5,611 matches
-
când fratele soției din București ne-a anunțat că va fi naș și că ne roagă să mergem la nuntă, am acceptat fără nici o ezitare. - Dar știți, nunta e la țara, în Oltenia! Vom merge până acolo cu un autobuz. - Pai ce mai contează, noi plătim oricum drumul numai până la București. Autobuzul e închiriat. Autobuzul era plin, din București veneau invitații nașului dar și ai socrului mic. Numai mirele era oltean. Ajungem pe la prânz. Vară, soare torid, transpirație. Asistăm la niște
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > ȘOIMUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1310 din 02 august 2014 Toate Articolele Autorului Se sculase dis-de-dimineață. Musai era să se facă lumină când ar fi fost taman la marginea lanului, s-apuce paiul încă moale de răceala nopții și de roua dimineții. Era vremea secerei și el îndemna, că cine știe cât avea să-i mai păsuiască vremea a bună?! Nici nu luă seama la femeia ce tot trebăluia pe lângă lada carului... secerile... săcăteul cu
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
scrâșnind în măsele a îndârjire, a nevoință... Când soarele se arătă, lăudat de mii de păsări, tăiase cu secera, de multă vreme, un rând bun. Secera și se gândea cu mulțumire către Cer pentru grâul de anul ăsta, înalt în pai și mlădiu ca trestia, greu în spic precum vrabia! Fusese o toamnă taman bună de semănat, cu ploi leneșe, picurate, cât să încolțească bobul și cu vânticele blânde zbicind pământul înaintea altei ploi... Iarna venise cu plapumă de nea, la
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
alții că-mi trag suflu. Căci visul neștiut e-un stol de păsări Pierdut în cenușiul ireal. Al cerului. De care nu te aperi ! Decât stupid dar și în mod banal. De vise nerodate mă agăț (ca inecatul de un pai firav). Fără să știu că toate au un preț Dară mă țin semeț și chiară brav. Mă-mpiedic de ideile plăpânde Sau cad pe gânduri fără ca să știu. - La întrebare cine-mi va răspunde ?! - Tu ești cumva al vieții vizitiu
VIS NEȘTIUT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375879_a_377208]
-
crâng, Fulgera la miaza noapte, Frunzele la geam îmi plâng Palide, ca niște șoapte. Ar ploua și n-ar ploua Peste lumea nădușita, Tuna aprig undeva, Zvon de ploaie nevenită. Pe la colțuri tot mai vezi, Crescând, câte-o buruiana, Numai paie prin livezi, Nu-i otava prin poiana. Gâzele-au înnebunit, Bâzâie ca niște mig-uri, Peste tot au năpădit, Când le vezi, te ia cu friguri. Nu mai plouă nicidecum, Forfotesc degeaba, toate, Praful fâlfâie pe drum, Ca un giulgiu , pește
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
decedat de peste 30 de ani. Locuiește, își întinde zilele, în această casă Mărioara soția lui Victor. Urmează locul Casei părinților mei, locul casei părintești. Parcă o văd și acuma, era o casă modestă, cu pereții din pământ bătut, acoperită cu paie, apoi mai târziu cu țiglă. Camera și tinda, că doar atât avea, fără parchet sau dusumea pe jos, pământ curat care din când în când mama îl murluia cu lut și baligă de vacă. In această casă mama a născut
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
mă uitam și sub carice eram precoc, sau nu mai știu, citeam pe-ascuns pornografie mă încălzeam la o vedere vie te așteptam, te intuiam fumam țigări sub bagdadie ** am făcut un tablou cu samurai femeia lui e ca un pai, delicată, palidă și mută precis c-o bate că e tare slută în zilele de post budist ce vis avui cu-n polițist un dadaist nebun tragea în mine cu-al sau tun și m-am trezit tu nu erai
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
apropiere. Abia acum, Ștefan începea s-o descopere pe adevărata Dalia. Nu mai era fetița din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu șuvițe roșcate, plină de vânătăi și julituri pe față și pe brațe, și cu paiul în gură, legată cu un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă. Avea în aparență un trup fragil, însă în ritmul muzicii, unduindu-se după fiecare notă muzicală într-un alt mod, devenea un punct
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
