2,686 matches
-
un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe muchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul de transparență. Spectacolul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi publicate și nu și-a văzut jucată decît una din piesele de rezistență; "Calul verde", o dramă, scrisă în buna tradiție a lui Albee, de analiză psiho-morală, o parabolă a totalitarismului, învăluită în pînzele precauției ideologice, împinsă, de dragul cenzurii, spre tema crizei cuplului. Instaurarea în existență, în real a unei "idei de cal" (ceva ce nu e, dar credem că e deși știm că ne prefacem, că nu credem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin șoc retroactiv, cu efect terapeutic. Această din urmă posibilitate este însă doar sugerată în spectacol, insinuarea paralizantă în viața particulară poate fi, și trebuie, citită și ca imixtiune nocivă a ideologiei, structurilor, intereselor din exterior în viața unei țări. Parabola Regulamentului de bloc include declarat și un asemenea aspect al realităților contemporane. Aceasta ar fi esența expozeului pe care-l avansează premiera Naționalului ieșean într-o construcție dramatică ingenioasă, cu dialog dinamic, neocolit însă uneori de tentația exprimării sentențioase, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de bloc În această seară, la ora 19, Teatrul Nașțional "Vasile Alecsandri" inaugurează stagiunea '91-'92 cu o premieră absolută: "Regulamentul de bloc" de Constantin Popa. Textul este parabola imixtiunii agresive a sistemului totalitar în trăirea individuală, a violării teritoriului propriu fiecăruia (și nu ne referim doar la spațiul fizic, material, ci și la mutilarea intelectuală și emoțională), a dizolvării personalității pînă la completa uniformizare. Năvălirea unor specimene de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
autorul și citesc din propriul text indicațiile de final. Limitele se desfac, iar convenția "suntem la teatru" se accentuează. Actorul ajunge pe intervalul dintre spectatori, insistînd că aceia care au colaborat în trecut cu Securitatea să se ridice în picioare. Parabola se răstoarnă, însă. Există mereu în noi, încă un om, un fel de Gheorghe Popescu, un individ nevăzut care s-a ridicat în picioare cînd a fost întrebat, chiar dacă în aria vizibilului, gestul nu a fost dus pînă la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
I s-a refugiat la Sibiu), s-au detașat poeți de valoare ca A. Doinaș, I. Negoițescu, Ioanichie Olteanu, Radu Stanca, care vor cultiva în "Revista Cenaclului Literar"și apoi în volume, o poezie nostalgică, discretă, în formule alegorice, în parabole, romanțe, pasteluri și balade. Poezia lor rezistă prin timp ca un act de cultură, în sensul că transpunerea ideii și a sentimentului se realizează într-o formulă viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la poza din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
balerin/ întins ca să-și purifice sandala,/ pe spini și pe cuvinte alandala". Baladele scrise în această perioadă 1 implică, asemenea celor precedente, dar cu mai multă meditație și poate mai gravă, mai metaforic exprimată prin cultivarea simbolului, a alegoriei, a parabolei. "Cerbul invizibil" reprezintă aspirația noastră spre absolut: "unde calcă el nu se cunoaște./ Numai umbra lui în lună paște". Balada "Cerbul invizibil", scrisă în 1962 și publicată în 1974, pare a fi fost cizelată-n timp, pentru că îi lipsește epicul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
morții. Ștefan Augustin Doinaș crede în unicitatea faptelor pe care le va cânta în "lirica" baladă în care totul se desfășoară după un anumit ceremonial princiar, e fascinat de fata morgana în fantastica vânătoare a prințului din Levant, sau, exploatând parabola,deplânge perisabilitatea civilizațiilor. Nina Cassian aduce transfigurarea poetică a ideii, mișcân d-o cu fantezie într-un univers fantastic și real. Leonid Dimov, cum spunea cineva, te inhibă prin tehnica întârzierii, de esență balcanică, atât în stratul semnificațiilor cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rimată și încadrată în strofe și rime, la versul alb (în perioada 1944-1947 și în cea de după 1960) ca apoi, în ultimii ani, să se revină la unii dintre poeți, la tiparele fixe. Reînvie în epocă,balada și poema(liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fixe. Reînvie în epocă,balada și poema(liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația etc. Într-un astfel de tipar mozaical ne comunică M. Sorescu grotescul existenței, cu toată încărcătura ei tragică. Pentru Nichita Stănescu "cuvântul" este esența existenței. Sunetele adunate în "cuvânt" creează o lume într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din când în când un elan repede sufocat și un regret într-o nostalgie de ținută. În volumul următor, "13 iluzii", despre care Dan Cristea într-una din cronici spune că poetul și-ar fi găsit formula, îl descoperim sorescian; parabola este însă expusă cu ostentație, lipsindu-i hazul poetului citat; N. Prelipceanu rămâne grav și elegiac: "Trăiască dansatoarea totuși/ prefer să mor acum aici chiar eu/ și să se scrie pe mormânt cuvinte/ pe care ploile le vor spăla"/. Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
