3,882 matches
-
Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nenumărate ori, Împreună cu vărul meu. Duelul a avut loc acolo și atunci, În barul golit de oameni, cei doi bărbați folosind Colt-uri de șase gloanțe. În ciuda interesului meu față de luptă (... amândoi au fost răniți... sângele țâșnea pe toată suprafața pardoselii acoperite cu nisip), nu m-am putut abține să nu părăsesc În imaginația mea saloon-ul, ca să mă amestec În mulțimea tăcută adunată În fața hotelului pentru a desluși (În „Întunericul Înmiresmat“) anumite señoritas „cu o profesiune dubioasă“. Cu și mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn. Porțiunile văruite În curs de dezintegrare de pe interiorul ușii fuseseră folosite de diverși intruși pentru mâzgăleli de genul: „Dașa, Tamara și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o parte a curcubeului o traversa și acea porțiune a marginii de pădure sclipea magic prin vălul irizat, verde și roz-pal, tras În fața ei: era atâta tandrețe și splendoare În acest spectacol, Încât, pe lângă el, reflexele romboidale, colorate, produse pe pardoseala pavilionului de Întoarcerea soarelui, păreau niște rubedenii sărace. O clipă mai târziu a Început prima mea poezie. Ce a declanșat-o? Cred că știu. Fără nici o adiere de vânt, simpla greutate a unui strop de ploaie, strălucind cu o extravaganță
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Măria ta! Aiurezi!... Ștefan nu-l ascultă, nu-l aude. Se agită de colo-colo șchiopătând, pradă focului ce arde în el, și, în bătaia lumânărilor ce abia pâlpâie, umbra lui, uriașă, fantastică, linge pereții, urcă pe boltă, se întinde pe pardoseală. Ironic, sarcastic, se ploconește umbrei: "Ai făcut-o de oaie", maiestate!! Sunt "maestru" renumit în miracole răsunătoare "gen Podul Înalt"! De Valea Albă nu mă întreabă nimeni?! O așa frumușică de "minune" am săvârșit acolo, de-o să mă cânte în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însuși, să fie suferință și bucurie; numai așa zugrăveala va dăinui în veac... Până nu-i reușesc "Patimile", nu vede de la mine o para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeu. Acolo, la acea peșteră, se mai păstrează și azi locul. Este marcat cu o stea de argint și în mijlocul ei poți pune mâna atingând peșteră pe care S-a născut. Tot acolo se mai păstrează un fragment din pardoseala (cam 1,5 m pe 2 28 m) cu plăcute de mozaic din veacul III-IV de la prima biserică ridicată pe acel loc. Apoi au fost lupte, războaie, cuceriri și perșii au distrus-o. Puțin se mai păstrează. Locul unde s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
reluat dialogul”. Părintele Cristea Popescu a fost un preot vrednic, credincios, cu preocupări intelectuale, cu copii școliți. N-a asuprit pe nimeni, s-a mulțumit cu puțin, n-a făcut avere. A trăit într-o casă acoperită cu stuf, iar pardoseala era de lut frământat cu balegă de cal și întins pe jos cu dexteritate de mâna-maicei-preotese. A murit sărac, iar anecdota este singura amintire, căci între timp crucea de piatră de la mormântul său a căzut și n-a fost nimeni
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
picioarele cu ștergarul, ștergem norocul. Motivul însă, am apreciat încă de mic, era că ștergarul se murdărea repede pentru că noi nu ne spălam decât superficial. În fiecare sâmbătă, după ce ne culcam, mămica „lipea” cu lut amestecat cu baligă de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ne spălam decât superficial. În fiecare sâmbătă, după ce ne culcam, mămica „lipea” cu lut amestecat cu baligă de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți, ca să nu mai umblăm peste lipitura nouă până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din Domnița: Părintele Cristea Popescu a fost un preot vrednic, credincios, cu preocupări intelectuale, cu copii școliți. N-a asuprit pe nimeni, s-a mulțumit cu puțin, n-a făcut avere. A trăit într-o casă acoperită cu stuf, iar pardoseala era de lut frământat cu balegă de cal și întins pe jos cu dexteritate de mâna-maicei preotese,-săptămânal......................... . A murit sărac, iar anecdota este singura amintire, căci între timp crucea de piatră de la mormântul său a căzut și n-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
picioarele cu ștergarul, ștergem norocul. Motivul însă, am apreciat încă de mic, era că ștergarul se murdărea repede pentru că noi nu ne spălam decât superficial. în fiecare sâmbătă, după ce ne culcam, mămica „lipea” cu lut amestecat cu baligă de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ne spălam decât superficial. în fiecare sâmbătă, după ce ne culcam, mămica „lipea” cu lut amestecat cu baligă de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți, ca să nu mai umblăm peste lipitura nouă până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Aurel, de cartea lui Octavian Voinea și a lui Marcel Petrișor și de propria-mi experință. Celulele din Cazimcă se caracterizau printr-o umezeală permanentă, care se simțea și în aer. Aburii respirației se condensau pe pereți și șiroiau spre pardoseală, care era permanent cu pete de apă. Tavanul de beton boltit, era și el o sursă de alimentare a apei de pe jos, prin picăturile de condens, care, ca într-o peșteră, cădeau peste tot. Când se ieșea la plimbarea în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
