1,707 matches
-
sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să se Întrevadă zei și culte caracteristice. Este vorba despre reprezentările edificiilor templiere și, În epoca istorică, despre imaginile legate În mod regulat de anumite figuri divine ale edificiilor, care devin aproape simboluri ale acestora și care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destul de diferită de cea a strămoșilor lor; mai mult, se organizează Într-un complex de relații care, În Textele Piramidelor, este amintit doar prin aluzii, dar care este atât important În istoria ulterioară a religiei și religiozității egiptene, Încât ne parvine din Încă trei izvoare (și, lucru semnificativ, se găsește În Întregime doar În istoria lui Plutarh). Astfel, putem să Înțelegem și să corelăm istoria lor cu o serie de implicații din alte câmpuri ale culturii egiptene. Acești ultimi patru zei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru temple, pe care serviciul templului le-a transmis succesiv de la un grup la altul; acestea sunt modele de claritate și precizie, iar limbajul și forma lor ar putea fi folosite și astăzi. Însă din această epoca nu ne-au parvenit doar acte regale. Adevărate orașe cu morminte monumentale, aflate În jurul piramidelor sau În provincie, dau mărturie de existența și a altor culte funerare. Mormântul tipic al epocii este mastaba, un bloc paralelipipedic construit pe pământ, deasupra unui puț În fundul căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
an, a dat templelor (inventariate) din țară 204 arure și jumătate, adică aproximativ 560.000 mp (S. Donadoni, 1970, p. 177). În urma generozității continue, templele acumulează teritorii Întinse asupra cărora autoritatea regală (deci a statului) nu are putere. Ne-au parvenit decrete În care chiar suveranii Înșiși Îi amenință cu pedepse severe pe funcționarii care au Îndrăznit să ceară taxe pe pământ sau să intervină asupra forței de muncă stabilite pe teritoriul respectiv. Astfel Încât, dacă regii nu pot să se laude
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu care va ști să-i cuprindă (și să-i niveleze) Într-un viitor veșnic. 10. TEMPLUL ȘI PREOȚIITC "10. TEMPLUL ȘI PREOȚII" În această perioadă templele dau totuși mărturie despre o religie colectivă. Tocmai din această epocă ne-a parvenit o experiență arheologică excepțională: un exemplu de supraviețuire și reconstrucție, identificabil datorită temeliei de sub renovările ulterioare. Spre deosebire de religia privată, construirea unui templu este un lucru care privește statul - adică pe rege. Ne-a rămas un singur document În această privință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divin În infern. După cum se vede, ne aflăm În mod clar În zona „eroicului”. Și regele Ur-Nammuxe "Nammu" (2112-2095 Î.Hr.) - fondatorul celei de-a treia dinastii Ur și, se pare, autor al primului codex de legi care ne-a parvenit, așadar o persoană cu certitudine istorică - a fost divinizat după moarte. Aici Însă avem de-a face cu un caz foarte diferit față de divinizarea eroilor. Mai apoi Însă, chiar În timpul regatului semitic de la Akkad (2334-2154 Î.Hr.), s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest caz, În locul divinității solare din cele trei texte mai vechi se află zeița Soare din Arinna, care devine În scurt timp divinitatea principală a panteonului oficial hitit; Însă, având În vedere că textele despre faptele lui ¾attușili ne-au parvenit În copii târzii, nu toți cercetătorii consideră că acesta este un element hotărâtor pentru a stabili antichitatea cultului zeiței (Neu, 1974, p. 127; cf. și Gurney, 1977, p. 11). Textul lui ¾attușili arată clar cum a Început procesul de Îmbogățire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau a plantei AN.TA¾.ȘUMSAR („mărar/șofran”?), care dura 38 de zile (Houwink Ten Cate, 1986), și sărbătoarea toamnei sau nuntarriyaș¿aș („a grabei”), care dura probabil la fel de mult (Houwink Ten Cate, 1988). Aceste sărbători, de la care ne-au parvenit atât tăblițe care le prezintă conținutul, cât și multe ritualuri cotidiene, prevedeau o călătorie cultuală (reală și/sau simbolică) ce pornea de la Hattușaș și trecea prin diferite centre anatoliene, unde se celebrau vechile sărbători locale. Printre multe alte sărbători ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare În vârful panteonului aproape pretutindeni În lumea aramaică a primelor secole ale mileniului I Î.Hr. (Yaudi, Damasc, Hama etc.), putem să delimităm rapid câteva situații particulare. Din anticul regat al lui Yaudi (Sam’al, astăzi Zincirli), ne-a