24,467 matches
-
toți și să nu mai intre nimeni în peșteră. Eu cred că hruba asta a avut un rol foarte important în trecut și că nici într-un caz intrarea nu arăta așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa putem să ne dăm seama exact. Doar n-am venit aici să stăm ca vițelul la poartă nouă. Bravo, Virgil! strigă vesel Bărzăunul, căruia începuse să-i fie teamă de-o renunțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nuțu ridică din umeri și nu spuse nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad însă fuseseră spuse mai mult pentru a o împiedica pe Ilinca să mai facă mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un fîșîit foarte curios, o săgeată ori poate o piatră aruncată de o mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna acum și mai puternic. Stați! strigă Vlad apucîndu-l pe Bărzăun de mînă și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu ochii iscodind în toate părțile, pătrunseră cît mai adînc în peșteră. Pe măsură ce înaintau, vuietul scădea din intensitate, în schimb fiecare cuvînt spus cu voce mai tare se transforma într-o împletire de ecouri prelungite, ca niște chemări stăruitoare ale adîncurilor. Cît e de frumos! rosti Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate. Și numaidecît în obrajii pescarului înfloriră doi bujori. Se ridică de pe bancă și vru să spună ceva, dar parcă amuțise. Și nici ochii nu-l mai ascultau! Nu putea deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eu!... Nu, mai bine să le spun că am dat drumul ca să nu-mi fie frică... Sigur că da!... Iar Matei n-are decît să se rățoiască la mine, că știu eu să-l pun la punct! Prinse curaj și pătrunse în adîncul pădurii fluierînd. Constată cu surprindere că era pentru prima oară cînd nu-l mai înfricoșa nimic. Chiar de-ar fi văzut un lup, tot nu s-ar fi temut. De ce să se teamă? Trecu de lac și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
temut! Și chiar de-ar fi trebuit să meargă pînă la marginea lumii ca să prindă păstrăvi pentru Ilinca, s-ar fi dus! Și nu i-ar fi părut departe și nici greu. Avea nevoie de acea miraculoasă stare, abia atunci pătrunsă cu adevărat în viața sa și trebuia să facă orice pentru a o menține. Doar băuse din izvorul bărbăției! Hotarul care-l despărțea de copilul de pînă atunci rămăsese undeva, în urma lui... Iar pădurea toată rîdea și cînta odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și se apropie de el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul sufletului său, în care nu mai putea pătrunde atunci nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe umăr. Eu rămîn! răspunse hotărît Bărzăunul, uitîndu-se cu totul în altă parte decît la Ilinca. Cine vrea să plece, drum bun! Ilinca dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o menajeră excelentă și discretă. De peste doăzeci de ani face parte din familia noastră. Deci, de unde veniți? Evelin: Eram sigur că revii cu întrebarea; ai o aură cum îi spuneți voi, pămăntenii, care-ți dă o mare disponibilitate de a pătrunde și înțelege prezentul și viitorul, paranormalul cotidian. Aurora: Paranormalul cotidian care îl are orice om... Evelin: Exact! Dar cu grade diferite de percepție și previziune. Aurora: Deci, de unde veniți? Intră în laborator Cosmos urmat de Robo. Evelin: Cosmos pregătește proiecția
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care ne-o putem crea și viețui este cea poetică Cea de a treia realitate depășește posibilitățile cunoașterii senzoriale, precum și cele ale cunoașterii discursive, intelectuale. Această neorealitate necesită un al treilea mijloc de cunoaștere, și anume intuiția poetică, capabilă să pătrundă nemijlocit, fulgurant în inima acestei suprarealități, după legea "totului sau a nimicului" (una din legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Zimmer spunea despre Hölderlin, pe care l-a găzduit pe malul Neckarului timp de 37 de ani de penumbră a minții: "nu e nebun, știe prea multe". De altfel, poeziile din acea perioadă sunt de o profunzime uneori greu de pătruns. Poetul însuși o spune în misterioase fragmente: "Din Dumnezeu iese opera mea... Atotputernicie e ceea ce creează Fiul nopții". Și iată această extraordinară "definiție" a naturii transmundane, de neatins, a poetului: Totul este lăuntric Asta separă Așa este apărat poetul Temerarule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Căci, spune Arghezi: "Dar de stai să te gândești,/ Mai bine să fii cum ești,/ Să te-nțepi, să te strivești / Prin bucate omenești". Infinitul cu toate bolțile sale se reduce la un șuier prelung, la o simplă săgeată care pătrunde făptura omenească. Moartea este văzută ca o plecare ceva mai îndelungată, un joc "de-a v-ați ascunselea" povestit copiilor cu cea mai desăvârșită familiaritate. Care este explicația acestei concepții ? La Eminescu, orizontul poetic în care se mișcă totul, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o