2,056 matches
-
voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu, spuse Ash, foarte stăpânit. Exact cum fac anumite viespi cu niște păianjeni, pe Pământ. Mai întâi paralizează pe păianjen, după aceea își depun ouăle în stomacul acestuia. Când apar larvele, ele se hrănesc cu... ― Pentru Dumnezeu...! protestă Lambert, ieșind din catalepsie. Nu mai taci odată? ― Eu doar...! protestă Ash. Dar interceptă privirea înveninată a lui Dallas, aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ideea a ceea ce putea să-i aștepte, uitând complet de sarcina pe care o avea de îndeplinit. Dar Lambert era în așa fel făcută că putea să facă față ungherelor și nișelor obscure ale navei, în timp ce acelea ale imaginației o paralizau. Acum că însoțitoarea lui era pe fază, Dallas își concentra toată atenția asupra celei mai apropiate intersecții. Imediat în urma lor, Ash, cu ochii fixați pe ecranul radarului de buzunar, ținând obiectul cu mâna întinsă, îi imprima o mișcare de balans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
științific lucra asupra proiectului de anihilare a acidului, ceea ce elimina eventuala lui candidatură. Lambert înțepeni, dar de fapt era cea mai aproape de leșin. La fel ca și Ripley, se ținuse tare până acum. Dallas nu știa dacă ea nu va paraliza de groază în fața creaturii. Nu credea, dar putea fi sigur? Doar n-o să-i riște viața pe o astfel de eventualitate. Parker... Parker se lăuda mereu că avea pielea tare. Se văita întruna, dar când era de lucru, apoi, punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
morga obișnuită. Și acum, Ripley? se interogă ea. Trei fețe în espectivă o urmăreau curioase. Căuta o idee strălucitoare, o hotărâre solidă și rațională. Dar în mintea ei nu găsi decât incertitudine, frică și confuzie; aceleași sentimente, desigur, care-i paralizau și pe colegii ei. Resimți brusc un val de tandrețe față de Dallas tunând și fulgerând împotriva responsabilităților sale. Dar era prea târziu să se înece în melancolie. ― Deci asta e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despre ce e vorba. Ei, cecredeți, îmi cere legitimația. Legitimația! Să mă deschei la pantaloni, asta voia, spurcocica? Să-i arăt legitimația? Închipuiți-vă, ofensă sexuală, doamnă, ultragiu, doamnă. Asta-i noua generație... auzi, să-i arăt... închipuiți-vă, am paralizat. Ca în anii războiului, zău așa! Ca la Budapesta... plutonul fascist maghiar, alcătuit doar din surdomuți, obliga bărbații, pe stradă, să-și dea jos pantalonii, să vadă dacă legitimația este sau nu pentru crematoriu... Tărășenii, ehe, n-o să reziste, madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lovindu-se de cerul gurii, înfundându-mi nèrile și astupându-mi urechile, înecându-mè lèuntric, mè felicit pentru gestul de a fi deschis geamul, aerul rece și proaspèt de afarè fècând totuși atmosferă din interior ceva mai respirabilè, ascultându-i aproape paralizat cuvintele de nebunè, Tu nu mè cunoști, dar eu te știu, te știu pe tine! Ha! Ha! Haaa! Tu esti bèrbatul! Glasul ei, un amestec ciudat de inflexiuni duioase și aspre, rezonând puternic în mintea mea, lipindu-se cu nerușinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care el interpreta un rol important, după care trecea în culise. Mă-mpingea pe scenă în fața părinților din sala de teatru, alături de surori și strămoși, iar în primele rânduri vibrau nepoți și strănepoți. Gustav îmi sufla, eu priveam cu mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca un lift, scârțâindu-și șufele frecate de rolele de oțel. Liftul cădea din ce în ce mai repede, nu mai zăream alternanța lumină-întuneric, ci doar căderea pe care o percepeam ca pe o urcare. Sângele avea direcție în sens opus spre creierul meu paralizat de coborâre-urcare, de jos-sus, de hău-înalt, de