10,034 matches
-
Lucid și îl pun în coș, apoi mă îndrept spre partea din spate a magazinului, unde găsesc un raft intitulat „Răsfață‑te - meriți.“ Chiar merit, mă gândesc. Merit un set de lumânări parfumate și o oglinjoară de voiaj și niște „pastă pentru remodelare“, ce‑o mai fi și aia... și în timp ce îmi umplu coșul, aud vag, ca prin ceață, un țârâit înfundat și realizez că e propriul meu telefon mobil. — Alo! zic, ținându‑l strâns lipit de ureche. Cine e? — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru compania asta, despre fiecare nenorocit de raport pe care l‑am trimis vreodată... Există cea mai mică posibilitate de a fi dați în judecată pentru asta? Cine a fost secretara firmei în 1993? Ce mașină conduci? Ce... blestemată de pastă de dinți folosești? Se oprește iritat și‑și golește paharul, iar eu îl privesc supărată. — Par oribili, zic și chipul lui Luke e traversat rapid de umbra unui surâs. — Nu sunt oribili. Sunt doar niște investitori conservatori, de școală veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca niște fursecuri de orez triunghiulare, cu unghiile răsucite sub tălpi. Mama încearcă să se concentreze asupra viitorului fetei. Un viitor care va fi mai bun decât al ei. Mama începe să înfașe. Fata o privește cu interes. Mama aplică pasta între fâșiile de cârpă. E o amiază de vară. În fața ferestrei, afară, se cațără clopoței, flori micuțe și roșii, ca picăturile de sânge. În oglinda de toaletă a mamei, fata se vede pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aruncat o privire, că am auzit o măsură, că mi-am atins visul, dar... Stau trează în vechiul meu pat, încercând să-mi dau seama încotro s-o apuc și ce să fac în continuare. Cârpele de înfășat lipicioase de la pasta de orez. Degetele de la picioare care se umflă. Inflamația. Durerea ascuțită din glezne. Fata își amintește cum s-a salvat. Bunicii sunt ocupați cu călătoritul dintr-un oraș în altul, de la o pețitoare la alta. Încearcă să scape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
obținut fonduri pentru războiul soțului ei. Pe fată o interesează foarte mult. În următoarele câteva săptămâni, când ninge, când plouă. Într-o zi universul din Yenan e pus la înmuiat, ploaia transformând pământul într-o mlaștină. Pământul saturat devine o pastă mocirloasă. Vasele și cănile din cameră se inundă ca niște bărci micuțe. Pentru ca, a doua zi, să iasă soarele. Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pregètind de mâncare pentru noi, Matei a cumpèrat vin și flori, cèpșuni și înghețatè, urmèrind-o cum se mișcè în bucètèria mateianè, executând piruete între frigider și aragaz, Am cumpèrat tot ce mi-ai scris pe bilețel azi-dimineațè, cu sosul pentru paste a fost mai dificil, explicându-i în timp ce desfac sticlă de vin, A trebuit sè mè confrunt cu varietatea spectaculoasè de condimente și sosuri, apelând la o femeie, cerând unei tinere vînzètoare sè mè salveze, chiar așa i-am spus, salvați-mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui Matei stè sub semnul animei, al sufletului feminin salvator, care în momentele cruciale din viața lui apare, scoțându-l din impasul existențial, Într-un asemenea moment de cotiturè a apèrut și tânèra vânzètoare care, recomandându-i sosul potrivit pentru paste, l-a salvat din impas, întèrindu-i și sporindu-i șansele de a mânca paștele pregètite cu sosul special indicat de Ana și Maria, spune-mi pe nume! ea, râzând de spusele lui Matei, parcurgând că o Ariadnè știutoare traseele labirintice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
matematică, chimie și multă biologie, nu de sunetele bizare ale unei limbi moarte. Odiseea! Cartea dumneavoastră favorită, domnule profesor! Firește, numai ea putea răspunde. Giulia a prins totul din zbor, deși făcea curse spre capătul livingului ca să aducă platourile cu paste, cu legume și fripturele mici, răsucite, prinse cu o scobitoare. Dacă nu știe mai multă greacă veche decât Antonio, În schimb a Înregistrat, cu mai multă atenție, obsesiile profesorului. Odiseea este Într-adevăr cartea mea favorită, așa cum bine a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
