1,950 matches
-
să trag cu urechea la o dispută din care ieșeau mereu șapte lei în plus. Lăsat să socotesc și eu am desnodat chichița și iată-mă plutind așa îmbrăcat, noapte de noapte deasupra mesei contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Pregătirea "garderobei" mi-a luat mai mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem, ca june diplomat trimis la post, de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. În anii '70, Ambasada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era, a adormit. Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-a spus "dă-mi o țigară". Era motanul care se făcuse un domn elegant, îmbrăcat, spune Dumitru, "ca un ambasador, cu palton negru și fular de mătase albă". Tot povestind prin localuri de noapte întâmplarea aceasta de necrezut, lui Dumitru toată lumea îi spune de atunci "ambasadorul", că a început să creadă și el că-i cu adevărat un diplomat dat afară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul loc liber pentru a ațipi o clipă era o jumătate de bancă într-un parc, cealaltă jumătate fiind ocupată de un bătrân gras, scărpinându-se insistent pe sub paltonul care îi ținea de plapomă. Am mai încercat câte o soluție, dar nu am avut noroc. * Se făcu dimineață, mi-am primit mașina, care pornea în sfârșit, și, condus de motanul umanizat, dându-i destul pentru a rămâne încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întreb dacă nu-i este frig, afară fiind vreo zece grade minus. "Am onoarea a vă mărturisi (așa vorbește el, cu prețiozitate), nici nu-mi pot autoaprecia starea termică. Acum două seri, invitat la o cununie, mi s-a șutit paltonul... Caut ocazie"... Da, se poate, înțeleg aluzia, mâine îi dau un palton, am acasă unul. Sau, pe loc, mă hotărăsc să-l iau chiar acum cu mine acasă, să nu răcească omul. Și pornim la treabă. Cât de interesanți sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Am onoarea a vă mărturisi (așa vorbește el, cu prețiozitate), nici nu-mi pot autoaprecia starea termică. Acum două seri, invitat la o cununie, mi s-a șutit paltonul... Caut ocazie"... Da, se poate, înțeleg aluzia, mâine îi dau un palton, am acasă unul. Sau, pe loc, mă hotărăsc să-l iau chiar acum cu mine acasă, să nu răcească omul. Și pornim la treabă. Cât de interesanți sunt oamenii! Unde aș găsi, în mediul în care mă învârt, un domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă hotărăsc să-l iau chiar acum cu mine acasă, să nu răcească omul. Și pornim la treabă. Cât de interesanți sunt oamenii! Unde aș găsi, în mediul în care mă învârt, un domn căruia să i se fi furat paltonul la o nuntă?... Oftez, îmi vine să mă uit într-o oglindă invizibilă, să mă compătimesc. Nu o să mă satur de astfel de figuri ca domnul Cioacă... Îi propun să mă însoțească, mă roagă să ne oprim o clipă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
două norme, la aceași universitate, aplică instituțional la granturi de cercetare, fac rost de resurse pentru universitate, construiesc o viață de catedră, vor cu adevărat să fie agenți de schimbare full-time, chiar dacă adesea nu au nici cuiere să-și pună paltoanele. Alții se implică în mai multe instituții simultan, dar sprijină domeniul și universitatea, trag de ei să facă față între cariera universitară și joburi internaționale. Alții trăiesc între două lumi și fac transfer de know-how creând parteneriate universitare și de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un rol capital în viața comunităților religioase. În centrul lor se află țadicul - un fel de guru. astăzi, adepții hasidismului reprezintă versiunea ultraortodoxă a iudaismului. Evreii hasidimi sunt ușor de recunoscut grație vestimentației specifice și stilului de viață unic: poartă „paltoane negre și zulufi”, păr lung, mantii și pălării cu boruri largi. Pe lângă versiunea ultraortodoxă a iudaismului, mai există astăzi și alte variante ale asumării și practicării religiei evreiești. IV.6. Ipostaze sociale actuale ale iudaismului: reformatorii, ortodocșii, conservatorii a) Evreii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
să fi ascultat glasul vechilor păduri și șoapta pâraielor; să mai fi admirat luna oglindindu se în ape, în loc să fi fost ținut între morții vii în casa din strada Plantelor. Meșterul ar fi fost și astăzi între noi. Meșterul cu paltonul cel larg , cu galoșii enormi, cu fața senină, care te muia cu zâmbetul și cu versul lui cel nesfârșit de dulce. (Apare în Fântâna Blandusiei, Nr. 10, decembrie 1889). Nu prea știm ce putem lua de bun din acest text
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
