3,473 matches
-
acestei zone extrem nordice cu un avion și aterizarea la Polul Nord s-au făcut în anul 1952. În 1958, submarinul american Nautilus a făcut dovada finală că la Polul Nord nu există uscat. Polul Nord Magnetic este situat astăzi (2005) la intersecția paralelei de 82ș07' latitudine nordică, cu meridianul de 114ș04' longitudine vestică (tabelul 2), în apropierea insulei Ellesmere. În secolul XX, Polul Nord Magnetic s-a deplasat cca.1100km, crescându-și rata de deplasare de la 9km/an în 1970, la 41km/an la
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
care este întreruptă uneori și restabilită apoi în direcție opusă (cauza nu este pe deplin cunoscută) . Polul Nordic al Inaccesibilității este punctul din emisfera nordică situat la cea mai mare depărtare față de coastele continentale. Acest punct este situat la intersecția paralelei de 83ș03' latitudine nordică, cu meridianul de 174ș51' longitudine vestică, la o distanță de cca.1100km față de cel mai apropiat țărm. Cercul Polar de Nord ocupă pe glob o poziție ce depinde de unghiul de înclinare al axei terestre. Întrucât
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
inaccesibilității este dată de latitudinea de 82ș06’S și longitudinea de 54ș58’ E, punctul cu aceste coordonate fiind situat la 878km distanță de Polul Sud, la o altitudine de 3718m, în arealul unei stații rusești. Cercul Polar de Sud este paralela la care durata zilei este de 24 de ore la solstițiul de vară și de 0 ore la solstițiul de iarnă, care, ca și Cercul Polar de Nord cunoaște o deplasare lentă odată cu scăderea ușoară a unghiului de înclinare al
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Arctica se desfășoară în linii mari între coordonatele de 90ș latitudine nordică (Polul Nord) și 66ș33' latitudine nordică (Cercul Polar de Nord), cu mențiunea că aceste coordonate sunt strict teoretice, zona rece extinzându-se de multe ori pană la sud de paralela de 60ș latitudine nordică. Între limitele menționate mai sus, în cadrul zonei Arctica se diferențiază regiunea oceanică (ocupată de Oceanul Arctic sau Înghețat de Nord) și regiunea continentală care include nordul Canadei, Alaska, Groenlanda, extremitatea nordică a Eurasiei și insulele arctice. În
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Capul Horn), așadar la distanță de peste 10ș latitudine de Cercul Polar de Sud, și o distanță de cca 800 km de continetul alb. Având în vedere aceste aspecte, în mod convențional, limita nordică a regiunii Antarctica este considerată a fi paralela de 60șS, ce coincide cu limita nordică a Oceanului Austral Antarctica este așadar cel mai sudic continent al Globului, ocupând 8.9% din suprafața uscatului terestru, situat în cea mai mare parte la sud de Cercul Polar de Sud (doar
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
anul 1959 a Tratatului Antarctic, de o deosebită importanță pentru întreaga regiune Antarctica. Cele 14 articole ale acestui tratat pot fi sintetizate în următoarele prevederi ce trebuie respectate, referitor la regiunea Antarctica (incluzând spațiul terestru și marin de la sud de paralela de 60șS): utilizarea acestui teritoriu doar în scopuri pașnice; interzicerea oricărui tip de activitate militară; continuarea cercetării științifice internaționale; pretențiile teritoriale ale diferitelor state nu vor fi recunoscute; interzicerea experiențelor nucleare sau a depozitării deșerturilor radioactive; observatori din statele semnatare
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
o masă de apă distinctă, lucru care a și fost stabilit în anul 2000 de Organizația Hidrografică Internațională (I.H.O.) Oceanul Austral este așadar masa de apă care înconjură ca un inel continuu continentul Antarctica, extinzându-se spre nord până la paralela de 60° latitudine sudic ă. Aceasta este de fapt și limita până la care se extinde zona în care acționează prevederile Tratatului Antarctic al Națiunilor Unite. În afară de această limită matematică putem vorbi și de o limită naturală (climatică) dată de poziția
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
frontului polar antarctic. Mai multe comisii și tratate internaționale au în vedere limitarea intervenției antropice în acest ocean, între care se numără: Comisia Internațională privind Vânatul Balenelor (care interzice vânatul comercial al balenelor în zonele oceanice situate la sud de paralela de 40șS, sau la sud de paralela de 60șS între meridianele de 50ș și 130șV); Convenția privind Conservarea Focilor Antarctice (care limitează vânatul focilor în Oceanul Austral); Convenția privind Conservarea Resurselor Marine din Antarctica (cu reglementări privind pescuitul); multe state
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
