7,232 matches
-
prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților... - Un cerc de prostovani În jurul unui foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru amarul și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința mahomedanilor, cu paradisul lor plin de lapte, de miere, de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru amarul și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința mahomedanilor, cu paradisul lor plin de lapte, de miere, de vin și de femei frumoase. O expresie scârbită apăru pe chipul lui Dante. Făcu un semn cu mâna, scuturându-și capul de parcă ar fi vrut să alunge acele cuvinte. Între timp, Își continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau noutăți În privința mecanismului. Și apoi cartea aceea, Mi’raj, continua să i se insinueze În minte. Chipul chinuit al morților se alterna, În mintea lui, cu imaginea, confuză Încă, a cerurilor din viitoarea sa operă. Ca și când forma negăsită a paradisului și forma Întunecată a crimei s-ar fi contopit Într-o aceeași orbire. Se smulse din gânduri la vederea unei siluete masive care apăruse de pe o stradă perpendiculară, urcând curba vechiului amfiteatru. - Sănătate, messer Monerre! Îi strigă din urmă. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strânse buzele ca și când s-ar fi răzgândit. - Ce este „Împărăția Luminii”? Îl Întrebă poetul pe nepusă masă. Celălalt se răsuci spre el cu un aer uluit. - Un loc al triumfului spiritului, Îmi imaginez. Sau, printr-o metaforă, ceea ce voi numiți paradis. - Noi? - Vreau să spun voi, teologii, care Îi desenați aparența, esența și hotarele. Sau, de asemenea, voi poeții, care Încercați să Îl Înveșmântați În cuvinte. De ce mă Întrebi? - Se pare că multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
redeșteptaseră din pricina Încordării și a efortului depus În aventura nocturnă. Osteneala luptei și a celor ce mai urmaseră se prăvăliseră acum peste el. Se Îndreptă spre ziduri, sperând să poată trece fără greutăți. La scurt timp, opri căruța În dreptul porții „Paradisului”, domeniul monnei Lagia. Vechea vilă romană, cândva În câmp deschis, fusese aproape ajunsă din urmă de noile edificii. Masa roșiatică a celui de-al treilea brâu de ziduri, a cărei construcție Înainta Într-un ritm frenetic, era de acum aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nobila doamnă, Îi zise apoi lui Dante, aruncându-i o privire ironică. Priorule, mereu apari pe timp de noapte. Nevasta dumitale, Gemma, pesemne că nu prea are parte de bucuriile patului conjugal, chiar dacă ți-a fătat copii. Dar, firește, În „Paradisul” meu culcușurile sunt mai dulci decât În casele Florenței, după cum spune toată lumea. - Taci, femeie, șuieră poetul, negru la față. Cealaltă izbucni În râs, bătându-se cu mâinile peste coapse. - Se pare că ai scris versuri de iubire pentru vreo șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise pufnind, Întrucât se Întrerupse și Îl fixa dușmănos. - Vorbește-mi despre paradisul tău, păgânule. Ce e scris În carte? Îl Întrebă Dante. Și iartă-mă că ți-am Întrerupt dialogul cu dumnezeul tău. În adâncul conștiinței, simțea că Îl jignise. Dar de ce, la urma urmei? se Întrebă el furios, alungând de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Îi fi dăruit din naștere o facultate superioară a sufletului rațional. Un om a cărui matrice să fi fost iluminată de o scânteie a luminii de sus. - Un om ca domnia ta, messer Alighieri? Dante ridică din umeri nerăbdător. - Așadar, paradisul tău se Întinde dincolo de bolțile cristaline ale cerurilor. Și cum e alcătuit? - Pe scara care i-a apărut, Profetul - Dumnezeu să-l țină În slava sa - a urcat mai Întâi prin cele șapte ceruri ale celor șapte planete. În ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un proiect. - Iar dacă crima face parte dintr-un proiect superior și infinit, atunci la ce bun efortul dumitale de a-i da de capăt, priorule? zise Arrigo pe un ton insinuant. - Ca să se facă dreptate. Ca să apropiem pământul de paradisul pierdut. Ca să aducem pe pământ o scânteie din lumina lui Dumnezeu, răspunse poetul. - Nu aș vrea să iau loc În această lumină, messere, zise bătrânul ironic. Deja singurul meu ochi nu mai suportă luminozitatea excesivă, mai degrabă i se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cupei, pe care nu o lăsase din mână, i se impuse În minte. Se gândi la opera lui, Încă neterminată. Dovadă evidentă a limitelor sale de poet, Își zise cu amărăciune. Putea fi oare aceea soluția atât de căutată pentru paradisul lui? O cupă imensă de aur, aceeași cu a sacrificiului lui Frederic, dar vastă cât o mie de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În orice caz, nu s-a mai întors niciodată și îl înțeleg: războiul nu a făcut doar foarte mulți morți, dar a și împărțit în două lumea și amintirile noastre, ca și cum tot ceea ce se întâmplase înainte era ca într-un paradis sau ca în adâncul unui buzunar vechi în care nu am mai îndrăzni vreodată să băgăm mâna. Cel trimis să-l înlocuiască nu putea fi luat la război. Îmi amintesc mai ales ochii lui de nebun, două mingi de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș în pizda mă-sii!, mă lipsesc de Rai, ca Adam. Lepădarea de Rai. Ce chin, prin ce-o fi trecut Adam în paradisul ăla al lui, ce munci au urmat după, câte mii de ani a trudit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș în pizda mă-sii!, mă lipsesc de Rai, ca Adam. Lepădarea de Rai. Ce chin, prin ce-o fi trecut Adam în paradisul ăla al lui, ce munci au urmat după, câte mii de ani a trudit el pământul! Nu mă interesează secretele toposului inițial (așa-i zicea taică-meu, topos inițial), nici ale Evangheliilor, au fost patru, au fost 80?, aduce noutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