oficial. „Gloriosul voievod” Un caz cu totul interesant este acela al lui Alexandru Vlahuță. Este cunoscută relatarea sa despre Eminescu în aceleași condiții de sanatoriu: „...Adusei vorba despre poezii. Atunci, cu o bucurie de creator copilărește arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de bilet de tramvai și nu vroiam să Îmi ceară la control și să Încep cu alt necaz, că abia scăpasem... Și În două ore nici o cunoștință n-a venit În gară... Și-atunci mi-am luat bagajul și, din cauză că paltonul de iarnă era Îmblănit cu blăniță de miel, a fost foarte greu... Și de la gară până la lac, prima stație după gară, cred că am pus jos de zece ori cel puțin... Abia făceam câțiva pași și iară trebuia să mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și seara când mă scoteau la baie..., iar oala Încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că, neavând voie să dorm sau să mă Întind, o Întorceam cu fundul În sus și m-așezam pe ea, Îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut În acea primă noapte... Nu puteam să mă Întind pe pat, am luat pătura aceea și am Împachetat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și așa mi-am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, Îmi puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, Îmi puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau pe deținuți și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau pe deținuți și-i Împușcau, pe la Mamaia, pe nu știu unde, pe plajă... Și, Într-adevăr, m-au scos din incinta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și În loc să fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șah, era un bun șahist și și-o găsit și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut În apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa-zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbrăcat de una și a trebuit să stau cu cealaltă, că bătea vântul. Și am uscat Întâi cămașa, și pe urmă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai ales pentru cititorul de azi, mai puțin informat despre condițiile de lucru inumane de la Biblioteca Academiei din București, ca de altfel și din case; în sălile bi bliotecii, iarna, temperatura cobora deseori la 4-5 grade și se studia cu paltonul pe umeri, cu căciula pe cap și mănușile pe mâini. Custodița de la catedră, mai fericită, își așeza la picioare un reșou, cu riscul să fie demascată pentru sabotarea economiei naționale (la Editura Minerva, o dactilografă mai inventivă își adusese de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spunînd că a fost cutremur: e sigur de asta, pentru că el l-a apucat și pe cel din 1940. Fără să mă gîndesc la posibilitatea unei repetări a seismului, m-am dus să-mi strîng fișele și să-mi iau paltonul de la garderobă. Apoi, într-o stare confuză, am pornit spre centru. De regulă, merg pe lîngă ziduri, pe partea din dreapta, însă acum lucrul nu mai era posibil, pentru că în cîteva locuri trotuarul fusese blocat de dărîmături. Văzîndu-le, m-a cuprins
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repriză de somn, l-am visat pe Mișu Sabin (mort în același an). Venise la redacție, răsfoise revista și se oprise la un lung articol semnat de Eugen Jebeleanu. Era mai puțin amuzant decît îl știam, dar totuși destins. Purta palton, iar în mînă ținea o căciulă de miel, cum nu cred că l-am văzut vreodată. L-a chemat o doamnă, alta decît nevastă-sa. Plecînd, mi-a întins mîna. M-am trezit agitat sau, și mai exact spus, speriat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e asta de aci”, a spus cu prefăcută seriozitate Victor Mitocaru, după care a bătut cu degetele în pagina întîi a ziarului. Afară zăpada-i de 20 30 cm, viscolește, e frig. Oamenii s-au întors, supuși, la căciuli și paltoane. În ziar însă, cu litere de afiș, scrie: „Primăvara agricolă ’88/Zile hotărîtoare, ritmuri înalte de lucru pentru încheierea grabnică a semănatului!/Imperative: Organizare exemplară * Calitate ireproșabilă * Răspundere * Folosirea cu maximă eficiență a tuturor forțelor și mijloacelor * Activitate în două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anecdotic și cu o voce impozantă) unei porcării: bancul cu cei doi stareți aflați la reciclare! Trecînd de la haz la îngrețoșare, mi-a venit să strig cu vorbele lui Goga: „Țară de secături, țară minoră...” * Cînd își pune căciula și paltonul cu guler de nurcă, șoferul de la scara vecină, lucrător la miliție, străbate aleea pășind cu mîinile la spate și bătînd ușor cu palmele, așa cum a văzut el la televizor că fac, în filme, boierii. E cineva... * Uneori „un pahar în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să văd cine-i, însă n-am zărit pe nimeni. Pe la zece s au răcit caloriferele. Treptat, m-a cuprins o stare de amorțeală. Aproape de miezul nopții, mi-am făcut un pat din scaune, în biroul din față. Învelit cu paltonul, am vrut să ațipesc. N-a fost posibil nici un minut. Cel de sus freca aparatul de radio, căutînd să prindă cît mai clar „Europa liberă”. Auzeam totul de parcă între noi n-ar fi existat plafonul. Cînd am plecat, era încă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]