tratate internaționale au în vedere limitarea intervenției antropice în acest ocean, între care se numără: Comisia Internațională privind Vânatul Balenelor (care interzice vânatul comercial al balenelor în zonele oceanice situate la sud de paralela de 40șS, sau la sud de paralela de 60șS între meridianele de 50ș și 130șV); Convenția privind Conservarea Focilor Antarctice (care limitează vânatul focilor în Oceanul Austral); Convenția privind Conservarea Resurselor Marine din Antarctica (cu reglementări privind pescuitul); multe state, între care și SUA, militează pentru interzicerea
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
privind Conservarea Focilor Antarctice (care limitează vânatul focilor în Oceanul Austral); Convenția privind Conservarea Resurselor Marine din Antarctica (cu reglementări privind pescuitul); multe state, între care și SUA, militează pentru interzicerea explorării și exploatării resurselor minerale oceanice de la sud de paralela de 60° S. Cu cei peste 20 milioane km2, Oceanul Austral se plasează pe poziția a patra între oceanele lumii în privința suprafeței, doar Oceanul Arctic având o dimensiune inferioară. Oceanul include și o serie de mări: Marea Weddell, Amundsen, Marea Bellingshausen
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
exact traseul Cercurilor Polare, având deviații spre sud și spre nord în funcție de factorii genetici locali ai climei, și în cazul zonelor temperate, aceste limite precizate mai sus nu sunt decât teoretice și foarte generale. Zonele climatice temperate sunt regăsite între paralelele de 30-35ș și 60ș latitudine nordică și sudică. Europa este continentul situat aproape în întregime în zona temperată, iar Asia și America de Nord au vaste teritorii incluse în această zonă climatică. Din punct de vedere climatic, limita între zona temperată și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pluviometric pe coastele vestice ale continentelor în limitele latitudinale ale zonei temperate. Se disting trei mari tipuri de climate temperate: 1. Climatul temperat rece 2. Climatul temperat propriu-zis 3. Climatul temperat cald (subtropical). 1. Climatul temperat rece este localizat între paralelele de 55-60ș latitudine nordică și sudică, fiind foarte slab reprezentat în emisfera sudică. Acoperă o suprafață generoasă în Eurasia și America de Nord (mai cu seamă în Canada), extinzându-se spre nord până la izoterma de 10șC a lunii iulie, de unde începe zona
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
bine reprezentat în Europa (Germania centrală și de est, Polonia, vestul Câmpiei Ruse, Cehia, Slovacia), America de Nord (bazinul fluviului Mississippi, la nord de confluența cu Missouri), dar se întâlnește și în America de Sud (o bandă paralelă cu Anzii Chilieni, la sud de paralela de 40șS). Caracteristicile termice și pluviometrice ale acestui subtip climatic sunt intermediare, între cele ale climatului oceanic și cele ale climatului continental, cu o predominare a maselor de aer polar continental. Vara, aceste mase de aer, care provin din aerul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
determină înregistrarea unor cantități mari de precipitații. VI. BIOMURILE TERESTRE DIN ZONA TEMPERATĂ VI.1. TAIGAUA V.1.1. PARTICULARITĂȚILE BIO-PEDO-CLIMATICE Taigaua este pădurea de conifere a emisferei nordice, formând cel mai mare biom terestru, desfășurat în linii mari între paralelele de 50ș și 65ș latitudine nordică, la sud de zona de tundră. Sunt situații în care taigaua se întâlnește mult mai la nord, în limitele climatului rece, până la cca. 70ș latitudine nordică, iar în sud atinge uneori latitudinea de 40șS
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
decât în estul sau vestul Siberiei. Temperaturile de vară mai mari din cadrul Siberiei centrale reprezintă factorul critic ce permite arborilor să supraviețuiască în ciuda frigului extrem din anotimpul de iarnă. În Alaska practic toată pădurea boreală se află la nord de paralela de 60șN, în timp ce Canada estică are aproape toată pădurea de conifere la sud de latitudinea de 60șN. Climatul caracteristic biomului de taiga se încadrează în zona temperată rece, fiind în cea mai mare parte un climat aspru, de tip continental
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
durabilă în domeniul industriei forestiere din Siberia, în scopul păstrării multiplelor funcții ale acestui vast spațiu forestier. VI.2. PĂDURILE DE FOIOASE Biomul pădurilor temperate de foioase și mixte este mai bine reprezentat în emisfera nordică, unde este întâlnit între paralelele de 45ș-60șN pe părțile vestice ale continentelor și între 35ș-50șN pe părțile estice ale continentelor. În emisfera sudică acest biom este întâlnit pe spații restrânse, la sud de paralela de 45șS pe părțile vestice ale continentelor și la sud de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
este mai bine reprezentat în emisfera nordică, unde este întâlnit între paralelele de 45ș-60șN pe părțile vestice ale continentelor și între 35ș-50șN pe părțile estice ale continentelor. În emisfera sudică acest biom este întâlnit pe spații restrânse, la sud de paralela de 45șS pe părțile vestice ale continentelor și la sud de paralela de 40șS pe părțile estice ale continentelor. Distribuția pe Glob a acestor păduri include următoarele regiuni: Europa centrală și vestică, o mare parte din jumătatea estică a S.U
