anexarea unui spațiu al frământului - un pântec cabalin a cărui ostilitate nici măcar nu ieșea o dată pentru totdeauna la vedere, ci se disimula obstinat mereu mai în adâncul lui? Stăpâni pe cele mai chinuitoare incertitudini drept parodică pradă de război după o așa-zisă victorie! Bătaia de cap
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]