3,151 matches
-
creștini care refuză serviciul militar, sub presiunea unor erezii de care s-au lăsat influențați ori din convingeri personale cauzate de presiunea autorităților imperiale, care încercau să forțeze conștiințele soldaților creștini ori ale recruților prin implicarea lor în cadrul unor rituri păgâne ori împotriva unor simpli coreligionari sau chiar și ale unor comunități creștine (cazul bagauzilor etc.). Mărturiile creștine din partea soldaților au creat un impact neașteptat și o nesiguranță firească în luarea anumitor decizii, uneori nedrepte împotriva aceleiași Bisericii, tentând autoritățile imperiale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
complexitatea evenimentelor secolului IV. Dificultatea nu se datorează absenței informațiilor ori lacunelor lor, întrucât avem seria legilor inserate în Codex Theodosianus (438) și operele unor istorici de seamă (Eusebiu de Cezareea, Socrate, Sozomenos, Teodoret etc.), cronicari bizantini, scriitori creștini și păgâni care ne-au transmis numeroase fapte și aluzii sugestive. Prin învățătura și stilul său de viață pacific, creștinismul a devenit o concurență în calea religiei romane și a cultului imperial provocând intervenția tot mai insistentă a autorităților imperiale din primele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în vederea restabilirii unității doctrinare și pastorale, urmărea stabilizarea acesteia și consolidarea statului, prin exilarea elementelor ostile păcii romane. În secolul IV creștinismul depășea progresiv stadiul de religie tolerată ajungând religie de stat; activitatea literară teologică a Bisericii copleșea ireversibil erudiția păgână a vremii. Biserica secolelor IV-V s-a bucurat de opera unor genii autentice, a căror reflecție teologică deosebită le-a determinat proclamarea de Părinți ai Bisericii, în virtutea impulsului profund acordat culturii creștine, care a știut să asimileze unele aspecte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Biserica secolelor IV-V s-a bucurat de opera unor genii autentice, a căror reflecție teologică deosebită le-a determinat proclamarea de Părinți ai Bisericii, în virtutea impulsului profund acordat culturii creștine, care a știut să asimileze unele aspecte ale culturii păgâne, obiect al unei considerații rodnice și astăzi. Efortului literar al părinților Bisericii și celui doctrinal al celor implicați în evanghelizarea directă a poporului creștin sau păgân, i s-a alăturat cel al soldaților creștini care, prin mărturia și comportamentul lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
impulsului profund acordat culturii creștine, care a știut să asimileze unele aspecte ale culturii păgâne, obiect al unei considerații rodnice și astăzi. Efortului literar al părinților Bisericii și celui doctrinal al celor implicați în evanghelizarea directă a poporului creștin sau păgân, i s-a alăturat cel al soldaților creștini care, prin mărturia și comportamentul lor, au contribuit decisiv la răspândirea Evangheliei. Capitolul I Creștinismul în Imperiul roman 1. Diaspora ebraică și creștinismul Istoria creștinismului începe de la nașterea lui Isus Cristos, Fiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
La începutul perioadei creștine, numărul iudeilor era în scădere pe aceste meleaguri, în timp ce marea majoritate se extinsese spre teritoriile păgânilor. Aici, în epoca elenistică și romană, iudaismul a reușit să exercite o atracție deosebită asupra unei părți consistente a opiniei păgâne, convertind numeroși păgâni ori creând simpatii față de religia mozaică, acțiuni utile în timp și spațiu. O frumoasă contribuție la realizarea acestei atracții a adus-o și credința monoteistă, legea morală a Decalogului și într-o anumită măsură liturgia și riturile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credințelor unei comunități ori familii de care aparțin aceste inscripții e departe de a fi rezolvată. Formulele cele mai frecvente Odihnească-se în pace! sau Aici zace... ar putea fi interpretate în același sens cu Domus aeterna - de pe inscripțiile funerare păgâne, sugerând un somn veșnic în mormânt, însă această concepție se opune speranței iudaico-creștine într-o viață viitoare. Dacă ținem seama de toate indicațiile literare sau epigrafice, referitoare la credința diasporei iudaice, descoperim trăsăturile fundamentale ale fariseismului. Anterior anului 70 p.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ordinii constituite și a coeziunii Imperiului. Planul persecuției sale, una dintre cele mai sistematice, ne revelează un anumit anacronism și o oarecare nepotrivire dacă ne gândim că numeroase apostazii au fost determinate de oportunism și de motive contingente. Dacă legislația păgână și-a manifestat falimentul în materie anticreștină, în același timp, Biserica a suferit o mortificație umilitoare: înmulțirea de libellatici, sacrificati și thurificati pe durata persecuției a demonstrat întreaga slăbiciune a acelor creștini care, relaxându-se spiritual într-o lungă perioadă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
