1,945 matches
-
ochii i se luminară. Privi țărmul apropiat. Se uită la celelalte corăbii, care erau departe. Se ridică puțin și cuprinse puntea în priviri. Pe punte nu era, aici lângă ei, încă nimeni. Slujbașii regești se mai ascundeau sub punte, în pântecul navei. Iahuben se aplecă spre sclav și-l întrebă: - Ți-au venit puterile la loc? Hunanupu, care sfârșise de mâncat, se ridică din colțul său, vrând să ia vâsla. Era înzdrăvenit. Se uită la militarul atlant cu recunoștință: - N-aș
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajuns să bănuiești? - Când veneam încoace, la un popas am întîlnit un copil care se juca cu o piatră rotundă, ca o sferă, stăpâne. Mi-am adus aminte de ceea ce am văzut la corăbii... - Că la plecare își scufundă întîi pântecul și apoi pânza și la venire li se vede întîi pânza și apoi pîntecul? îl întrerupse bătrânul. Asta știam de mult, de aceea spunem că tava pământului e umflată rotund spre mijlocul ei, care e cel mai înalt. Dar de ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se juca cu o piatră rotundă, ca o sferă, stăpâne. Mi-am adus aminte de ceea ce am văzut la corăbii... - Că la plecare își scufundă întîi pântecul și apoi pânza și la venire li se vede întîi pânza și apoi pîntecul? îl întrerupse bătrânul. Asta știam de mult, de aceea spunem că tava pământului e umflată rotund spre mijlocul ei, care e cel mai înalt. Dar de ce trebuie să fie negreșit ca o sferă? Nici n-ar mai pluti liniștit pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să arunce cu vâslele în ei. Înotătorii se afundară numaidecât, ca să iasă din apă mai încolo. Numai pe unul din înotători îl izbi în cap o vâslă. Ceilalți nu se mai vedeau. Se puteau auzi numai niște bufnituri surde în pântecul corăbiilor de la țărm, pesemne valurile mării care începea să se înfurie. Cele două corăbii plecate ajunseseră destul de departe. Vântul bătea dinspre țărm. Câțiva pescari întinseră pânzele la trei corăbii și loviră apa cu vâslele, cu câte vâsle le-au mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
visând veșnic , am fi fericiți. Conștiința de sine, conștiința unicității noastre (și mai ales ea) ne face să tânjim după nemurire. Și de ce soarele tocmai pentru ca nu e viu există mai mult? Poate pentru ca asta sunt ele. Din întuneric, din pântecul rece al femeii, din apă fluidă, apă ce fuge de tot, se naște lumină, stabilitate, verticalitate, contur și demnitate. Noi nu ne aparținem și vrem să fi propria noastră creație. De ce nu am fi, dacă noua ne aparținem? Însă iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de a dispărea în interiorul valizei, ochii versați ai marii mulțimii, umplând dincolo de fanta de sorb pântecele Sălii de Spectacole a Universului, reușiră să descifreze, pe suprafețele unora dintre ele, câteva crâmpeiașe de slovă. Pe prima dintre hârtioare ședea înscris "recunoștință veșnică". Pe cea de-a doua, calandre destoinice imprimaseră expresiile "personalitate proeminentă a lumii contemporane... Nicolae
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu ei". Deșiratului, de surpriză, cât pe ce să-i cadă carcasa tabloului electric pe buba picioarelor. - Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi se balansă de trei ori către stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și pe sărmanu'domn profesor Iacovachi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
între subțiorile ei și cal și călăreț. Taman din acest binecuvântat gârlici izvorâse odinioară și măduva Bucureștilor, gârlița numită Bucureștioara. Singura înjghebare de ape din lume căreia i se dusese buhul de a izvorî, din țărână, direct descântată. Ungând, cu pântecul ei, partea sfântă a orașului și atribuindu- i-se darul de a desfășura, în curgerea ei, ca pe niște covoare, două maluri perfect transparente. Prin care, uneori, copiii, nebunii, poeții, fulgerații, și călătorii aleși zăreau, la o adâncime de zece
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
citit cumva niște poeți mai drăgălași decât Daniel Bănulescu, Dylan Thomas sau Cristi Popescu? și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci lângă maculator, să constate cum îl turnase limbricania. Și, cu cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat... torsul lui de neam prost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
abitir, ridicase și el viață de om, tăiase și dânsul 187 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Aș face un grafic, perioadele s-ar scurta progresiv. Aș oferi, spre sfârșit, acestui scump vlăstar al meu, două-trei minute de plimbare în pântecele cele mai elegante din tot Bucureștiul. Pe 20 aprilie, într-o miercuri, stăteam în camera mea, ce plutea pe deasupra Căii Moșilor, și scriam. Nu era distractiv. Trecusem printr-o perioadă brutală de somn, horcăisem o vreme, dar acum mă trezisem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuie să-și potrivească polaritățile electromagnetice ale trupurilor și cum să-și optimizeze schimbul energiilor subtile. Că ordinarul știa. Spre noapte, pofticios ca un motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila fermecătoare, c-un rachiu din care n-apucaseră să guste, în viață, pielițele gurilor lor cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de miercuri spre joi, 21 aprilie 1988, pe boltele Bucureștiului, Ho diábolos (îmbrăcat doar la pantalonul de pijama, cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnastică de pe la începutul anilor 1900, cu spate și deltoizi de înotător, pântecul supt, pectorali cu minuție marcați), Ho diábolos, deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din cele 28 de 247 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Habar n-avea el ce-i ăla jad. Înăuntru, ședeau, întinse pe burtă, două plicuri. - Întâi scrisoarea! Amândouă erau scrisori, amândouă erau plicuri. Îl extrase pe primul, cel cu pântecul mai supt, folosind două degete, învîrtindu-l pe toate părțile și luând notă că era sigilat. - Să-l desfac? - Evident. Ar fi foarte dificil de citit nedesfăcut. Primi un cuțitaș și îi trecu lama pe sub sigiliu. Sigilii mai văzuse doar în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cârciuma "Fîntînica", traseră tutun, haliră alune din buzunarele cât căruța, ale lui Arvinte. Și, din bârfă în bârfă, până la mijirea zorilor, sorbiră și pisoiul de juma' coniac, pe care-l descoperi Regele, inspectând boxele de placaj ale locatarilor. Când pântecele de fierătanii ale primelor tramvaie scăpate din depou hâțânară străduța, degajară și ei locul și o tuliră, pe lumină, în Calomfirescu... Din noaptea aceea, se gândi, se răsuci din nou, în planurile sale, IF-ul, și hotărî de-acum că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spuse de Virgil, îi deveni limpede. Iată calea și scăparea lui dacă voința îi era destul de puternică. începu să exerseze. La prima încercare din podeaua acelui Loc crescu un trandafir. îNu se putea gândi încă la acel loc ca la pântecul surorii lui, mai ales c-o văzuse dispărând pe coridorul cărnos.) Trandafirul muri aproape imediat. Se gândi la asta și apăru un al doilea trandafir. Nu dădea semne c-ar muri. Se uită la podea și podeaua deveni solidă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se simți aproape fericit. Să te afli în K însemna să recapeți conștiința istoriei, a vremurilor bune, ba chiar a națiunii: O’Toole, Cerkasov... Fie că-ți plac, fie că nu, numele readuceau la viață o lume trecută. Aici, în pântecul salonului familiei Gribb, el simți - și găsi - liniștea. Aici capcanele trecutului erau păzite cu gelozie. Asta însemna mult pentru un om aflat în căutarea unui acasă. O urmări cu privirea pe Elfrida, care, cu ochii plecați, asculta vocea soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși ea, sfredelindu-l cu ochii ei gri. Atinge-mi pântecul, îi porunci apoi și când el ezită, îi luă nervoasă mâna și i-o așeză pe stomac. Simți ceva? îl întrebă. Nu, zise el. Un stomac. Păi, atunci pipăie-mi sânii, se enervă ea. El clătină din cap, neînțelegător. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vieții, am descoperit că eram însărcinată în trei luni. După cum știi, elixirul oprește orice creștere și dezvoltare fizică. Astfel încât, după atâtea secole, eu mai sunt încă însărcinată. încă. Poți să înțelegi cum mă simt, Vultur-în-Zbor? Ce înseamnă să porți în pântec o a doua viață, una oprită, poate un geniu, poate un al doilea idiot, poate un mostru, dar la fel de împietrită în mine ca și iubiții de pe urna grecească? Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pântec o a doua viață, una oprită, poate un geniu, poate un al doilea idiot, poate un mostru, dar la fel de împietrită în mine ca și iubiții de pe urna grecească? Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec, sânii grei de licoarea maternității timp de atâtea eternități? înțelegi? — Da, spuse Vultur-în-Zbor. înțeleg. Dar există căi... — Nu înțelegi deloc! strigă ea. Este o viață. O ființă vie. Inocentă. Sacră. Eu am băut elixirul tocmai din cauză că am crezut că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Câteodată, domnule Vultur, dai dovadă de un anume grad de perversitate... După cum spuneam, originile, începuturile, toate astea sunt lipsite de valoare. Lipsite de valoare. Studiezi felul în care trăim. E-n regulă. Dar, pentru Dumnezeu, renunță la această obsesie a pântecului, la investigarea nașterii! Oare maturitatea nu prezintă mai mult interes decât nașterea? Acum scuză-mă, te rog: trebuie să mai verific câteva clișee înainte de prânz. Măgarul își continua mersul pe Drumul Pietruit. în mintea gata să plesnească a lui Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar începutul. începe cu începutul, continuă până ajungi la final, apoi oprește-te. Bune sfaturi. Așadar, începutul. Acum două nopți. Am fost trezit de un zgomot puternic din Camera Trandafirului. Am dat fuga acolo pe cât de repede mi-a permis pântecul. Grimus era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se spune că îi dădea zilnic otravă regelui Chandragupta, ca să-l facă imun la otrăvuri. Din greșeală, regele și-a împărțit odată masa cu soția sa, însărcinată în nouă luni, iar femeia a murit. Chanakya a fost nevoit să taie pântecul reginei și să scoată copilul, care a fost botezat Bindusara, pentru că fusese atins de o picătură îbindu) de otravă. Supărătoare îîn fr. în original). Aluzie la poemul lui Shelley Ode to a Grecian Urn, care oferă o abordare romantică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături. Mica Piață, care se deschidea nu departe de el, cu alei rotative, pavate, și cu un monument
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]