multiple, evocatoare sau sugestive și te întrebi pe ce criterii a fost premiat în 1967, dacă nu ajunge la poezie. Gh. Tomozei este doar un versificator. Vasile Nicolescu "Enescu", suită lirică, E. S. P. L. A., 1958; "Poeme", E. P. L., 1963; "Parabola focului", E. P. L., 1967; "Clopotul nins", Editura Eminescu, 1971; "Secțiunea de aur", Editura Eminescu, 1973; Starea lirică", eseuri, Editura Eminescu, 1975. Formula poetică a lui Vasile Nicolescu este claritatea, înclinată spre clasicism, și atunci când elogiază patria, și când comunică sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe un culoar nesfârșit/ din care se desfac/ asemeni degetelor celor două mâini/ alte și alte culoare,/ și trebuie sa merg pe toate odată,/ să smulg din inșii mei câte un flaut pentru fiecare/ câte un flaut/ câte o fântâna." Parabola focului supune simbolului toate trăirile, cunoașterea, iubirea, moartea. Unele versuri aduc pe lângă stări de reverie și spaime, desene macabre, care descind dintr-un Rollinat trecut prin expresioniști: "Morții râd, ascultați-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
notează impresii ("Calm de noiembrie"). Intuim luciditatea și o ușoară amorfizare, odată cu transpunerea într-un comentariu în care se implică livrescul cu amprenta secretă de neliniște; Hamlet, Antigona, Troia, Sf. Ioana, Celestina sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete, cum tremuri când îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei Antigone" ("Figuranții"). Mișcarea lirică de la un volum la altul tinde spre transpunerea existenței la o temperatură egală, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu usturoi, s-au dovedit duhnind,/ Pleoștiți la gust și fără nici o sevă/ ca și cum molfăi țâța unui mort." Ni se înfățișează o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care pleacă să-nfrunte destinul vor fi înfrânți " Când apare în zarea lumii/ profilul unui leu flămând,/ ochirăm toți/ cu armele de spaimă,/ nimerind din plin unul în capul celuilalt". O concluzie la acest capitol ar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întregii sale opere, de interes este și puterea sa în sugerarea expresivă a unei atmosfere stranii în filmul românesc. Să vorbim doar de "Ana", ultimul său film, unde tema creației cu trimitere la legenda Meșterului Manole este de fapt o parabolă despre frumusețea iubirii diafane între bărbat și femeie, între ideal și concret, real și imaginar. În ceea ce privește omul social avem în față o personalitate marcată aptitudinal de deferență față de ceilalți, avându-și rădăcina în eleganța sufletească și spirituală. Gheorghe CEAUȘU Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în termeni extrem de personali nuvelele Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port de Alexandru Sahia și schița Vine doamna și domnul general de Gheorghe Brăescu. Din acest aparent bizar melanj literar a rezultat o bijuterie: Înghițitorul de săbii, dureroasă parabolă a artistului călcat în picioare de obtuzitatea agresiv-opresivă a unei lumi incapabile să-i înțeleagă arderea și sacrificiul. Un fost artist de circ colindă provincii mizere câștigându-și existența cu un număr de senzație: înghite săbii preparate. Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rari. Un asemenea artist este Alexa Visarion. Manuela CERNAT Noblețea întâlnirilor Mai demult, când timpurile nu se grăbeau atât, am avut răgazul să văd un film care mi s-a părut extraordinar. Un film poetic și profund, imaginat ca o parabolă despre contrastele nedrepte ale unei lumi ce împarte umanitatea în două, între cei care dăruiesc și cei care știu doar să primească. Înghițitorul de săbii mi s-a părut atunci un fel de elegie a condiției artistului care se sacrifică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
film. Că Înghițitorul de săbii este un veritabil film de autor mi se pare în afara oricărei discuții; recitind cu ochii cineastului modern textele lui Al. Sahia, Alexa Visarion și-a apropiat simbolistica lor intrinsecă, concepându-și filmul ca pe o parabolă a condiției artistului într-o alcătuire socială indiferentă dacă nu ostilă față de adevăratele valori... Cu obstinație, ideea revine în cel puțin trei dintre "întâmplările" importante ale filmului: dezvelirea monu mentului (secvență în care recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestor întâmplări "plicticoase" în care se așteaptă, se vorbește, se trăiește și totodată se scurge timpul devorând aceste ființe mâncate de propria lor viață. Vilegiaturiștii, text căruia îi caut o expresie scenică într-un spectacol al Teatrului Bulandra, este o parabolă despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca. Acest text vorbește, chiar urlă însingurarea unorființe traumatizate politic încercând cu hilară încrâncenare să fugă din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă, devenind adesea un pretext. - Seria de evenimente (fabula, istoria) este definită prin temporalitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta o idee generală sau abstractă sub o formă convențională, concretă. Utilizată în fabule, în parabole, în poeme alegorice, în ghicitori etc., alegoria presupune un nivel literal, al sensului concret și un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și, întradevăr, aveam / să văd mai târziu că avea să fie așa. (Mircea Ivănescu, parabolă) Strofa este o unitate formală specifică poeziei, reunind, de obicei, mai multe versuri. Ea coincide, în general, cu un enunț (propoziție sau frază) și este caracterizată ca un „sistem închis, care posedă coerență gramaticală, semantică și metrică“ (Dicționar de științe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața neantului, an goasa existențială, solitudinea. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din opera dramatică studiată Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, piesa Iona de Marin Sorescu este o tragedie în patru tablouri „despre un om singur, nemaipomenit de singur“. Personajsimbol, Iona, este un erou tragic ce se revoltă superior împotriva limitelor condiției umane. Trăind experiențe de cunoaștere, asumânduși ipostaze, „identități“ umane
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]