continuu amenințate, apariția uzurpatorilor în diferite puncte ale imperiului, toate acestea sunt tot atâția factori care par să răvășească lumea romană, sporind confuzia și nesiguranța cetățenilor Imperiului. Conștient fiind de instabilitatea Imperiului (nemulțumirile și revolta pasivă a soldaților creștini și păgâni exprimată pe câmpul de luptă), care putea să derive din cauza persecuției inițiate de politica anticreștină a tatălui său Valerian, în anul 260 a dat un edict de toleranță față de creștini. În această manevră politică, se poate vedea implicit o recunoaștere
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
perioadele istorice în care mentalitatea generală era expusă fără încetare, unei influențe socio-culturale precise. În acest caz, credem că nu este exagerat dacă întâlnim printre creștinii secolului III și obiectori de conștiință; adesea se converteau la creștinism și unii soldații păgâni pe durata serviciului militar. Considerând că, potrivit legislației romane, fiii veteranilor aveau obligația să intre în armată, din care nu se putea ieși înainte de timpul prevăzut și nici substitui în teorie, e foarte adevărat că ierarhia ecleziastică a trebuit să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
transporturilor publice, a poștei și funcții de secretariat. Recrutarea armatei secolului IV dintre fiii legionarilor în serviciu, dintre țăranii de la sate și dintre barbari, ne face să credem că la sfârșitul secolului precedent soldații mai erau în mare parte încă păgâni. Episoadele lui Maximilian, Marcellus, Tipasius și Fabius, ne confirmă că Africa, deși era instabilă politico-militar, constituia una dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
instabilă politico-militar, constituia una dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte mari de a sluji corespunzător în armată: e foarte posibil ca intersectarea elementelor păgâne sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel universal; aparține conștiinței individuale, depășind individualismul prin unirea cu întreaga umanitate. Concepția creștină a unei religii nesupuse sferei politice era diametral opusă celei care aparținea gândirii clasice, conducând spre o iritare inevitabilă. Refuzând orice formă sincretistă propusă de ambientul păgân și arătând o anumită detașare de tot ceea ce era considerat lumesc, religia creștină a apărut în ochii autorităților romane, și nu numai, ca o superstiție ce trebuia extirpată, fiind considerată fundamental atee. Ambiguitatea lui Traian, în luarea unei decizii hotărâtoare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de acum puteau fi descoperiți cu ușurință) nu mai participau de teamă să nu cadă în idolatrie. Această atitudine a provocat neîncrederea autorităților publice și nemulțumirea plebei ducând la identificarea creștinilor cu dușmanii statului, datorită opiniei lor rezervate față de ideologia păgână. La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman, în funcție de orientarea lor teologică. Astfel, tradiția de tendință gnostică, ramificată în mișcări multiple se baza pe credința sa în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se baza pe credința sa în dualismul materie-spirit, bine-rău, în timp ce, pe plan politic inspira un atașament relativ detașat față de autoritatea civilă, înclinată să-și considere participarea exterioară la activitățile publice indiferentă și tot astfel la cele legate de riturile religioase păgâne. Pentru montaniști judecata de pe urmă a lui Cristos era iminentă, fapt pentru care își trăiau penitența într-un rigorism excesiv și într-o atitudine de sfidare a lumii pe care o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puternică și compactă în dezvoltarea sa teologică, a perceput necesitatea păstrării unității ecleziastice, punând limită dezordinii cauzate de înmulțirea sectelor gnostice ori a celor milenariste, prezentând religia creștină păgânilor și respingând simultan acuzele neîntemeiate ale acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din antichitate până astăzi. Pentru creștini conceptul de păgânism implica o evaluare negativă a lumii greco-romane. Neînțelegeri care au marcat opinia publică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au rămas atașați anumitor caracteristici literare specifice antichității (afirmațiile lor pot fi luate în considerație cu multă prudență), iar alții, din epoca postconstantiniană, și-au perceput concepțiile ca o replică la cele ilustrate de autorii creștini; analiza detaliată a istoriografiei păgâne reprezentative despre creștinism contribuie la evaluarea pertinentă a problematicii. 4.1. Creștinii și evreii acuzați de «agitație» la Suetonius Este prima informație a unui istoric roman cu privire la răspândirea creștinismului și la tulburările iscate la Roma între creștinii iudaici și iudeii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