până la mijloc, în care era, cu traumele datorită bătăii, cu lipsa de orice asistanță medicală și acum și cu lipsa de alimentație autoimpusă, sfârșitul nu putea să fie departe. La vreo câteve zile s-a auzit o izbitură grea în pardoseala de beton. Probabil cineva căzuse. Alarmarea gardienilor prin bătăi în ușă, mișcările de pe coridor, o voce care constata: „a murit banditul!”, alta: „scoateți-l din celulă!”, apoi hârșâitul unui trup dus târâș spre ieșire i-a lămurit pe Petrașcu și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Numărul mediu lunar al meseriașilor. c/ Numărul orelor efectuate lunar, calculate la 9 ore pe zi și pe timpul zilelor lucrătoare. d/ Cantitățile de lucru exprimate în metri cubi (beton, zidărie de piatră sau cărămidă, șarpante), în metri pătrați (tencueli, zugrăveli, pardoseală scândură, parchet sau mozaic, tâmplărie, vopsitorie, acoperiș, pereți scândură), în metri liniari (scări, electricitate, etc.) în bucăți sau kilograme, pentru cele care nu se pot exprima în metri. e/ Timpul aproximativ până la terminarea lucrării. 2. Pentru reparațiunile sau confecțiunile executate
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
astea și trei cămile și un palmier de talie mijlocie. În al doilea rând, curățenia impecabilă. Parcă ar fi fost un cavou proaspăt finisat. Pereții și tavanul din oțel inoxidabil sclipeau ireproșabil și nu se vedea nici urmă de pată. Pardoseala era acoperită cu o mochetă verde, groasă, în care simțeai cum ți se afundă picioarele. În al treilea rând, domnea o tăcere desăvârșită. Din clipa în care am intrat în lift și s-au închis ușile, n-a mai pătruns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că mă aflam în interiorul unei clădiri, dar atâta lucru putea să spună și un copil de școală primară. Un interior ciudat și o atmosferă apăsătoare. În jur, totul de bună calitate, fără nici un semn de uzură. La fel ca liftul. Pardoseala era acoperită cu marmură sclipitoare. Pereții erau crem, ca brioșele pe care le mâncam la micul dejun. De ambele părți ale coridorului se vedeau uși masive de lemn, cu plăcuțe din metal pe care era scris numărul încăperii. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am urcat câte cinci-șase trepte. Era de cinci sau șase ori mai lung decât coridorul unei clădiri obișnuite. Aveam impresia că descinsesem într-o gravură de Escher, cu iluzii optice sofisticate. Dar oricât mergeam, peisajul din jurul nostru rămânea neschimbat. Pardoseala din marmură, pereții de culoarea oului, numerele încăperilor așezate alandala, ușile de lemn cu mânere din oțel inoxidabil. Nu se zărea nici măcar o fereastră. Tocurile pantofilor ei țăcăneau pe pardoseală într-un ritm monoton, acompaniați de tălpile de cauciuc ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
optice sofisticate. Dar oricât mergeam, peisajul din jurul nostru rămânea neschimbat. Pardoseala din marmură, pereții de culoarea oului, numerele încăperilor așezate alandala, ușile de lemn cu mânere din oțel inoxidabil. Nu se zărea nici măcar o fereastră. Tocurile pantofilor ei țăcăneau pe pardoseală într-un ritm monoton, acompaniați de tălpile de cauciuc ale tenișilor mei. După sunetul pe care-l scoteau, păreau a fi pe ducă, fapt care mă cam îngrijora. Cum era prima oară în viața mea când călcam cu teniși pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sulul de icre de somon lung de vreo treizeci de centimetri, sosul de roșii făcut de mine... Toate se lipiseră de linoleum ca niște meteoriți prăbușiți pe asfalt. A apucat apoi congelatorul cu ambele mâini și l-a izbit de pardoseală cu ușa în jos. S-a rupt cablul din spate și a făcut scurtcircuit, aruncând în jur o ploaie de scântei. Mă durea capul numai când mă gândeam că va trebui să-i explic ce s-a întâmplat electricianului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ele nu se gândeau la cranii de unicorni, la coduri secrete și permutări complicate. Duceau o viață cât se poate de obișnuită. M-am gândit la crevete, la mușchiul de vită, la sucul de roșii care se dezghețau toate pe pardoseală. Ar fi trebuit să le mănânc azi pe toate, dar nu aveam poftă de mâncare. Nu-mi trebuia nimic. Poștașul s-a apropiat de intrare pe scuterul lui Supercub. A distribuit corespondența. Unele cutii primeau tone de scrisori, altele rămâneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a murit nimeni din așa ceva. Am lăsat sângele să picure mai departe. Eticheta s-a înroșit de tot. Văzând că nu mi se oprește sângerarea, mi-am șters degetul cu un șervețel și am pus un plasture peste tăietură. Pe pardoseala bucătăriei erau împrăștiate șapte sau opt cutii goale de bere, care arătau ca niște casete de cartușe ce fuseseră folosite într-un bombardament. M-am aplecat și am luat una de jos. Era călduță. Mai bine bere caldă decât nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
craniile curate. Pune gaz peste cadavre și le dă foc. — Și apoi se introduc vise vechi în cranii și acestea sunt depozitate la bibliotecă, nu? De ce? De ce tocmai în cranii? Colonelul nu mi-a răspuns. N-am auzit decât scârțâitul pardoselii sub pașii lui grei. Se îndrepta spre fereastră. Apoi tot el a rupt tăcerea. — O să ajungi să înțelegi lucrul acesta dacă mai citești vise. N-am voie să-ți explic eu. Tu ești cititorul-de-vise și trebuie să-ți dai singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
auzit un ecou distorsionat. A scos harta ca să vadă unde ne aflam. Am plimbat lanterna în jur. Bolta avea formă de dom, iar încăperea era circulară. Se vedea mână de om aici. Peretele era neted, asperitățile dispăruseră cu totul. În mijlocul pardoselii se afla o groapă nu prea adâncă, cu un diametru de aproape un metru. În groapă, ceva nămolos, vâscos. Nu știu cum să-i definesc consistența, dar emana un miros grețos care-mi lăsa o senzație de acid în gură. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]