1,724 matches
-
în slujba artei scenice și a spectacolului”". Conform propriei declarații, Florian Pittiș a fost din 1998 membru al masoneriei române. La un moment dat a devenit purtător de cuvânt al Mării Loje Naționale din România. A fost un fumător prea pătimaș de Carpați fără filtru, producție exclusivă Sfântu Gheorghe. Cronică spectacolului A 12-a noapte de William Shakespeare (Teatrul Bulandra): În acest spectacol, de mare clasa actoriceasca, se disting două interpretări ieșite din comun: Virgil Ogășanu - Malvolio..." "Și, cel fără de care
Florian Pittiș () [Corola-website/Science/300649_a_301978]
-
pe viață și degradare civică pe timp de 10 ani, pentru crima de dezastrul țării, prin crime de război". Obosit, după trei ani de pribegie, și convins că după încheierea păcii de la Paris rejudecarea lui se va face mai puțin pătimaș, pe 24 mai 1947 l-a convins pe preotul Ion Sămărghițan, gazda sa, să-l anunțe pe jandarmul satului că se predă. Este adus în București, la Ministerul de Interne (mai-iulie), apoi este transferat succesiv la închisoarea Văcărești și Jilava
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
toți, se spânzură. Florica, părăsită de Ion, se căsătorește cu George și se bucură de norocul pe care îl are, deși îl iubea tot pe Ion. Glasul iubirii Căsătorit cu Ana și așezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui pătimașe, nu se poate mulțumi cu averea pe care o dobândise și râvnește la Florica. Sfârșitul lui Ion este năprasnic, fiind omorât de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui, așadar Rebreanu propune pentru sfârșitul pătimașului Ion o
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
firii lui pătimașe, nu se poate mulțumi cu averea pe care o dobândise și râvnește la Florica. Sfârșitul lui Ion este năprasnic, fiind omorât de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui, așadar Rebreanu propune pentru sfârșitul pătimașului Ion o crimă pasională. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfințirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viața urmându-și cursul firesc: „Pripasul de-abia își mai arăta câteva case. Doar turnul cotește, apoi se îndoaie
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
importante, Sylvia Beach și Adrienne Monnier. Adrienne Monnier îl prezintă pe Joyce unor scriitori ca André Gide și Paul Valéry. Irlandezul îl cunoaște de asemenea și pe Valery Larbaud, cel ce în scurt timp avea să se declare un admirator pătimaș al lui "Ulise", roman pe care îl considera la fel de „mare, cuprinzător și uman ca Rabelais”. Prietenia de câțiva ani cu Arthur Power, un scriitor și critic de artă originar din Dublin, a fost descrisă de acesta într-o carte intitulată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lucru să declari că trăim într-o pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente" (1965), până la "Istoria unei secunde" (1971
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
domeniu. Opinii divergente și irelevante se mai formulează în teritoriile culturii, unde sunt judecate prin diferite criterii valorizante naive sau nepotrivite, diferite opere sau spectacole la modă, ori considerate de referință. Și sportul este bine dotat cu felurite opinii angajante, pătimașe, deseori contradictorii, greu conciliabile, violente, sistematic adverse. Sunt bine cunoscute nenumăratele controverse și agresiuni între admiratorii diferitelor echipe sau sportivi, tratați ca idoli și apreciați fără rezervă, fie ca un merit sau nu. Există intervale ale cunoașterii și stabilirii adevărului
Opinie () [Corola-website/Science/308066_a_309395]
-
Anna și Don Ottavio îl acuză pe cavaler de crimele săvârșite. Descoperit, Don Giovanni își face loc cu spada în mână și dispare în adâncurile palatului. Îmbrăcat cu hainele stăpânului său, Leporello pătrunde în apartamentul Donnei Elvira. Înșelată de cuvintele pătimașe pe care i le șoptește cel pe care îl crede iubitul ei, Donna Elvira dispare împreună cu Leporello. Nestingherit, Don Giovanni își poate adresa cuvintele de dragoste cameristei Donnei Elvira. În locul celei așteptate își face apariția Masetto cu o ceată de
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
în spații diferite, arătându-se mai puțin asemenea unei păsări circumscrise propriului său cuib și desfășurând mai degrabă zboruri esențiale - când într-un văzduh înalt, frizând absolutul, când coborând larg și razant asupra pământului și a apelor. Iubitorii de etichete, pătimași a găsi fiecărui poet o unică încarcerare definitorie, s-ar arăta pierduți față de această poezie, care ar putea fi catalogată când simbolistă, când romantică, ba chiar și suprarealistă. Acest polimorfism, departe de a mărturisi o irosire, oglindește o unitate diversificată