altarului, le e deschisă poarta raiului. Raiul? E tot ce creierul meu transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al meu de ce să nu fie tot ce transmite mintea mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot ce creierul meu transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al meu de ce să nu fie tot ce transmite mintea mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al meu de ce să nu fie tot ce transmite mintea mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să scap de orice amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au ieșit deja căpșunile, pe lângă trandafiri, via, la margine, lângă gard, că am lăsat vie și aici, dincoace de gard, trandafirii și căpșunile, cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard, e paradisul, ți se pare că seamănă? — Da, îîî, pentru mine... Acolo e raiul, între meri, copaci pe coroana cărora, uneori, o văd pe iubita mea din tinerețe, pe Anita, e întoarsă mereu cu spatele, pleacă mereu, plutește peste vârfuri și frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mine... Acolo e raiul, între meri, copaci pe coroana cărora, uneori, o văd pe iubita mea din tinerețe, pe Anita, e întoarsă mereu cu spatele, pleacă mereu, plutește peste vârfuri și frunze, dar e acolo, în grădina de după gard, în paradisul ăla se mișcă umbrele vieții de aici, din mintea mea, poate acolo e și memoria colectivă, ceremoniile televizate ce devin atotstăpânitoare, ritualurile ce devin simbolice, unele anunțând câte o criză gravă, uite că eu ți le înșir, iar tu gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai îmi sunt actorii care scriu și care cred că pot face ei de toate... Prea mult, am vorbit prea mult, iartă-mă și tu, dar asta e. Am și eu obsesiile mele. Asta e, și memoria popoarelor merge în Paradis, se strâng acolo toate... ca într-un măr din care s-a tot luat și, de atunci, se tot pune înapoi... Și memoria mea tot acolo merge. Acolo e universul meu, transferurile memoriei mele pe vârfurile de copaci. Simți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea tot acolo merge. Acolo e universul meu, transferurile memoriei mele pe vârfurile de copaci. Simți ce mirosuri vin din grădina aia??? Băga-o-aș în pizda mă-sii... Nu o îngrijesc eu, e treaba Frumoasei Neli acolo, ea păzește paradisul, eu sunt cu admirația și gazonul de aici, de dincoace de gard, îmi plac ierburile, uite că, pentru tine, am să le ud. Prinde furtunul cu mâinile lui mari, frumoase, și începe să ude straturile, insistă inutil, apa curge ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mașina și se duce, du-te, du-te, și s-a dus... Bărbatul care seamănă cu Maurice Béjart la bătrânețe se apropie de sat, de poarta casei lui vechi, casa preotului Iacobescu din Cristești, preotul plecase de câțiva ani în Paradisul lui Bosch, mai era pe lumea asta doar dăscălița subțire și înaltă, femeia care iubea teatrul mai presus de orice, să mi se rupă sufletul de frumos, asta e teatru, spusese ea odată, tot așa acuma, la bătrânețe, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
filme în avanpremieră... La Londra, după atacul teroriștilor, în gara de la King’s Cross, din 7 iulie 2005, sergentul Steve Betts se întorsese din infern și, mai târziu, în octombrie, povestise presei ce nenorociri văzuse el sub gară, deasupra era Paradisul, British Library, biblioteca tuturor cărților, și dedesubt - o bombă aflată într-un rucsac explodase în tunel, pe la ora nouă. Muriseră atâția oameni... Că oamenii mai și mor... Seara de 7 octombrie 2005, la Snagov, înainte de spectacolul cu Regele Lear... Loredana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
DINCOACE DE PARADIS Pentru Sigourney Fay ...Well, This side of Paradise There’s little comfort in the wise. Rupert Brooke Experiența este numele dat de prea mulți oameni greșelilor lor. Oscar Wilde CARTEA ÎNTÂI EGOISTUL ROMANTIC CAPITOLUL 1 A MORY, FIUL LUI BEATRICE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mereu Împreună - la dejun, la cină, aproape În fiecare seară -, mereu Într-un fel de goană ce le tăia respirația, ca și cum s-ar fi temut că farmecul s-ar fi putut destrăma În orice clipă, rostogolindu-i dureros afară din paradisul acesta de flăcări și petale de trandafir. Dar farmecul a devenit transă, dând impresia că sporește de la o zi la alta. Au Început să discute despre o căsătorie În iulie... În iunie. Toată viața era transpusă În termenii iubirii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
hotărâse să se folosească din plin de sinele său și de ceea ce moștenise de la personalitățile cu care-și Încrucișase pașii... Și-a ridicat brațele spre bolta cristalină, strălucitoare. - Mă cunosc pe mine, a strigat, dar nimic altceva! „Mult dincoace de Paradis/ Puțină mângâiere găsești În Înțelepți ...“ George Alfred Henty (1832 - 1902), autor englez de romane istorice de aventuri. Knickerbockeri - descendenții Întemeietorilor olandezi ai orașului New York (prin extensie, newyorkezi). Descendent al Stuarților, pretendent la tronul Angliei. 22 februarie, sărbătoare legală În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]