erudiție universală, afirmă că taina universului rămâne de nepătruns. Învăț în zeci de tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut Și-n bezna cea eternă din nou au înnoptat. "Toată știința noastră cuvinte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut Și-n bezna cea eternă din nou au înnoptat. "Toată știința noastră cuvinte fără sens". Nici o logică, nici o filozofie nu a pătruns misterul. "Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput": Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i scadă rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce rost avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un ochi al Cerului nu pătrunde; Un înger imprudent călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În poezia Un voyage à Cythère poetul nu vede în celebra insulă a amorurilor libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins de veste? Greu de crezut. Dar Arus și-a trimis lupii tineri să marcheze încă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
învăța și de a demonstra celorlalți cît de bine pot să-i facă față. Lupii tineri plecau adesea la vînătoare și nu se întorceau pînă nu aduceau pradă îndestulătoare la masă; tot ei se asigurau că nici un intrus n-a pătruns pe teritoriul haitei și acela care descoperea vreun răuvoitor și-l înfrunta, luptînd sau alergîndu-l pînă dincolo de hotare, cîștiga respectul nedisimulat al celorlalți. Cînd, în după-amiezele tihnite, animalele se relaxau, sătule și dornice de distracție, lupii tineri făceau demonstrații de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
învingă. Dar n-a mai fost destul. Și de aici a început totul. În ziua aceea blestemată, lupul era plecat după hrană. Erau o familie fericită: armonia deplină se reinstalase între părinți; Lupino creștea frumos; în scurt timp urmau să pătrundă împreună în adîncul pădurii. Lupul avea să-i prezinte fiului împrejurimile. Avea să-l învețe sentimentul mîndriei de a fi stăpîn peste bucățica sa de pămînt. Lupoaica se odihnea, doborîtă de oboseală, sub crengile abia înmugurite ale unui stejar. De
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt, indiferent de consecințe. Ca la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva, mai în spate, despre mișcarea făcută. Cîțiva dintre prietenii lui îi încercuiră pe lupii captivi. Sfîșiară cu colții legăturile care-i țineau prinși, încurajîndu-i să se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe terasele Siretului și încadrat administrativ în comuna StolniceniPrăjescu. 2. Geologia Teritoriul județului se desfășoară în întregime în cadrul Platformei Moldovenești. Câmpia Moldovei se găsește în partea de nord-est a acestei platforme și este formată dintr-un soclu cristalin precambrian care pătrunde spre vest - sud-vest sub o cuvertură de sedimente ordovician-siluriene, cretacice și neogene cu grosimi de 1.600 metri la Târgu Frumos și 1.121 metri la Iași. Depozitele sarmatice au grosimi mai mici de 100 metri în nord-est și peste
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ani la capitolul dosare personale? Ori numele acesta nu este decât un simbol, o găoace „de serviciu”, ce poate fi oricând umplută cu persoana vreunuia dintre noi... Așa am fost înclinat să cred de la început. Cu certitudine, Beșleagă este de nepătruns, un sfinx al zilelor noastre! Dacă o ține așa în continuare, nu m aș mira să ajungă și erou în colecția Sfinx de la Editura Meridiane... Sau... ...Sau mai bine să ies un pic, să pufăi un amiral, pentru că „în acest
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și alimentare, departamentul pentru pregătirea personalului didactic, 2001, pag. 14). În opinia lui Federico Mayor, fost director general al UNESCO, “ A spune educație este o condiție indispensabilă pentru dezvoltarea economică și socială, într-o lume în care știința și tehnica pătrund în toate angrenajele vieții și funcționării societăților și în care cei care nu stăpânesc scrisul și informația sunt condamnați la dependență, este poate o banalitate, dar aș reține de aici două aspecte: În primul rând, importanța dreptului la educație și
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
dintr-un corcoduș. Che Guevara îl privea fix, cu o demnitate vecină cu nebunia. Profesorul Leahu înțepeni de rușine. Stătea moale în brațele lui Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se mutase la etajul doi, sub el, acum nu mai mult de trei săptă mâni, mai promptă în reacții, bătea deja cu vârful pantofului în ritmuri latine în ușa apartamentului. Și, ca tabloul să fie complet, telefonul începu să sune pătruns de importanța mesajului virtual pe care îl ascundea. Și de umezeală. Trebuie să recunoaștem că în atare situație foarte puțini s-ar fi descurcat mai bine ca gunoierul Vasile. Căci acesta făcuse deja cu mintea un salt suplu și analitic
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]