3,270 matches
-
eu am scăpat de mult de ea. Danny se gândi: isteț, versat, probabil și foarte umblat. Chestia cu durul o lăsă uitată. Își făcu de lucru cu mânecile de piele. Îi plăcea cum se simțea materialul la pipăit. — I-ai păcălit pe toți, Cy. Nu sunt siguri dacă ești nebun sau nu. Vandrich zâmbi. Se foi pe scaun, împingând o coapsă înspre Danny. Crezi că vreau să le trag clapa? — Știu sigur. Și mai știu că judecătorii de la tribunalul civil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că or să fie chestii urâte. Claire își retrase mâinile. — Nu vor fi cu nimic mai urâte decât preaiubitul tău mare juriu. — Nu încerca să faci pe marea doamnă cu mine, fiindcă știu ce-ți poate pielea. Să nu mă păcălești, fiindcă altfel voi apela la prietenii mei ca să te distrugă. Un pact cu adevăratul diavol roșu. Amânarea îi oferea timpul necesar să-i dea drumul unui element subversiv, să dea de urma unui asasin și să se dea drept erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu adevăratul diavol roșu. Amânarea îi oferea timpul necesar să-i dea drumul unui element subversiv, să dea de urma unui asasin și să se dea drept erou. Și, poate, s-o fenteze pe Claire De Haven. — Nu te voi păcăli. — Sunt nevoită să am încredere în tine. Dar pot să te întreb ceva? Neoficial. — Ce? Care-i părerea ta despre acest mare juriu? Mal zise: — E o blestemată de pierdere de timp și o blestemăție rușinoasă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
aflau alții în acea vreme. Și, într-a bună zi, trezindu-se ei că nu mai au de nici unele, se gândiră cum ar face rost de un prânz, nu îmbelșugat, dar care să-i sature, până când vor găsi mijlocul să păcălească pe cineva în așa fel, ca să se asigure de merinde pentru vreme mai îndelungată. Căpetenia lor, care, cum era și firesc, îi întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am gândit cum am putea să facem
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
erau mai ușor, alții mai greu, iar alții imposibil de dus! Cel mai ușor de dus dintre ei, pentru că avea o fire foarte duioasă, impresionabilă și compătimitoare, mai ales la boale, era Aurel Dinu de Franceză, pe care l-am păcălit de cele mai multe ori. Apoi, Fischer de Germană! Unul dintre trucuri și cel mai simplu, pentru că nu-ți cerea nici un efori, era "trucul cu sîngele". Îl făceam pe profesorul respectiv să creadă că-mi curge sânge din nas, în modul următor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în sfârșit reușește să-l depună la docurile guvernamentale, în fața a ceva ce arăta a vapor, ceasul lui (cadou de la alt marinar beat) arată opt fără un sfert. La naiba! O rupe la fugă. Doamna Macfarlane este mai greu de păcălit decât soțul ei și va începe să suspecteze că relația servitorului ei cu vecinii misiunii este mai apropiată decât ar trebui. Din seara în care a sosit la misiune, cerând de lucru în schimbul hranei, Bobby s-a schimbat considerabil. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ritmul jocului la concursurile săptămânale de la Majestic, este foarte lent. Curând, se mișcă aproape ușor în jurul mesei verzi, capitonate cu catifea verde, ascultând cum englezii râd și-și povestesc despre afacerile pe care le-au încheiat, despre cum i-au păcălit pe localnici, cum jocul a mai slăbit și cum noaptea e încă tânără. Bobby reușește o lovitură dificilă și Philips îl bate ușor pe spate, iar mâna îi alunecă așa, ca din întâmplare, pe fesele lui. Bobby se întoarce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copiii tulburați vâslesc spre ei cu pirogile sau fac salturi de pe diguri improvizate. După cum se vede, curând vom vedea canibalii, zice Marchant rânjind spre Jonathan. — De fapt, Fotse sunt fermieri, îl potolește Morgan. — Așa ți-au spus, nu? Te-au păcălit. Sunt convins că în spatele nostru își fierb bunicii în oale. — Ei, nu chiar.... zice Morgan, apoi tace, văzând că gluma nu i-a fost înțeleasă. Marchant își îndreaptă ochii spre cer. Soarele se ridică și apune de câteva ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fost concubina favorită a împăratului Tao Kuang, dar acum trăiește într-un borcan. Când am văzut că doamna Fei nu are membre, aproape că am leșinat. „Doamna Fei a fost prinsă pastrându-l pe împărat doar pentru sine, și nu a păcălit pe nimeni decât pe ea însăși“, a zis Marea Împărăteasă cu răceală. Singurul motiv pentru care doamna Fei e ținută în viață e de a servi drept avertisment. N-o să uit niciodată groaza pe care am simțit-o în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
următoare disperarea pune stăpânire pe el și consimte să semneze un tratat care nu face decât să adâncească dezastrul economic din China. În public, fac tot posibilul să păstrez iluzia puterii soțului meu. Însă pe mine însămi nu mă pot păcăli. Pe sub rochia mea aurie sunt Orhideea, fata din Wuhu. Știu că recoltele sunt lispite de apărare când lăcustele dau năvală. Atunci când audiențele se desfășoară fără incidente, împăratul Hsien Feng îmi spune că eu l-am ajutat să-și redobândeacă puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
