1,752 matches
-
adevărat mărturisitorii unui anumit fel de a acționa și de a vă comporta. Însă, în viață e greu ca totul să fie clar, precis, definit în mod distinct. Viața este complicată, este alcătuită din har și păcat. Dacă cineva nu păcătuiește, nu este om. Toți greșesc și trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea. Persoana consacrată care se recunoaște slabă și păcătoasă nu merge împotriva mărturiei pe care este datoare să o dea, ci, dimpotrivă, o întărește, iar aceasta este spre binele tuturor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
debutau însă ferm, cu invocarea numelor sonore ale zonei - "care urbe din țara românească are un trecut așa de glorios ca cetatea lui Eminescu?" - ce ar trebui să fie izvor de regenerare pentru un oraș precum Botoșanii, "care n-a păcătuit cu nimic ca să fie oropsit"41. Orice revenire a iluștrilor pe meleagurile natale este receptată mereu cu entuziasm, dar și cu o anumită nostalgie a unei faime ce planează asupra ținutului, dar care dispare odată cu finalizarea vizitei. În amintirile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care le pregăteau cei mari. Astfel, pentru a susține "detutsizarea" țării promovată de tatăl ei, ministru, juna Gloriosa pune la cale un plan machiavelic pentru a tăia nasul statuii negre a Fecioarei și a-i lipi un altul, cel original păcătuind impardonabil prin forma sa dreaptă, fiind deci un "nas Tutsi", sacrilegiu ce trebuia musai îndreptat, pentru că și simbolurile sacre, nu-i așa?, se aliniază dorințelor muritorilor și practicilor exclusiviste. Peste toate acestea se evidențiază figura pitorească a domnului de Fontenaille
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește fericirea decît în lectura clasicilor și în perspectiva unui copil, pe care îl obține, cu prețul pierderii femeii iubite. Delphine Pera consideră că, dincolo de unele elemente interesante sau tragice ale poveștii, aceasta păcătuiește prin dezlînare, dialoguri inepte și evocări interminabile... Iată că un mare "premiant" nu face neapărat unanimitate în privința originalității narative, drept e însă că majoritatea opiniilor, inclusiv de pe numeroasele bloguri literare pe care francezii de cultivă cu asiduitate, converg spre ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cea internațională nu putea fi rezolvată întot-deauna în favoarea celei dintîi. Totuși, ori de cîte ori liderul nu se adaptează sistemului, sistemul se adaptează sau se destramă în funcție de interesele liderului. Dar și această lectură, mai consecvent realistă, a prăbușirii sistemului Bretton-Woods păcătuiește prin faptul că este centrată excesiv pe state. "Interesul SUA" pur și simplu nu există și mai mult îngreunează decît ajută înțelegerea relațiilor internaționale. În primul rînd, dacă ne concentrăm asupra guvernului, politica guvernamentală a Statelor Unite poate părea costisitoare pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
viciu, deoarece, într-un oarecare sens, este în natura viciului să se manifeste și să se exteriorizeze, în timp ce corupția trăiește din simulare pentru a căuta să „salveze aparențele”. Tot astfel și Papa Francisc s-a oprit asupra diferenței dintre „a păcătui” și „a scandaliza”. Diferența, a spus el, constă în faptul că „cine păcătuiește și se căiește cere iertare, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se umilește și cere mântuirea lui Isus. Dar cine scandalizează nu se căiește
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și să se exteriorizeze, în timp ce corupția trăiește din simulare pentru a căuta să „salveze aparențele”. Tot astfel și Papa Francisc s-a oprit asupra diferenței dintre „a păcătui” și „a scandaliza”. Diferența, a spus el, constă în faptul că „cine păcătuiește și se căiește cere iertare, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se umilește și cere mântuirea lui Isus. Dar cine scandalizează nu se căiește și continuă să păcătuiască și să simuleze că este creștin”. E ca și cum ar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Diferența, a spus el, constă în faptul că „cine păcătuiește și se căiește cere iertare, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se umilește și cere mântuirea lui Isus. Dar cine scandalizează nu se căiește și continuă să păcătuiască și să simuleze că este creștin”. E ca și cum ar conduce „o viață dublă” și, a adăugat, „viața dublă a unui creștin face mult rău”. De aici derivă o altă diferență între păcătos și corupt: în timp ce primul iese la lumină și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
