1,998 matches
-
numèrètoarea, Timpul trece, Corina mè așteaptè, copilul îl așteaptè pe Moș Crèciun, ar fi bine sè-i dau un telefon ca s-o anunț cè voi întârzia, îmi caut telefonul mobil în buzunarele de la palton, dar nu e! Îmi dau jos paltonul și-l azez pe speteaza scaunului, apoi, scotocesc în buzunarele de la pantaloni, nu e! reiau cèutèrile, în palton, în toate buzunarele posibile, dar fèrè succes, nu e! Amintindu-mi, da, a rèmas pe scaunul din dreapta, în mașinè! Oh, Doamne! Dacè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
telefon ca s-o anunț cè voi întârzia, îmi caut telefonul mobil în buzunarele de la palton, dar nu e! Îmi dau jos paltonul și-l azez pe speteaza scaunului, apoi, scotocesc în buzunarele de la pantaloni, nu e! reiau cèutèrile, în palton, în toate buzunarele posibile, dar fèrè succes, nu e! Amintindu-mi, da, a rèmas pe scaunul din dreapta, în mașinè! Oh, Doamne! Dacè brazii ar vorbi și ar putea da telefoane, s-o sune și sè-i spunè cè întârziem amândoi, adicè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nicăieri. Costel spune la un moment dat: - Să știi că nebuna o fi coborât după el în gară săl caute și o fi scăpat trenul! Părea varianta cea mai credibilă. Am chemat conductorul, i-am relatat povestea, i-am predat paltonul și bagajul doamnei, verificat în prezența noastră. Constatând că pe lângă cele două sticle de apă minerală goale mai era și una în care mai era lichid așa cam de vreo trei degete, voind să le arunce, conductorul a deschis sticla
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl prinse zdravăn de gulerul paltonului cu blană de astrahan, Îl ridică dintr-o singură mișcare, ca pe o cârpă, Îi privi figura de om pierdut care leșinase și Ștefan nu era hotărât ce să facă mai Întâi, așa că ia ars o pereche de palme, apoi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi vâri În căpățână povești greu de ținut minte... Uite luna, Antoniu, e ca o turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Își aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce să-ți răspund, și de altfel, nu cred că o carte poate Înlocui viața. -SSttt! Nimeni nu trebuie să afle lucrul ăsta. Cine ar mai citi-o? Epilog Ă2ă Cinci decembrie. Antoniu a primit de pomană de la lumănăreasă un palton gros, vechi, care-l apără cât de cât de frigul de-afară și de cel din cavou. Doarme Îmbrăcat cu el, și parcă, parcă, nu mai simte rânjetul sfidător al iernii. ,,Încălzirea globală,,, a planetei, care-i Îngrijorează pe meteorologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp În care citește câteva titluri de-o șchioapă, de pe cotidianele etalate comercial. Zgomotul tramvaielor și claxoanele mașinilor, Îl amețesc. Se simte, ca după o lungă boală, și n-a mâncat mai nimic de vreo câteva zile. Are În buzunarul paltonului, adresa unei edituri, copiată dintr-un ziar. În urmă cu o săptămână, i s-a aprins pofta de-a ști ce se mai Întâmplă prin lumea largă și a rugat-o pe lumânăreasă să-i cumpere un cotidian. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
primit pe data de paisprezece ianuarie, seara târziu. Când am ajuns la liceu, elevii clasei a XII G mă așteptau În curte. Doi băieți Înalți și frumoși purtau pancarta și făceau repetiții. Alți doi băieți, la fel de simpatici, Îmbrăcați elegant, cu paltoane scurte, negre, strânse pe talie, fulare aruncate negjijent, tunsoare la modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întâmpina ispite, dar, cu ajutorul îndurării Sfântului Duh, vei lupta și vei învinge. Nici nu știa cât de multă dreptate avea. Mi s-a părut că văd pe chipul lui tristețe, fiindcă trebuia să mă părăsească. Și când și-a pus paltonul, deschizând apoi ușa, a încheiat micul nostru moment de reculegere cu aceste cuvinte: E mare păcat că ești needucabil. Altfel ar fi ieșit din tine ceva deosebit. VIGNETA Deunăzi a venit Manfred Marklund. O face destul de des. întotdeauna întreabă: Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
natal și un umorist, iar eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt ca pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în paltoane negre prind în cuie sicriul. Tata mă ține de mână. Mâna lui e netedă și caldă. Văd pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