zdrobire-țâșnire, de dispariție-eliberare, de rotund în rotund, de cerc în cerc, de nimic în cerc, de gol cu aură, de explozie solară. Și linia continuă de pe monitor trezi doctorul și asistentele din amorțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o visez de obicei. Mi-am zis că e din cauza stresului și nu i-am mai dat atenție. Le-am făcut semn grupului lui Govar să se ocupe de Gardieni. Aceștia, lipsiți de lider, căci rămase în urmă, încremenit și paralizat de frică, cum l-am vizualizat cu câteva clipe înainte, au deschis ușile, fără zgomot. S-au strecurat ca niște feline, fără nici un sunet. S-au furișat în spatele Gardienilor și... Zâmbiți, vă rog! spuse unul dintre colegii mei în timp ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar mântuirea sa era o ușurare indescriptibilă. Ochii mi s-au închis leneș și o pace interioară îmi umplu ființa. O simțeam în cea mai mică celulă, în cel mai mărunt fir de păr. Era, pur și simplu, copleșitoare. Eram paralizat de plăcere, dar totuși nu am căzut pradă preocupărilor și disperării. Era o atingere atât de plăcută... Acum urca. Degetele se răsfirau pe pielea mea înghețată și încet, încet, se îndreptau spre obrazul meu ce îmi părea albastru din pricina gheții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul încetinise. Apoi am văzut abisul metalic. BANG! Un tunet străbătu sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii, tot în această idee, s-au repezit într-o clipită spre cea mai apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mimez o durere de cap, m-am uitat în ai lui și s-a speriat! Ochii săi, mari cât cepele acum, citeau în ai mei o flacără ce nu putea fi stinsă. Se aruncă spre mintea mea pentru a mă paraliza și a-mi citi din nou gândurile, dar Sfetnicii îl ținură la distanță. Atunci îmi pare rău... și vreau mai mult! Și zicând acestea, ochii îmi deveniră grei ca niște pietre și i-am închis, dar totul în jurul meu rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care s-a auzit mai devreme și pe alături găurit de gloanțele trase în ceață. Cei trei elevi care erau în încăpere stăteau undeva lângă ușă, speriați de moarte și îngroziți de ce se petrecea sub ochii lor. Corvium însuși era paralizat. Împăratul era incapacitat, dar nu de ce vedea, ci de ce auzea, pentru că în mintea sa putea auzi gândurile ființei care sălășluia în corpul ceței ce se prelingea leneșă în afară pe marginea ferestrei. L-am tras spre ușă și, apropiindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie. Asta poate speria orice persoană rațională. Este vorba de o boală contagioasă, cu o rată de mortalitate de 10%, care s-a răspândit în peste douăzeci de țări din lume. Și totuși cercetarea științifică pentru combaterea acestei boli este paralizată, de teama brevetelor. Pentru moment, hepatita C, HIV, gripa hemofilă și diverse gene diabetice sunt proprietatea unei anumite entități. Și nu ar trebui să fie. Nimeni nu poate să fie proprietarul unei boli. Dacă se pune capăt brevetării genelor, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
căsătorie cu cineva domestic, un om de casă, un bărbat care să aibă grija mea, să-mi plătească tot. Un bancher, ceva. Acuma, o să-l îngrijesc eu pe Maestru până la o sută de ani, că dacă trăiește el mult?, dacă paralizează, că mi-a zis doctorul că e posibil și asta? Să-mi miroasă a om pe moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el preț de câteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvânt, și simt că mi s-a urcat tot sângele În cap. — Bine, reușesc să Îngaim după o pauză lungă. OK, atunci mă duc. ȘAPTE Pornesc cu Katie pe stradă, parțial paralizată de spaimă și parțial abținându-mă cu mare efort să nu izbucnesc Într-un râs isteric. Toți ceilalți sunt la birou și se dau peste cap să-i facă