departe de discursuri fără sens și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește o viață dublă este un corupt. Cel care păcătuiește, dar nu vrea să păcătuiască, ci este slab sau se găsește într-o condiție la care nu poate găsi o soluție, de aceea aleargă la Domnul și cere iertare, acestuia Domnul îi vrea binele, îl însoțește, este cu el. Iar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește o viață dublă este un corupt. Cel care păcătuiește, dar nu vrea să păcătuiască, ci este slab sau se găsește într-o condiție la care nu poate găsi o soluție, de aceea aleargă la Domnul și cere iertare, acestuia Domnul îi vrea binele, îl însoțește, este cu el. Iar noi trebuie să spunem, noi
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cineva, îi dau înapoi împătrit” (Lc 19,8). În orice caz, există o cale de ieșire pentru corupți. În acest mod Papa Francisc a asemănat experiența lui Ahab cu cea a „omului bun, care căzuse în corupție: sfântul David: «Am păcătuit!». Și plângea și făcea penitență; se căia”. Deci „a cere iertare” este „poarta de ieșire pentru afaceriștii corupți și pentru clericii corupți”. De fapt, „Domnului îi place aceasta: iartă, dar o face când cei corupți fac ceea ce a făcut Zaheu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
nu ai făcut, după cum trebuia, conform vocației tale, roade vrednice de pocăință (cf. Mt 3,8), și fiindcă ai fost prea indulgent cu cei bogați, atunci când le dădeai pocăința». Sfântul Petru a adăugat: În plus, trebuie să știi că ai păcătuit în mod grav judecându-l pe fratele Ioan din Chichester care a murit recent. Iar acum roagă-l pe Dumnezeu să-ți dea o moarte asemenea celei pe care a avut-o acest frate». Fratele Solomon, plângând, s-a rugat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Albert de Pisa, de sfântă memorie: ca frații să nu mănânce împreună cu laicii, cu excepția a trei înghițituri de carne din respect față de prescrierea Evangheliei (cf. Lc 10,8). Asta s-a întâmplat pentru că i se adusese la cunoștință că frații păcătuiau mâncând cu lăcomie. Ei obișnuiau să respecte regula tăcerii până la recitarea rugăciunii ceasului al treilea; erau atât de asidui în rugăciune, încât cu greu se putea găsi vreo oră pe timpul nopții în care să nu fie niciunul în capelă în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în timpul vizitei sale la Curie, un camerier al papei i-a cerut episcopului o mie de livre și voia ca el să le ceară în împrumut de la negustori; episcopul i-a răspuns că nu voia să le dea ocazia să păcătuiască în mod grav, însă dacă s-ar fi întors sănătos în Anglia, ar fi depus banii la templul din Londra, în caz contrar camerierul nu ar mai fi primit niciun ban. În altă circumstanță, a spus unui frate predicator: «Trei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
său. Atunci, fratele Petru i-a spus că, dacă ar fi dăruit toate bunurile sale fraților, ei nu le-ar fi băgat în seamă dacă nu le oferea dragostea inimii sale. Episcopul a început să plângă și a spus: «Voi păcătuiți cu adevărat pentru că mă faceți să sufăr prea mult, fiindcă eu nu pot să nu vă iubesc, chiar dacă vă arăt această față posomorâtă». Și, într-adevăr, deși frații mâncau la masa lui, alături de el, nu a vrut să le vorbească
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
jar încins în formă de pat, s-a întins deasupra, ca și cum s-ar fi culcat pe un pat, fără nicio suferință, și imediat a adormit liniștit. Văzând aceasta, acea sărmană femeie, căindu-se și izbucnind în lacrimi, a recunoscut că păcătuise împotriva lui Dumnezeu și a Sfântului. 9. Cei care rămăseseră să spioneze printre crăpăturile ușii sau de la ferestre pentru a vedea ce făcea cu femeia, iar printre ei se afla și acea femeie de care am amintit înainte, care pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
intrat bogat în cer». 3. Fratele Bonaventura relatează că a auzit această întâmplare de la fratele Leon, însoțitorul Sfântului Francisc: «Doream foarte mult să știu dacă atunci când un om se oprește asupra unui gând rău, fără a consimți, dar complăcându-se, păcătuiește grav. Într-o noapte, pe când dormeam profund, mi s-a părut că stau să admir un porumbel foarte frumos cu penele albe de pe ramura unui copac. Dar sub copac stătea un șarpe ce ținea ochii fixați cu multă atenție asupra