limba vorbită în saloanele bucureștene. Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea cercului de femei, ținea în mână paharul cu apă și părea preocupată de savoarea șerbetului de trandafiri. Rotea ușor lingurița de argint, înfășurând pasta într-o mică spirală roz înainte de a o duce la gură. Și, în timp ce limba ei plimba spirala pe cerul gurii, privi, ca din întâmplare, spre Manuc. Era îmbrăcat în zerbaf, un brocart turcesc din mătase de cea mai bună calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
A reușit însă rapid să-și recapete demnitatea. Stând unul lângă celălalt în baie și spălându-se pe dinți, Susan i-a zâmbit bărbatului în oglindă. — A fost plăcut, nu? —Grozav, a remarcat el clătinând din cap și punându-și pastă de dinți pe periuță. Trebuie s-o facem din nou. Așa mă gândeam și eu, a spus Susan râzând. Era încântată de propunerea lui Nick. Cu toate că friptura a fost bună, dar nu atât de bună ca data trecută. Zâmbetul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deasupra capului femeii a început să producă un sunet sacadat, care-a avut darul s-o alerteze pe asistenta stilistului. Fata s-a repezit să verifice progresul operațiunii. Îndepărtând cu grijă foliile de aluminiu, asistenta s-a zgâit curioasă la pasta rozacee de pe care părul Juliei, după care a declarat că „e gata de spălat“. Julia s-a ridicat în picioare și tocmai voia să se îndrepte spre chiuvete, când a văzut-o pe Jade în zona recepției. —Scuzați-mă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul, iar sângele i s-ar fi transformat într-o pastă groasă și lentă, care circula în ralanti, pompat de o inimă ce-și redusese la minim pulsațiile. Pentru asta trebuise să nu mai gândească, să nu-și mai amintească și să nu-și mai imagineze, pentru că știa că trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Holland Park are reputația de a fi o zonă bogată și la modă, unde se găsesc numeroase case În stil victorian, dar și magazine și restaurante scumpe. Deal aflat În nordul Londrei, care dă și numele zonei care-l Înconjoară. Pastă picantă făcută din extract de drojdie și folosită mai ales pentru sandvișuri și ca umplutură pentru produse de patiserie. Zonă din sudul Londrei. Se referă la fluviul Tamisa. Methamfetamină. O zonă În nord-vestul Londrei, cunoscută odinioară drept Dealul trădătorilor. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Însă ușile aveau urechi și acelea erau ale mele. Mai știam că tata se pricepea să înjure bine și mult și o făcea temeinic, fără să piardă vreodată șirul. După asta, când ieșea din bucătărie, avea fața la fel de roșie ca pasta de roșii de pe raftul de șase metri, sub care zăcea trădătorul din visul meu. Dacă roșeața din obrajii cuiva ar putea ucide, iubitul conducător și-ar fi dat ultima suflare, cumplit și definitiv, iar tata ar fi devenit asasin, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata l-a încântat ideea. În fiecare dimineață, la șase fix, se urcau amândoi într-o mașină mare și lungă și douăsprezece ore duceau una și alta de aici până colo și-napoi. În ceasul al treisprezecelea, veneau la rând pastele puse pe masă de signora Maria. După ce traversai holul răcoros de la intrare și coborai treptele până la subsol, în dreapta era locuința lui Pietro. Nevasta lui aducea cu Sophia Loren, când îi vedeai șoldurile, te apuca răul de mare. În mijloc locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Abia la ora nouă își scotea haina de pijama și se ducea în baie. Eu mă luam după el. Baia era jerpelită și întunecoasă. Lângă o fereastră micuță, avea o gură îngustă de aerisire. Tata se bărbierea cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca un Moș Crăciun cu barba scurtă. În mijloc îi rămâneau buzele roșii. Cât timp se rădea tata, eu ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în baie. Eu mă luam după el. Baia