context, după aluzia la condamnarea lui Cristos, este făcută observația semnificativă potrivit căreia superstiția funestă, momentan reprimată, izbucnea iarăși, nu doar în Iudeea, originea acestui rău, ci și în Roma. Descoperirea creștinismului, din motive obiective, nu poate evita scrierile autorilor păgâni, chiar dacă acestea îl prezintă într-o manieră confuză: superstiție funestă. De fapt, printr-o părere personală, Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă cunoscută și de ceilalți păgâni: voința, în creștinism este asimilată inițierii din religia misterelor, preoții creștini sau iudei sunt comparați sacerdoților religiilor păgâne, un fel de călăuze ale unui cortegiu aducător de sacrificii sau chiar ca niște legislatori. Urmând orientarea filozofică a lui Celsus (mort în 178 p.Chr.), autorul ia în considerație concepția tradițională a legii religioase a popoarelor, definindu-l pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a lui Celsus (mort în 178 p.Chr.), autorul ia în considerație concepția tradițională a legii religioase a popoarelor, definindu-l pe Isus primul legislator care i-ar fi influențat pe creștini la nerespectarea legii tradiționale a religiei grecilor. Autorul păgân vedea în această ruptură comună, a legii antice, o trădare a fundamentului fraternității creștinilor care, din convingerea de a deveni nemuritori și de a trăi veșnic, disprețuiau moartea și se sacrificau în număr mare, cu toată spontaneitatea, îmbrățișând martiriul. Critica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în gândirea sa, atunci când au asemenea opinii fără o demonstrație precisă. Credinței creștine îi lipsește în acest caz capacitatea cunoscătoare, exactitatea conformă logosului, obiecția pe care a adus-o Galenus din Pergam (129-216). Argumentația sa se deplasează pe liniile polemicii păgâne contemporane, întrucât caricaturizarea creștinismului este definită din perspectiva pozitivității medio-platonice. În ansamblu, gândirea sa pretindea o cunoaștere adecvată a activităților celor credincioși și o inserare a creștinismului în schema religioasă a lumii greco-romane. 4.4. Creștinii în descrierea neutrală a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Eugenius. Condiționat de acest aspect, autorul anonim luând exemplu din istorie, actualizează problematica chestiunilor de pe ordinea de zi și stimulează reflecția critică (J. Straub). Historia Augusta caută să demonstreze în biografia lui Alexandru Sever (222-235), toleranța pe care principii păgâni au practicat-o față de creștini care, acum, nu mai este garantată sub steagul creștin. Ca exemplu al deschiderii evocate, ni se spune că Alexandru Sever, în altarul său privat, ținea împreună cu efigiile strămoșilor pe acelea ale principilor divinizați, însă numai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
divinizați, însă numai o alegere a celor mai buni, și îndeosebi spirite vrednice, printre care Apolonius și, după cum ne spune un scriitor al vremurilor sale, Cristos, Avraam și Orfeu și altele asemănătoare. Ba mai mult chiar, că deși împăratul era păgân, intenționa să edifice un templu lui Cristos; informația ar putea constitui un obiectiv dinainte stabilit, raportat în narațiune. Evocarea tendinței împăratului Tiberiu (14-37 p.Chr.), de a propune Senatului recunoașterea lui Cristos ca divinitate, subliniază efortul autorului de a demonstra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se spune, la rangul de program de viață această formulă orientată spre dreptul natural, Historia Augusta nu poate răspunde cu certitudine, chiar dacă nu există dubii că i-ar fi lăsat în pace pe creștini. Sublinierea atitudinilor binevoitoare ale unor principi păgâni față de creștini, exprimă invitația indirectă la un apel pentru momentul prezent. Din viața sa ni se istorisește un detaliu unic despre numirea funcționarilor de stat: contrar uzanțelor de atunci, împăratul a făcut publice numele candidaților, motivând prin aceasta că nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cădea în discreditare spre sfârșitul secolului IV și care cu greu putea să mai corespundă practicii imperiale de pe atunci; numirea în oficiile publice nu mai avea loc printr-o informare publică, ducând tot mai mult la excluderea familiilor antice încă păgâne. Asistând la o asemenea rutină, informația autorului asupra practicii administrative a împăratului Alexandru Sever apare ca o critică față de condițiile prezente, impregnate de intransigența creștină chiar și în instituțiile publice. Istoriografia greco-romană a antichității târzii, în specificările sale asupra creștinismului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]