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
citite nu numai de femei de moravuri ușoare, ci și, din întâmplare, de femei cinstite, dar vina, dacă s-ar fi putut vorbi de o vină, trebuia atribuită cititoarelor și nu versurilor ovidiene, care rămâneau o simplă ocazie de a păcătui, versuri ce puteau fi găsite oriunde în Roma, până și în temple, în reprezentările mitologico-religioase, în literatura anterioară, în imaginile plastice etc. Dacă insistă atât de mult și, în mod repetat, asupra acestei crimen carminis o face, fără îndoială, pentru că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
larg al cuvântului. Aceasta este o chestiune bine stabilită care trebuie subliniată. Un aspect limpede de avut în vedere este afirmația poetului potrivit căreia nu a avut nici o compensație, cu alte cuvinte ca să folosim și noi un ton glumeț a păcătuit "dezinteresat"84. Și această aserțiune este importantă, din punct de vedere juridic, pentru că poetul "precizează" că vina lui nu poate fi și nu trebuie căutată printre delictele care țin de "latura financiară": aici intră în primul rând crimen de repetundis
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îndoială, o face pentru că în ansamblul error-ilor ovidiene era inclusă și "perceperea de compensații". De asemenea, în altă parte, Ovidiu subliniază că vina sa nu are nici o legătură cu invidia, adică cu ura, cu ranchiuna, cu aversiunea poetului față de cine păcătuiește 85. Ultimele versuri la care am făcut trimitere ne aduc un nou element în determinarea a ceea ce poetul considera a fi vina sa: oricum, e vorba de o culpa și nu de un scelus sau de un facinus. Ovidiu insistă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adus moartea eroului. La fel, o atitudine asemănătoare de prezumție, de orgoliu se află la baza ruinării lui Phaeton, care conducând rău carul tatălui său, Apollo, a fost azvârlit de Jupiter din înaltul cerului în fluviul Eridanus (Po). Și Semele păcătuise de un exces similar. Fiică a lui Cadmus și mamă a lui Bachus, Semele, ambitiosa suis precibus, i-a ce-rut lui Jupiter, de care era iubită, să i se arate în toată splendoarea sa și, de aceea, a fost
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poate, aceea înșeală. Chiar dacă îți vei fi păzit bine corpul, sufletul este adulterin; sufletul nu poate fi supravegheat ca să nu vrea, nici nu-ți poți feri corpul, chiar dacă închizi totul: închiși pe-afară cu toții, adulterul va fi înăuntru. Cine poate păcătui, păcătuiește mai puțin; posibilitatea însăși slăbește impulsul de a face rău. Crede-mă, nu-ți mai stimula viciile cu interziceri: le vei învinge mai bine cu voia ta." Cui peccare licet, peccat minus; ipsa potestas Semina nequitiae languidiora facit. Desine
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aceea înșeală. Chiar dacă îți vei fi păzit bine corpul, sufletul este adulterin; sufletul nu poate fi supravegheat ca să nu vrea, nici nu-ți poți feri corpul, chiar dacă închizi totul: închiși pe-afară cu toții, adulterul va fi înăuntru. Cine poate păcătui, păcătuiește mai puțin; posibilitatea însăși slăbește impulsul de a face rău. Crede-mă, nu-ți mai stimula viciile cu interziceri: le vei învinge mai bine cu voia ta." Cui peccare licet, peccat minus; ipsa potestas Semina nequitiae languidiora facit. Desine, crede
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își puse capul mic pe pieptul lat și păros și începu să plângă ușor", satisfăcută că-și împlinise dorința, și nicidecum îngrozită de gândul că ar fi păcătuit cu ceva. Prozatorul găsește și explicația cuvenită: "îndrăgostită și posedată de talentul lui, femeia voia să fie posedată și în carne, din convingerea oricărei femei că posesiunea adevărată stă numai în trup". La bărbat, în schimb (animal triste post coitum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
așadar, un miez epic distinct, În care să se cuprindă problemele esențiale pe care și le-a propus romancierul. Mai mult chiar. Scriitorul a fost atras de o serie de aspecte cu totul secundare ale realității observate (Ă). Finalul romanului păcătuiește În acest fel, printr-un soi de optimism retoric, exterior - pentru că se reduce la simple considerații ale scriitorului, pe deasupra subiectului și a oamenilor Înfățișați. (Ă) Partea a doua a romanului suferă mai ales de tratare grăbită, ceea ce-l face pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]