destul de surprinsă că se afla totuși cineva acolo, având în vedere temperaturile de-a dreptul siberiene ce domneau în încăpere. Când ne-am apropiat, am văzut că era vorba de Davy, cartoforul singuratic. Nu-l recunoscusem fiindcă era îmbrăcat cu paltonul, iar pe cap avea o căciulă din aia cu urechi. Stătea pe marginea canapelei și urmărea cu mare atenție Joacă-ți viața 1. Toată, a bolborosit el către ecranul televizorului, haide, joacă totul! — Ce e la televizor, Davy? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spusese polițaiului că fie-sa și-a pus actele pentru Canada? Tot eu i-oi fi spus, când beau un păhărel mai mult nu știu ce dracu’ m-apuc să spun. Petrică își bea repede vodcuța, își înfundă cu foile ziarului buzunarele paltonului lung de șiac și pornește spre casă fără grabă, cu sentimentul că partea bună a zilei lui s-a consumat după ce „i-a prins“ pe gunoieri și și-a băut doza. Am nimerit o dată și în apartamentul lui, o odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul desfăcut și părul vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la rotativă, strada noastră e în beznă. De curând m-am ciocnit de un tip beat, care făcea pipi pe zidul casei de alături. „Ptiu, mă speriași!“, mi-a spus întorcându-se brusc spre mine și udându-mi cu jetul paltonul. Nici pe scară nu mai avem lumină. Alina mi-a procurat o lanternă chinezească, dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
colege mai bine îmbrăcate decât tine? Nu se pot compara condițiile de-atunci cu cele de mai târziu sau de astăzi. Atunci lucrurile se cumpărau pe cartele de puncte. Pentru o batistă se tăia un număr de puncte, pentru un palton un număr cu mult mai mare. Dacă nu mai aveai puncte, nu mai puteai cumpăra nimic până la cartela de pe trimestrul următor. Dacă nu consumai punctele, ca să nu le pierzi, erai nevoit să cumperi la sfirșit de trimestru fel și fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
rochie mai nouă sau mai frumoasă (pe atunci nu se purtau pantaloni). Eu nu mi-am cumpărat nimic, întrucât hainele erau făcute de o croitoreasă din sat, stofele fiind destul de ieftine. În cei patru ani de studenție, am purtat un palton raglan verde, care după doi ani a fost întors pe dos și a mai ținut încă doi ani. Zâmbesc când scriu aceste lucruri și constat că nu mă simțeam frustrată din cauza unor asemenea lipsuri. Cred că atunci am învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
amintesc de ziua aia sinistră când în micul nostru cartier s-a auzit de-o crimă. Făptașa: colega mea de clasă care a născut singură în casă. Era o fată foarte blândă, politicoasă, sperioasă, neajutorată. Aveam amândouă același fel de palton. Oribil palton, mă gândesc acum. O ajutam la teme. Era cu două capete mai înaltă ca mine, dar mă asculta cuminte ca un copil, în timp ce-i explicam lecția la fizică sau la mate. Ce disperare trebuie să fi fost ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ziua aia sinistră când în micul nostru cartier s-a auzit de-o crimă. Făptașa: colega mea de clasă care a născut singură în casă. Era o fată foarte blândă, politicoasă, sperioasă, neajutorată. Aveam amândouă același fel de palton. Oribil palton, mă gândesc acum. O ajutam la teme. Era cu două capete mai înaltă ca mine, dar mă asculta cuminte ca un copil, în timp ce-i explicam lecția la fizică sau la mate. Ce disperare trebuie să fi fost ca să ajungă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
câteva degete de la mâna dreaptă, pe care nu poate să poarte mănușă când scrie - are și asta o piele mai sensibilă. Și dobitocu’ de dirig nu ne lasă nici măcar cu pulover pe noi! La alte clase îi lasă și cu paltoanele, numai noi tre’ să fim regulamentari... Mă și gândeam ce mișto ar fi să mă vadă Șerban cu pijamaua aia oribilă din molton, cu fața pătată de Juvenal și varză în ciorapi... Apropo, încă nu știu cu ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ajuns la poștă, a început să-mi fie rușine de mine, pentru că simțeam că nimeni nu poate să țină cu Colonelul. Nu știa să se apere. Apoi, după-amiază a dat buzna peste mine un domn. Nu în uniformă sau cu palton de piele, doar în veston, de parcă ar fi dat fuga în vecini, după chibrituri, și m-a întrebat: „Dumneavoastră ați făcut ieri după-amiază la cincisprezece treizeci și trei o fotografie, cu parametrii, unu, timpul de expunere: șaizeci, blenda: șaisprezece, pentru că norii: cumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]