după ce termina. Făcuse minuni. I-am spus lui An-te-hai că-l voi lua ca ucenic. An-te-hai l-a învățat manierele cuvenite și Li Lien-ying s-a dovedit a învăța repede. Mulți ani mai târziu, Li mi-a mărturisit că mă păcălise. Ascundeam părul căzut al Majestății Voastre în mâneci, mi-a zis el. Însă nu se simțea vinovat; mă înșelase pentru binele meu, căci s-a gândit că părul îmi cădea din cauza neliniștii din viața mea și era convins că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă lămurește că nimic din ceea ce se petrece nu are legătură cu calitatea de părinte: — Aveți de-a face cu împăratul Chinei, nu cu copilul dumneavoastră, doamnă. Vă puneți împotriva întregii culturi a Orașului Interzis. Urăsc ideea de a-mi păcăli fiul. Dar când onestitatea dă greș, ce îmi mai rămâne e făcut? Când Tung Chih îmi aduce tema neterminată, încetez să îl mai critic. Îi spun cu voce calmă că atâta timp cât a făcut tot ce-a putut, în ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își face apariția. Vrea ca noi să rămânem fidele filosofiei chineze antice, potrivit căreia „cel mai înțelept om ar trebui să pară cel mai confuz“. Ea crede că dacă facem așa, Su Shun ne va lăsa în pace: — Să-l păcălim și să-l dezarmăm fără să folosim vreo armă, zâmbește ea, fermecată de propriile-i cuvinte. Nu înțeleg ideea care i s-a năzărit lui Nuharoo. Pe alții i-am putea păcăli, dar nu pe Su Shun. Când este obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun ne va lăsa în pace: — Să-l păcălim și să-l dezarmăm fără să folosim vreo armă, zâmbește ea, fermecată de propriile-i cuvinte. Nu înțeleg ideea care i s-a năzărit lui Nuharoo. Pe alții i-am putea păcăli, dar nu pe Su Shun. Când este obosită, are tot soiul de crize. Se plânge de toate - zgomotul greierilor, gustul supei, un ochi scăpat în broderia ei. Insistă să o ajut să rezolve problema. Nu am cum să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fumau toți, și el și frații mei mai mari, ca niște turci, și îl piteau, nu-l predau tot, fiindcă trebuia să le rămână și lor până la anu. Ei ce să fumeze? Tata credea ca de obicei că o să-i păcălească el pe-ăia pe-acolo! Regia C.A.M. Îi cam urmărea și individual, îi amenda și de aceea nu prea ieșeau la drum cu țigara în gură în văzul lumii. Așadar acești producători, dacă nu li s-ar mai încredința
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mărturisirile de recunoaștere ale altora, în satul meu natal s-a întîmplat același lucru, mulți continuă să creadă și acum că cel adevărat era blegu-ăla pe care îl știau ei de-acasă și oricât m-ași preface n-o să-i păcălesc eu pe ei, deși recunoșteau că alții se lăsau păcăliți. Da, o fi, dar... și aici acești detractori pe care aveam să-i descopăr curând și în orașul lumină făceau așa un semn cu degetele desfăcute la tâmplă, că adică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care bagi ața-n ac, apăi atunci nu prea ești om. De-aia aici la noi În sat nu și-a putut găsi nici o muiere, că toate Îl știau cât e de puturos, dar și de negru la suflet. A păcălit o creștină din altă parte, supusă și frumoasă - cum de l-o fi luat, nu știu. Cu ce o fi momit-o, ce făgăduieli i-o fi făcut n-avem noi de unde să aflăm. I-a făcut urâtului o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să-mi dați ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile care le ouaseră fuseseră hrănite cu scârnă de om amestecată cu paie tocate, făină de oase și ceva grăunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văd!” Blondul se Învârti de câteva ori ca un câine În jurul cozii („Unde, mă, unde?”), apoi se aruncă În apă lângă rudar. Vocea Îi tremura: „Ia-mi-le tu, băi Lică; eu n-ajung”. „N-ai, bă, nimica. Te-a păcălit ăsta.” Dar Blondul nu crezu. Se năpusti iar pe mal, Își lepădă țoalele și se tăvăli prin nămol, apoi se bătu peste șale cu un mănuchi de buruieni. Ăi din apă râdeau de el: „Pune-ți, mă, dracu’, nădragii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de trei ori invitația. Nea Mitu Păcătosul, bântuit Încă de foamea neostoită de pe când era mic, n-o aștepta nici măcar pe a doua, iar a treia poftire nicidecum. Mulți i-au prins meteahna și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu ploaie mocănească, după un mutat de stupi din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nea Mitu, copil fiind, o auzise pe cucoană de mai multe ori Întrebând de câte un lucru și pe boier răspunzând: „E În salonul mare pe pian, dragă!”. Boierul, care cu ani În urmă avusese printre strămoși și domnitori, se păcălise când cumpărase moșiile din jurul satului nostru. Țăranii nu se Învoiau la munci decât cu plată bună. Boierul era nedumerit. Ăștia Înnebuniseră sau ce? Până când s-a lămurit că oamenii, având cu ce-și umple burțile, erau leneși și cârcotași când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de groază când, din pricina a cine știe ce buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe ea. Odraslă se băga și el În vorbă, ca un mare priceput ce se găsea de două zile-ncoace: aia da, aia nu; una e prea proastă ca să stea, alta e destul de puțină la minte și ar putea fi păcălită; cealaltă e și bună, ar și vrea, dar tată-său mai că e În stare să-i pună chiloți de tablă cu lacăt: vai de ăla care ar Încerca ceva; la țigănci și rudărese ai putea să plătești, dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]