parvenit o serie de inscripții regale (Într-un dialect asemănător celui aramaic), care se Întind din secolul al IX-lea până În secolul al VII-lea. Una dintre acestea este inscripția lui Kilamuwa, redactată În feniciană În a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kemosh", un teonim atestat chiar și În Ebla sau Ugarit; acesta este reprezentat și pe o stelă din Shihan (Rujm el-Abd, sec. IX-VIII) ca zeu războinic, ca lance și coif (va fi apoi asimilat lui Aresxe "Ares"). Alte informații ne parvin din Vechiul Testament: În afară de Milkom și Astartexe "Astarte", Solomon ar fi instituit un cult și pentru Kemosh, construindu-i un loc sacru În apropiere de Ierusalim (1 Regi 11,7; 2 Regi 23,13; cf. Însemnările În oracolul Împotriva lui Moab
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această lege a unei colonii de la sfârșitul perioadei republicane așa cum s-a păstrat ea, În ciuda reelaborării pe care a suferit-o În epoca Flaviilor. b) Ritualurile lui Cato Cea mai densă și mai lungă serie de rituri care ne-a parvenit din religia romană este plasată Într-un loc neașteptat, În tratatul lui Marcus Porcius Cato (234-149 Î.Hr.) referitor la agricultură (de agricultura). Amplele commentarii ale quindecemvirilor despre jocurile seculare ale lui Augustus (vara anului 17 Î.Hr.) sau cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar nu exclusiv, În imnurile dedicate diferitelor entități considerate demne de cult, absorbite de noua religie și oarecum purificate În spiritul viziunii sale etice. Asemenea urme sunt mai mult sau mai puțin reperabile și În alte mărturii care ne-au parvenit, de la inscripții ahemenide la izvoare clasice. Din păcate, cunoaștem foarte puțin despre posibila influență exercitată asupra religiei iraniene, mai ales În epoca preahemenidă, de către civilizațiile neariene de pe platoul iranian, În special de către cea a Elamului. Acest fapt este valabil atât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiției orale, pe cei care Îi acuzau de arbitrarietate În interpretarea doctrinei sau de infidelitate față de Învățătura lui Zoroastru. O asemenea preocupare a existat probabil Încă Înainte de epoca În care Avesta a fost redată În forma În care ne-a parvenit parțial. Așadar este destul de posibil ca Avesta (sau părți ale acesteia) să fi fost fixate În scris deja În epoca partă: În sprijinul acestei teze pot fi aduse diferite elemente. Printre acestea, iese În evidență, datorită importanței sale, mărturia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legitim să ne Îndoim, În ciuda unor cercetători cu autoritare (Kellens, 1989b, p. 36; Hoffman-Narten, 1989, pp. 34 sq., nota 2), este totuși clar că aceasta nu a avut influență, din punct de vedere filologic, asupra studierii corpusului care ne-a parvenit sub acest nume: desigur, acesta nu ar fi putut parveni decât din epoca sasanidă. Termenii problemei au fost definiți de W.B. Henning (1942). Teza, susținută strălucit de F.C. Andreas (1904), conform căreia actualul text al Avestei ar fi provenit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1989b, p. 36; Hoffman-Narten, 1989, pp. 34 sq., nota 2), este totuși clar că aceasta nu a avut influență, din punct de vedere filologic, asupra studierii corpusului care ne-a parvenit sub acest nume: desigur, acesta nu ar fi putut parveni decât din epoca sasanidă. Termenii problemei au fost definiți de W.B. Henning (1942). Teza, susținută strălucit de F.C. Andreas (1904), conform căreia actualul text al Avestei ar fi provenit dintr-o transliterare mecanică a unui original deja fixat În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
203 sq.), care voia să-l ucidă, și a Însuși Spiritului Rău, care voia să-l determine să renege Învățătura sfântă, cât și pentru soarta sufletului În lumea de „dincolo”. Pe lângă aceste părți principale ale Avestei sasanide ne-au mai parvenit și alte douăzeci de fragmente, dintre care unele sunt deosebit de importante din punct de vedere istorico-religios: N¶rangest³n, „precepte ale cultului”, material ritualic; Pursișnșh³, „Întrebări”, un fel de catehism scurt; Aogemada¶å³, „acceptăm” , un tratat despre moarte; Had½kht nask, „cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce țin de ritual; Mard³farrokh ș Ohrmazdd³d³n, autor al Șkand-gum³nșg wiz³r În a doua jumătate a secolului al IX-lea, care se consolidează Într-o importantă operă apologetică a zoroastrismului În confruntarea cu Islamul, iudaismul, creștinismul, maniheismul. Textul ne-a parvenit În versiuni pazand (persană medie transcrisă cu caractere