era jerpelită și întunecoasă. Lângă o fereastră micuță, avea o gură îngustă de aerisire. Tata se bărbierea cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca un Moș Crăciun cu barba scurtă. În mijloc îi rămâneau buzele roșii. Cât timp se rădea tata, eu ședeam pe marginea căzii, sprijinit în brațe. În spatele meu se făcea cald de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de buze în trei culori diferite, două truse de machiaj, cel puțin cincisprezece perechi de ciorapi, cinci perechi de chiloți, bluze, șampoane, cremă de mâni, cremă de față, de noapte și de zi, spumant de baie, reviste de modă, ciocolată, pastă de dinți cu gust de mentă, săpunuri care miroseau frumos, parfumuri, două perechi de pantofi, cu toc și fără, o fustă, lenjerie de corp. Mama le-a cercetat pe toate cu de-amănuntul: pentru o clipă am crezut că furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
varză dulce și carne tocată - „la prețuri exagerate”, a suflat ea în urechea tatei - și voia să gătească sarmale. Dar Francesco s-a împotrivit și toți ceilalți așijderea. Ei hotărâseră să ne răsfețe negreșit pe italienește. Aduseseră o minunăție de paste și o minunăție de ulei de măsline, mama trebuia numai să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aduse din lumea exterioară, manii care erau doar ale lui, ca de exemplu un anumit funcționar pensionat care În fiecare zi simțea nevoia să-și spele În profunzime periuța de dinți pentru că nu suporta să vadă În ea resturi de pastă de dinți sau acea bătrână care desena arbori genealogici ai familiei sale și niciodată nu se descurca cu numele pe care trebuia să le agațe de ramuri. Timp de câteva săptâmâni, până când rutina nivela atenția datorată internaților, el era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu o salată din paste și crudități și o ceașcă de cafea, însoțită de o țigară. — Pe măsură ce îmbătrânești, mănânci tot mai puțin, explică ea. În cantină mai erau vreo douăzeci de persoane. În timp ce mâncam, au mai sosit unii, dar între timp au plecat alții. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prea ocupat ca să-mi vină și alți pacienți pe cap. După vizita doctorului, a sosit ora prânzului. O infirmieră care împingea un cărucior cu mâncare intra din salon în salon. Tatăl lui Midori a primit supă, fructe, pește dezosat și pastă de legume fierte. Midori l-a așezat cu fața în sus, a învârtit de manivela de la capătul patului, l-a ridicat în poziție șezândă și i-a dat supă cu lingura. După cinci sau șase înghițituri, bătrânul a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
masă, Midori s-a dus și a cumpărat două porții de mâncare, pe care le-a adus pe o tavă de aluminiu. Crochete cu sos, salată de cartofi, varză dată printr-o răzătoare fină, legume fierte, orez și supă din pastă de soia. Toate erau aliniate pe tavă, în același tip de vase de plastic utilizate și de către pacienți. Am mâncat cam jumătate din porția mea, dar Midori a mâncat, cu poftă, tot. — Nu ți-e foame? m-a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai seacă decât înainte. — N-ați vrea să mâncați un pic? Cred că vă e foame. A înclinat puțin capul și atunci eu am procedat la fel ca Midori - i-am ridicat patul și am început să-l hrănesc, alternând pasta de legume cu peștele fiert. I-a trebuit enorm de mult timp să mănânce jumătate din mâncare, după care mi-a făcut semn că nu mai vrea. Gestul a fost aproape imperceptibil. Probabil că îl durea capul la mișcări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spun că totul s-a terminat și că nu mai îmi place de ea? Am băut Chivas sec, fără gheață, și după ce am terminat peștele, am tăiat castraveți și țelină în felii lungi și subțiri și i-am înmuiat în pastă de soia. În timp ce ronțăiam castraveți, mi-am amintit de tatăl lui Midori și mi-am dat brusc seama cât de searbădă devenise viața mea fără Midori. Abia atunci am realizat ce loc important ocupa ea în sufletul meu. — Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]