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
făclia și o pune sub obroc, ci în sfeșnic ca să lumineze tuturor celor din casă." Căci Domnul poate numește aici "făclie" cuvântul cunoștinței în duh, arătat prin fapte, adică legea duhului (26). Iar "obroc", cugetul pământesc al cărnii, adică legea pătimașă a trupului. Legea harului nu trebuie pusă sub acesta, ci în suflet care e cu adevărat un sfeșnic de aur, ca să lumineze prin fulgerările faptelor dreptății și a cugetărilor înțelepte, tuturor celor din casă, adică din Biserică, sau din lumea
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
de celălalt. Odată cu căderea nopții Faust vrea să plece, dar, reținut de Mefisto, ascultă glasul Margaretei care de la fereastra camerei își cântă dragostea stelelor chemându-și iubitul. Faust răspunde la chemarea ei și cei doi se pierd într-o îmbrățișare pătimașa. Cu un zâmbet sarcastic Mefisto își admira victoria. Părăsita de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar și în sfanțul lăcaș, glasul lui Mefisto se face auzit, învinovățind-o. Valentin se înapoiază acasă odată cu toți soldații, cântând gloria obținută
Faust (operă) () [Corola-website/Science/307365_a_308694]
-
Natalie Nichols de la "Los Angeles Times" au criticat-o pe Celine pentru faptul că vocea sa nu exprima emoție. Alți critici, precum Chuck Eddy de la "Entertainment Weekly", Stephen Thomas Erlewine de la "AMG" și Daniel Durchholz au numit albumul „fascinant”, „captivant”, „pătimaș”, „stilat” și „foarte bine produs”. "Falling into You" a devenit cel mai aclamat album al interpretei, atât din punct de vedere critic, dar și comercial, obținând poziția maximă în multe țări, fiind considerat unul dintre cele mai comercializate albume de
Céline Dion () [Corola-website/Science/303104_a_304433]
-
aduce sacrificii zeilor imperiali. A murit, la Tyr, în Fenicia, în anul 254. Alături de Clement din Alexandria, al cărui elev a fost mai întâi, Origene reprezintă perioada de maximă înflorire a Alexandriei intelectuale. Origene a fost un spirit ascuțit și pătimaș, scriind enorm, trăindu-și credința intens și îndrăznind până la autoflagelare. A fost un mare creștin. Origene a lăsat o operă imensă (șase mii de suluri de pergament), structurabilă astfel: a) texte exegetice b) texte teologice Doctrina lui Origene conține o
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
unui amplu registru comic, începând cu cele proprii burlescului și bufonadei, terminând cu incisivitatea amară și lucidă a satirei. Notele dominante țin însă de comedia de moravuri, bine pigmentată cu situații de farsă: de aici contradicția evidentă, ostentativă, între angrenarea pătimașă a eroilor în luptă și micimea scopului lor, unilateralitatea și fixitatea de marionetă a personajelor satirizate, prinse sub lupa nemiloasă a atacului satiric și păstrate în nemișcare, ticurile verbale, automatismele, poantele, încurcăturile, amplificate cu inventivă ingeniozitate de regizorul Alexandru Tocilescu
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
care fiecare copil regal a crescut în voia lui, fără o educație riguroasă, corespunzătoare viitoarei lor misiuni, formarea personalității lor suferind de lacune serioase. Pentru Maria „"copiii mei erau punctul central al vieții mele. Femeile din rasa mea sunt mame pătimașe și nu ne putem închipui lumea fără copii. Toată munca, toată străduința și năzuința noastră n-au alt țel decât de a-i modela potrivit idealului nostru, de a-i face fericiți și de a le pregăti un viitor frumos
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
aceasta nu îngăduie nici o oprire celor ce merg cu ea, ci aceștia trebuie să înainteze necontenit și întins spre ținta sufletului, adică spre cununa chemării de sus. Căci oprirea pe calea virtuții este începutul păcatului, deoarece mintea se ocupă atunci pătimaș cu vreunul dintre lucrurile materiale care stau pe amândouă părțile drumului și face chipul și gândul cel curat, și tăiat împrejur al purtării evlavioase netăiat împrejur și întinat. Când deci se oprește, vede îndată prin conștiință, rațiunea mustrătoare, ca pe
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
necunoscător al lui Aristotel. Dimpotrivă, se poate spune că, dacă am lua în considerare numărul de trimiteri la Aristotel, Bonaventura l-ar putea concura în mod direct chiar pe Toma. Astfel, Bonaventura a fost călugăr franciscan, dar niciodată un adversar pătimaș al dominicanului Toma din Aquino. Există, de altfel, o îndelungată tradiție a „comparării” celor doi doctori. Se spune că Toma era analitic în timp ce Bonaventura sintetic, apoi că Toma ar fi fost un „Aristotel creștin” în vreme ce Bonaventura rămâne discipolul autentic al