de imtemperiile naturii „Neaua ninge, nu-l atinge” (Închinarea păstorilor), leagănul lui este sfânt și purtat de îngeri (Crăciunul). Locul nașterii lui Iisus este cel biblic, în Betleem pronunțat popular Vitleem, într-un spațiu modest, neprielnic nașterii, ieslea boilor, „ În paiele grâului, în ogrinjii fânului” (S-a născut Domnul). Nașterea lui este vestită de elemente cosmice, miraculoase, steaua care-i călăuzește pe magi spre locul nașterii, de elemente sacre, corul îngerilor (Îngerii cântă), de elemente profane prin proveniență și sacre prin
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
a scăpat copila. Era asigurată casco, fiind luată în leasing. Dalia asculta discuția celor doi bărbați privindu-i. Încă era conectată la punga cu perfuzie. Lovitura puternică la mandibulă nu-i putea permite să mănânce, așa că lichidele le bea cu paiul, iar hrănirea o făceau momentan prin perfuzii. Ascultând dialogul dintre cei doi, afla ce se întâmplase de fapt după ce a zburat peste parapetul din beton, în “zborul ei spre stele”. Privea cu interes bărbatul din fața sa, care stătea emoționat cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
cu oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
împreună cu părinții mei, căci în neamul nostru creșterea oilor era o tradiție respectată cu sfințenie. Acolo, prin munți, pe la amiază, sătul de zbenguială prin păduri și goluri alpine după afine, zmeură și fragi ale căror bobițe le înșiram pe un pai, adormeam cu capul pe drobul cu sare, de unde lingeam împreună cu oile... Așa au fost anii copilăriei mele, colindând munții și pădurile Făgărașului, unde, la lumina focului de seară mâncam brânză în bulz sau cocoloș copt pe jar, alături de o bucată
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
ulițe în lung și-n lat! Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș, iar bieții câini pribegi
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
însuși o asanare morală de esență, o curățire generală de tot ce întină ideea de puritate, lumină și zbor. Să caute numai adevărul și dreptatea. Să nu mai lase deoparte mila și iubirea. Să nu mai arate cu degetul la paiul din ochiul fratelui, fără să vadă bârna din ochii lui. Să nu mai învețe războiul. Și atunci Îl va reîntâlni pe Dumnezeu. Și numai iubindu-L pe Dumnezeu, pentru că toți suntem copiii Lui, va reînvăța să-și iubească semenii și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
staul cum se-ndreaptă Îi urmări în taină rugându-se în șoaptă Uitase frigul iernii, uitase și de foame Când a zărit în iesle pe Pruncul sfânt cum doarme. Alăturea Măicuța pe Fiul său veghea Cel rătăcit în lume pe paie-ngenunchea Găsise-n noapte calea, îi strălucea privirea Căci nașterea preasfântă i-aduse nemurirea. Referință Bibliografică: DE CRĂCIUN / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2189, Anul VI, 28 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate
DE CRĂCIUN de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373143_a_374472]
-
sat, în afara serilor când primea vizitele lui Bebe, era nevoită să se retragă în camera cu miros de țară , de busuioc și rozmarin, culese pe rouă chiar de ea. Se așeza sub un macat, în patul cu salteaua umplută cu paie, și citea până adormea cu cartea în mâini. Cu Bebe, a avut multe lucruri interesante de discutat, și-au făcut mărturisiri de iubire, s-au drăgostit cum au dorit, dar timpul lor fusese prea puțin și prea scurt față de ceea ce
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
N-am murit în cinci zile. Mi-au dat șapte, n-am murit. N-a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde ești să fii prezent. Și, fie ce-o fi, de acum. Om sunt, un pai în vânt. Nu mai conta moartea, părinților. Moartea era salvare! Dar există un duh, o linie, o rază de viață în om care nu cedează. Și n-avem alt ideal decât de-a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiți
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