avestice) și sanscrită, datorită comunității de parsii din India. Deosebit de importante sunt Bundahișn și D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D¶nkard), dar și Ard³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Fericiților - despre care vorbesc deja Homer și Hesiod -, la fel și În lumea celtă, alături de destinul sinistru bine simbolizat la Tarasque de Noves, se prefigura o ipoteză mai Încurajatoare despre destinul ultim al omului. Informația despre acest lucru ne-a parvenit Într-un mod foarte special. Creștinarea Irlandei a făcut imposibilă orice conservare explicită a elementelor vechii credințe precreștine. De altfel, poeții, considerați pe bună dreptate exponenți ai tradiției profund refractare creștinismului, au fost foarte aproape de a fi alungați de pe insulă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiul lui Odin și al lui Friggxe "Frigg", este una dintre figurile exclusiv pozitive: este frumos, bun, inocent, luminos; În el se Îngemănează și elemente de slăbiciune și ingenuitate, care Îl fac și mai plăcut. Povestea morții sale ne-a parvenit În două versiuni (cf. Dumézil, 1983, pp. 159 sqq.), una de origine scandinavă, iar cealaltă de origine daneză; totuși acestea sunt, În linii mari, identice. Baldrxe "Baldr" are vise care Îi prevestesc apropierea morții. Le povestește Aesiri-lor despre temerile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
buzunarul său atunci cînd asasinii au deschis focul asupra lui, așa că e ciuruită de gloanțe: "Prea scumpe domnule Profesor Iorga, Vă răspund la scrisoarea pe care mi-ați trimis-o prin dl. L. Vasilescu, datată din 20 octombrie. Mi-a parvenit abia acum patru zile. Marea nenorocire (adică cutremurul) produsă aseară m-a împiedicat să vă răspund pînă acum, nenorocire care i-a adus o altă durere mult încercatei noastre țări. Mă scuzați că v-am uitat, așa cum au făcut-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în consonanță cu viziunea rodiniană a Porților infernului. În corpul soclului, Paciurea imolase figuri tulburătoare, contorsionate spasmodic în prada unei suferințe a cărei expresie este asociată chinurilor infernale sau ale unui marasm fantasmal. În această sculptură care nu ne-a parvenit, tiparul fiind distrus accidental după o expoziție la Milano, se poate sesiza afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuprinzător sentiment clasicizant. Se poate afirma pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că asemeni prerafaeliților, artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine prin narațiuni exemplare sau figuri emblematice. Se descifrează în proiectele decorative, în operele cu subiecte de basm și în alegorii o înclinare romantică către ideal, către misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pluralului evidențiază ideea că Dinu Păturica nu este un caz, ci exprimă un fenomen social În ceea ce are mai caracteristic. „Prologul” este În același timp elementul de baza al rechizitoriului, el cuprinzând În sinteză metodele folosite de ciocoi pentru a parveni, Întregul roman nefiind decât o motivare, o concretizare cu oameni, fapte si situații, ale fiecărei afirmații făcute. În patima sa de a parveni, ciocoiul calcă În picioare orice principii și norme morale. Și acest aspect este urmărit În mod special
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
același timp elementul de baza al rechizitoriului, el cuprinzând În sinteză metodele folosite de ciocoi pentru a parveni, Întregul roman nefiind decât o motivare, o concretizare cu oameni, fapte si situații, ale fiecărei afirmații făcute. În patima sa de a parveni, ciocoiul calcă În picioare orice principii și norme morale. Și acest aspect este urmărit În mod special de către scriitor, prin Dinu Păturică. Pentru a-și atinge ținta, scriitorul utilizează, ca metodă romantică, antiteza; aduce În fața cititorului doua grupe de personaje
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
banului C., sau a lui Gheorghe, ale căror fapte sunt demne de laudă. Asemenea viziune este specifică epocii la care se raportează acțiunea romanului. Însă, În Înțelegerea conținutului acestuia, nota realistă, arta cu care scriitorul construiește acest prim tip de parvenit din literatura noastră, sunt elementele dominante, limitele amintite neputând scădea din forța și valoarea unuia dintre solidele romane de Început ale literaturii noastre moderne. COSTACHE NEGRUZZI „Alexandru Lăpușneanul“ Costache Negruzzi a trăit Între anii 1808-1868. S-a născut la Trifeștii-Vechi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]