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
1874, Eminescu frecventa salonul Veronicăi. În această perioadă scrisorile dintre cei doi au fost scrise în termeni ceremonioși. Dintr-un concept de scrisoare a lui Eminescu către Veronica din 1876 aflăm că în tot acest timp el a iubit-o pătimaș de la distanță: „Doi ani de zile, doamnă, n-am putut lucra nimic, și am urmărit ca un idiot o speranță, nu numai deșartă, nedemnă.” În același text Eminescu scrie: „d-ta erai o idee în capul meu și te iubeam
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
Mihai Fărcășanu devine directorul ziarului. Prin editorialele pe care le scrie, face din acest ziar o tribună de luptă pentru apărarea libertății, pentru salvarea instituțiilor democratice din România, grav amenințate prin prezența trupelor Armatei Roșii în țară. Datorită articolelor sale pătimașe și vehemente îndreptate împotriva comuniștilor, aceștia au supranumit "Viitorul", Vitriolul În septembrie 1944, la propunerea lui Gheorghe Brătianu, este reales ca președinte al Tineretului Național Liberal. În această calitate, desfășoară o activitate susținută de reorganizare a organizației care redevenise legală
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
un sal de lână neagra, al cărui colț atârna pe spate in jos. 0 altă caracteristică a acestor zone o constituie frumusețea dansurilor populare. În privința dansului trebuie să remarcăm originalitatea si distincția netă a dansurilor moțești începând cu însuflețirea pătimașa a ,tropotitelor" (ele fiind jucate de mocani) pană la solemnitatea tarmilor (ele fiind jucate de către moți). Țarina, joc de perechi este cel mai de seama dans al moților și cunoaște un număr impresionant de variante. Acest dans se joacă elegant
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
de mai târziu) etc. Era foarte prietenos cu toți, mai ales cu colegii, și mereu accesibil. Știa asculta cu atenție și vădit interes ceea ce-i spuneai, încât îți dădea certitudinea că te-a înțeles perfect. Se disocia însă de părerile pătimașe și nu ținea mânie cu nimeni, ci încerca să-i sugereze interlocutorului pornit, că poate și adversarul său ar avea dreptate. A legat o prietenie de gânduri și ideal deosebit de valoroasă cu colegul său de clasă Ioan Suciu, episcopul de
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
al Directoratului francez, proscris în timpul regimului de Teroare, prefect al lui Napoleon, ministru de Interne în timpul regelui Ludovic al XVIII-lea și la încheierea vieții sale politice a fost deputat ultramonarhist. Este cunoscut în special pentru discursurile sale convingătoare și pătimașe, elocventă fiind implicarea sa în controversata reorganizare a Academiei Franceze, din anul 1816, în calitate de Ministru de Interne. Face parte dintre personajele secundare care traversează și marchează această perioadă a istoriei Franței. Având un caracter ordonat, partizan al revoluției din 1789
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
să le salveze sufletele și nu să-i ajute să-și salveze cetatea în fața turcilor. Sosirea lui Isidor în mijlocul lor i-a îndemnat pe antiunioniști la o activitate și o propagandă frenetică. La 1 noiembrie, conducătorul lor Ghenadie, care devenise pătimaș în denunțarea unirii, s-a retras în chilia sa de monah și a ținut pe ușă o declarație, depunând mărturie în fața lui Dumnezeu că mai curând ar muri decât să-și calce jurământul față de ortodoxia strămoșilr lui. Unirea era o
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
(n. 31 mai 1951, Paris) este un scriitor francez de fantastique, science fiction, thriller și român istoric. s-a născut la Paris, în 1951, într-o familie săracă. Tatăl, muncitor și parior pătimaș la cursele de cai. Mama, casnica și romantică, îi citea în copilărie povești din mitologia greacă sau egipteană, imprimându-i astfel nu numai gustul pentru lectură, dar și pentru scris. Locuiau toți trei într-o cameră de servitori de la mansarda
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
ale mării, ale cerului, miresmele plantelor. Se întâlnește și la Keats un cult al antichității, al idealurilor ei profund umane. În poemul "Endymion" (1818), Keats tratează mitul dragostei zeiței lunii, "Selene", pentru păstorul "Endymion", apărându-i sub forma unei bachante pătimașe. Un alt poem cu subiect mitologic, "Hyperion", ultimul dintre titanii care au răsturnat stăpânirea lui Uranus, a rămas neterminat. Keats a abordat și subiecte medievale. Ele au servit ca bază pentru poemul "Isabella" (1818), precum și pentru poemul "Ajunul Sfintei Agnes
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]