impresie bună lui Jack Harper. Iar eu ies cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bine. Mă pregătesc de plecare <victor45>: da. Spor la lucru <maya>: ți-am pus o întrebare, nu mi-ai răspuns <victor45>: ? <maya>: de ce nu e nici o femeie în viața ta? Pentru mine ești bărbatul de vis <victor45>: <victor45>: poate sunt paralizat, în cărucior <maya>: ești? <victor45>: nu. Sau poate sunt foarte urit <maya>: ești? <victor45>: nu. De unde știi că nu este nici o femeie? <maya>: mda. Este? <victor45>: este <maya>: bine. Data viitoare eu îți spun despre viol, tu îmi povestești despre
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
restul au fugit, rămânând doar unul singur 41. Tribunalele au fost închise, comerțul stagna, iar în urma rugăminții mitropolitului au fost amânate lucrările Adunării obștești. Spre a se asigura un minimum de ordine în Capitală și în Principat, unde administrația era paralizată prin fuga funcționarilor, Kiseleff a încredințat poliția țării generalului rus Begnidov și cazacilor săi, serviciul sanitar generalului Makarov și câtorva slujbași ruși voluntari, iar aprovizionarea generalului Mirkovici și cancelariei sale42. Aceleași vești triste le dădea, în aceeași zi de 10
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
decedat la 19 iunie/1 iulie, în vreme ce chiar fiul domnitorului, hatmanul Dimitri Sturdza, fusese atins de molimă. Principele Moldovei însuși a părăsit palatul domnesc, împreună cu familia și suita sa, adăpostindu-se într-o mică reședință din afara orașului. Virulența epidemiei a paralizat întreaga activitatea a Capitalei. Toate afacerile au sistat, prăvăliile au fost închise, iar ulițele rămăseseră pustii, peste tot domnind o atmosferă de dezastru. Cifra morților se ridicase în ultimul timp la peste 200 pe zi. De pe urma epidemiei, populația Iașilor a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de flagel. Acest succes relativ era în măsură să ateste justețea propunerilor formulate de organele sanitare ca, pentru prevențiunea epidemiei, să nu se mai recurgă, precum în trecutul apropiat, la măsuri carantinale pe cât de vexatorii, pe atât de păgubitoare, întrucît paralizau, uneori până la anihilare, anumite sectoare ale activității economice 500. Cum am văzut, în concertul aprecierilor oficiale pozitive s-a auzit și o voce discordantă, cea a lui Victor Babeș, care punea cumva la îndoială succesul campaniei antiholerice. Dar dincolo de polemica
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
limbi străine! Când ea a murit, el n-a mai suportat să stea aici, a plecat În lume. — Mama lui a murit pe loc de inimă, când el a anunțat-o că are de gând să plece! Mama lui a paralizat, tot așteptându-l să se Întoarcă! Douăzeci de ani l-a tot așteptat singură, bătrână, nebună, fără nimeni care să-i mai deschidă ușa! — Iar el, În tot acest timp, nu i-a trimis nici un pachet, nici o invitație - nici o valută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stabilit ieri cu B. să revin cu un telefon... Sunteți bună să-l anunțați? Regret, stimată duduie! nu pot să-l anunț deoarece M.Borger a decedat astă noapte În somn... Un răspuns scurt, rece și plin de dușmănie. Am paralizat În primul moment și nu am putut asimila informația crudă pe care o primeam... Am refăcut numărul. Alo! Mă scuzați! poate am format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră să mă învăluie, simțeam același soi de moleșeală ca atunci când eram mică. Voiam să mă duc la culcare, dar eram paralizată de teama că, dacă mă voi ridica și voi spune noapte bună, voi atrage atenția asupra mea. Făcusem o mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că eram înaltă. Uram chestia asta într-atât, încât la doisprezece ani, când sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]