carâmbi. Unii săteni își iau la câmp și vaca de lapte, legată cu lanț de șușlețul din spatele carului. Secerișul grâului este cea mai grea muncă a câmpului pentru oamenii acestor meleaguri. Secerătorii înaintează în rând, aplecați înainte, tăind cu secera paiele de grâu în mănuchiuri pe care le așează în grămezi egale. Revenirea la poziția verticală le produce acestora dureri mari de șale și chiar cei tineri, după o zi de muncă, au mersul deșălat. Ei merg greu și nu se
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
porecliți Barbăneagră, a căror proprietate este. Sezonul secerișului fiind prea scurt, ea nu poate fi folosită și de alte familii. Anul trecut, Alexandru și Eugen fuseseră trimiși de mama lor să jumulească grâul cu rădăcină. Fusese un an secetos și paiul fiind scurt, dacă ar fi fost secerat nu mai putea fi legat în snopi. În fiecare dimineață ei luau într-o sticlă lapte de bivoliță și mălai cernut, înhămau caii la ghioci și dădeau bice să ajungă la cele două
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
jumătate de pogon. Lui Traian Ciobanu, ce se întorcea într-o nămiază de pe Burnaz, i s-a făcut milă de copiii nașului său și a băgat cositoarea în lanul lor, terminând lucrarea într-un ceas. Anul trecut, alde Barbăneagră, din cauza paiului scurt, nu putuseră folosi secerătoarea-legătoare. Din aceiași cauză nici Eugen și Alexandru n-au putut strânge în grămezi toate spicele, paiele scăpând printre coarnele de fier ale furcelelor. Grâul treierat a fost predat integral la silozul din Smărdioasa, acoperind mai
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
nașului său și a băgat cositoarea în lanul lor, terminând lucrarea într-un ceas. Anul trecut, alde Barbăneagră, din cauza paiului scurt, nu putuseră folosi secerătoarea-legătoare. Din aceiași cauză nici Eugen și Alexandru n-au putut strânge în grămezi toate spicele, paiele scăpând printre coarnele de fier ale furcelelor. Grâul treierat a fost predat integral la silozul din Smărdioasa, acoperind mai puțin de un sfert din cota impusă de Sfatul Popular Comunal. Florica Bălan nu avusese din ce să facă covrigul tradițional
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎNAINTE DE PLOAIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului ÎNAINTE DE PLOAIE Întâi norii, apoi vântul, S-a întunecat pământul, În vârtejuri paie zboară, Păsările se-nfioară. Speriate de furtună, Vrăbiile-n pod se-adună; În văzduh, pentru o clipă, Cârduri de prigorii țipă. Și-apoi tună iar și iar, Făcând totu-n jur bizar. Dar pe prispă, mofturoase, Patru gâște rușinoase Se roagă
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]
-
de la gaz în sus, toată lumea țipă la toată lumea, copii sunt îndemnați să spună plugușoare, capra, sorcove, doar-doar le vor face rost părinților de bani de țigări. Îmi atrag atenția doi frați, ce până la 30 de ani n-au pus două paie cruce, care-și împart cu o dragoste de bulangiu de penitenciar, jumătăți de țigară cumpărate din banii sorei care muncește câte două schimburi sau din cei șterpeliți de mama lor de la un soț mai mult decât binevoitor. Spun bancuri atât
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
să mă calce cândva o mașină, În ea se afla o blândă blondină Pieptoasă, scurtă în fustă și iute, Fata avea prea multe rute, i-am luat o cupă, am măsurat-o, stai, iubito, doamnă, fato, avea o bluză galbenă, pai, de striga și Craiova, vai, ce-i traseismul acesta, întreabă, trecea pe acolo, comunistă, o babă, n-o iau în seamă, îmi văd de piept, sărut blondina pe sfârcul drept, fără să uit de Dumnezeu, el spunea, nu e rău
SPIRITUL ESTE ... de BORIS MEHR în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376281_a_377610]
-
Mai tarziu, prin anii "30 părinții au început să-și construiască cu mari greutăți o casă a lor. Casă era mică, o cameră și o bucătărie (tinda), un hol sau prispa. Pereții erau din pământ bătut, acoperișul la început cu paie apoi cu țigla. Așa cum a fost, ea a fost și este CASA PĂRINTEASCA. Ea este cea mai sfântă amintire a copilăriei, amintirea primilor noștri pași, amintirea mamei, a dragostei și grijii sale ... Citește mai mult Casă părinteasca fie mare, fie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]