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de 45ș-60șN pe părțile vestice ale continentelor și între 35ș-50șN pe părțile estice ale continentelor. În emisfera sudică acest biom este întâlnit pe spații restrânse, la sud de paralela de 45șS pe părțile vestice ale continentelor și la sud de paralela de 40șS pe părțile estice ale continentelor. Distribuția pe Glob a acestor păduri include următoarele regiuni: Europa centrală și vestică, o mare parte din jumătatea estică a S.U.A., sud-vestul Rusiei, nord-estul Chinei, nodul Japoniei, Coreea, Noua Zeelandă (Insula de Sud
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
cca.80% din suprafața continentului în timpuri preistorice, s-a ajuns astăzi la o pondere de 38% (incluzând partea europeană a Rusiei). Zona pădurii de foioase ocupă o bună parte din suprafața Europei Occidentale și Centrale, în linii mari între paralelele de 45 și 60șN, incluzând însă și nordul Peninsulei Iberice, iar la răsărit de Nipru pădurile se întind sub forma unei benzi subțiri până în apropierea Munților Ural. Pădurea se prezintă de regulă sub formă stratificată: Stratul arboricol este dominat de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
acestora s-a format un strat arbustiv ce conține mai ales specii de stejari veșnic verzi (Quercus agrifolia, Q.dumosa), alături de care se întâlnesc: salvia (Salvia mellifera), yucca (Hesperoyucca whipplei) etc. Formațiunea matorral din Chile ocupă teritoriile subtropicale situate între paralelele de 32 și 37ș latitudine sudică și include, în afară de arbuști, și unele specii de arbori (Acacia) și cactuși (Echinopsis chiloensis). Formațiunea scrub este întâlnită în sud-estul Australiei și în cadrul acesteia se diferențiază: mallescrub (edificat de eucalipți pitici cu Melaleuca) și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
învinge dușmanii poate implica sau nu utilizarea înșelăciunii, însă, dacă "mincinosul" este un stat și nu un simplu cetățean, înșelătoria este tolerată și chiar aplaudată. Această "răsturnare de valori" este ceea ce îl determină pe Bartoszewski (1989:28) să facă o paralelă între spionaj și mit, deoarece în mituri principiile morale sînt deseori inversate. Într-un conflict între națiuni, în special dacă este și un război la mijloc, mulți dintre politicieni și militari se vor angaja, fără îndoială, în acțiuni înșelătoare, însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
totalul pagubelor (provocate clienților) depășește totalul pagubelor pe care le-ar fi creat varianta sa auxiliară". Viitoarea arenă a tranzacțiilor cinstite imaginată de Simmel este aici înlocuită de o piață de desfacere în care înșelătoria generală este acceptată. Există o paralelă între răspîndirea crescîndă a agențiilor publicitare din acest secol și constituirea departamentelor de dezinformare în interiorul instituțiilor militare, paralelă care le aduce și mai aproape prin faptul că partidele politice au apelat la serviciile agențiilor publicitare pentru a le dinamiza campania
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a tranzacțiilor cinstite imaginată de Simmel este aici înlocuită de o piață de desfacere în care înșelătoria generală este acceptată. Există o paralelă între răspîndirea crescîndă a agențiilor publicitare din acest secol și constituirea departamentelor de dezinformare în interiorul instituțiilor militare, paralelă care le aduce și mai aproape prin faptul că partidele politice au apelat la serviciile agențiilor publicitare pentru a le dinamiza campania electorală. Ambele domenii sînt expuse riscului de a fi desființate, pe măsură ce oamenii devin tot mai conștienți de încercările
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
concentrare pe procesul teoretizării nu a fost lipsită de controverse. Unii au argumentat că preocuparea excesivă pentru teorie reprezintă o retragere din analiza chestiunilor concrete și absența unui simț al responsabilității pentru relevanța politică (Wallace 1996). Se poate face o paralelă, în acest caz, cu o poziție pe care Keohane (1988) a luat-o împotriva postmodernismului, și anume faptul că axarea pe problemele din filosofia științelor sociale conduce la neglijarea unor domenii importante din cercetarea empirică. Criticii acestei poziții susțin că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și este de neschimbat prin acțiune politică. Dar consecința luării "lumii așa cum o găsește ...ca un cadru de acțiune dat" este că neorealismul conferă legitimitate acelei ordini și formelor de dominație și inegalitate care îi sunt inerente. (Este aici o paralelă cu una din temele centrale ale postmodernismului, derivată din scrierile lui Foucault, despre modul cum formele de cunoaștere sunt legate cu forme de putere a se vedea Capitolul 7 din volum). Pe de altă parte, teoria critică, susține Cox (1981
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]