3,006 matches
-
fel cum Avraam a crezut promisiunii lui Dumnezeu, tot așa urmașii săi trebuie să creadă în baza peceții avraamice - care nu le-a fost acordată datorită unei decizii personale. Însă nu le este cerut să creadă înainte de a primi această pecete. Având în vedere legătura clară dintre credință și circumcizie în gândirea paulină, referința la critica neo testamentară a practicii tăierii-împrejur apare, într-adevăr, ca un argument în favoarea Botezului creștin al copiilor<footnote Oscar Cullmann, op. cit., p. 66-67. footnote>. Continuând incursiunea
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
poartă a morții și început vieții adevărate În debutul acestui capitol, ne-am putea pune o întrebare: care este elementul esențial în martiriu? În concepția Bisericii timpurii, era acțiunea de a muri, și putem vedea cu ușurință de ce: moartea pune pecetea pe loialitate și devoțiune. Aproape toate ființele umane, în orice moment și în orice loc, sunt impresionate de curajul fizic, iar curajul fizic se demonstrează la maximum în fața morții. Martirii au fost următorii cei mai fideli și mai devotați ai
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
transformă în Serviciu public, adică atunci când găsesc de cuviință în această privință să cotizeze pentru a executa un lucru sau pentru a-și procura o satisfacție în comun, eu nu numesc acest lucru Comunism, deoarece nu văd în toate acestea pecetea sa specială: nivelare pe calea spolierii. Statul ia, este adevărat, prin Impozit; dar oferă prin Serviciu. Este o formă particulară, dar legitimă, a acestui fundament al oricărei societăți, schimbul. Merg mai departe. Încredințând un serviciu special statului, cetățenii pot să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fi fost, ca mulți alții, lansat din naștere în lumea științei și a literelor, dacă și-ar fi pus din primul moment spiritul într-o formă reglată, poate că operele sale nu ar fi fost atât de puternic impregnate de pecetea originalității. Dacă nu ar fi trăit douăzeci de ani ignorat într-un sat obscur, poate nu ar fi dobândit în același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bucurii negative ("se poate și mai rău"), bucurii interzise, bucurii comune. Bucuriile foarte mari pot crea dezechilibre, pot apropia omul de tristețe sau pot fi rău înțelese. Bucuria și tristețea, ajunse la culme, produc efecte asemănătoare. Suferințele noastre își pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu și invers. De aici, tenta de melancolie a întregii noastre vieți. Vestirea unei bucurii se poate face cu prețul vieții. Philippides, solul lui Miltiades, după ce aleargă patruzeci și doi de kilometri, vestește victoria de la Maraton
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nefericire, intervine o imunitate ho-meostatică pe care cei sănătoși o ridică împotrivă. Nu cred că logica noastră este umilită într-o dispută cu melancolia (așa cum afirmă L. Blaga). De sub orice ruină izvorăște un râu de melancolii. Suferințele noastre își pun pecetea pe bucuriile noastre. Dar nu și invers. De aici, subtonul de melancolie al întregii noastre vieți. Emoția nu trebuie să înăbușe celelalte sfere ale vieții spirituale. Toate emoțiile puternice produc în mod trecător un fel de stagnare a vieții sufletești
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
-vă! Coborâți pe pămînt!" Desigur că pământul pe care se mișcă filozofia nu trebuie confundat cu realul pe care-l instituie televiziunea, categoriile vieții sau mașina. Ceea ce declar mereu este că nu interesează decât individualul și realul care pot căpăta pecetea lui a fi, plinătatea ființei. Însă ce se întîmplă atunci cu problema timpului? Condiția individualului prins în modelul ontologic reprezintă deja o ex-temporalizare. Am ieșit din condiția lui Cronos, de vreme ce am un model ontologic care îl înfrînge pe cel al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al minții rămăsese intactă. Dar tocmai pentru că asistasem, pe lângă acest scrâșnet putusem să disting și altceva, un lucru pe care l-aș numi generic, transcendental și existențial, "scîncetul lui Noica", un scâncet pe care toți filozofii îl aveau, ca însemn, pecete, stigmat al alcătuirii lor umane și pe care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu palma, este în sine un scandal. Cele trei palme pe care le-am dat în viața mea au răsunat de fiecare dată pe obrazul celuilalt, dar greutatea lor a căzut vertiginos în mine și s-a lipit, ca o pecete a căinței, de sufletul meu. Cu câte pelerinaje ale iertării, doar de mine știute, nu a trebuit să le plătesc apoi! Când Ganea Ivolghin, cuprins de ură și mânie, îl pălmuiește pe Mîșkin, acesta îi spune: "O, nici nu știi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de unde îmi vine forma asta de răceală. Poate din visul acela straniu pe care îl povestești undeva în Jurnal: îți apăream îmbrăcat elegant, cu o mină afabilă, dar mort. Mă întreb uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît încît pot fi capricios, gelos și frustrat ca o gagică. Mă bucur că îți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpușă" și că doar noaptea poate uita (ziua fiind "îngrozită") "felul cu totul neobișnuit pentru mine, exaltarea (Uberschwenglichkeit), cu care m-ați manipulat (behandelten)..." Formația filozofică a Friedgardei își pune pecetea pe stilul scrisorii și sentința "păpușii manipulate" se rostogolește asupra bietului Cioran amplificată de rigoarea codului metafizic: "Așadar, iubite: m-ați azvârlit în nemijlocirea univocă a unei relații trupești, în vreme ce eu năzuiam către ambiguitatea erotică a legăturii "spirituale"." Desigur, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să reînviem Păltinișul. Știa foarte bine care îi sânt nevoile. Căci ce era până la urmă Păltinișul, dacă nu o contaminare în spațiul unui patetism bine temperat al ideilor? Sorin face parte din prima generație asupra căreia Noica și-a pus pecetea indirect, prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi. Un juramînt al scrisului, făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi unește, după dispariția fantomei, pe Hamlet, Horatio și Marcellus ― îi leagă pe cei căzuți din mantaua stilistică a lui Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu este dat pe față drept ceea ce el era de la bun început: o josnicie. Orice poate fi făcut dacă e făcut cu singură complicitatea noastră. Orice poate fi făcut, cu condiția ca apoi să fie escamotat, ascuns, neîmpărtășit, rămas sub pecetea celei mai depline taine. Ca pragmatică socială, morala nu este decât splendoarea vizibilă a suprafeței perfect șlefuite, care își ascunde subsolurile, viscerele, scurgerile. În accepțiune socială, "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă, ci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
descoperindu-mă pe mine și te împaci cu tine. Dintr-un jurnal afli că oamenii comuniază fără să știe, că în adâncul lor ei sânt identici sau asemănători. De fiecare dată în viața unui om există ceva care cade sub pecetea tainei. Există zone în ființa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atingi și pe care, dacă nu le poți trece cu vederea, trebuie să le vizitezi pe furiș și să uiți de îndată că ai făcut-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Rauko Alimpici va fi fost respins. Dar, în punctul principal al mișcărilor, sârbii au repurtat pîn' acuma o victorie plină de urmări fertile. Pîn' - acuma însă știrile aduse de telegraf sunt atât de contrazicătoare și poartă așa de mult pecetea originei lor, încît e greu de-a constata adevărul. Turcii de ex. spun că Alimpici a fost respins de 1 1/2 batalion de otomani - unu și unu se vede, când a fost în stare să bată un corp. În
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
partea de nord a Cătunașilor, comunități cunoscute cu aceste denumiri mai mult pe plan local, în perioada interbelică, dar incluse anterior în acte și catagrafii în satul Slobozia-Torcești. Atât Umbrăreștii propriu-ziși de mai târziu, cât și Slobozia-Torcești au dispus de peceți sătești proprii la prima dată a instituirii acestora pentru satele Moldovei, 1834, deși satele aveau hotar de moșie comun. Singurul sat de răzeși care nu a avut pecete a fost Salcia, pentru că a format o singură unitate fiscală și administrativă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Atât Umbrăreștii propriu-ziși de mai târziu, cât și Slobozia-Torcești au dispus de peceți sătești proprii la prima dată a instituirii acestora pentru satele Moldovei, 1834, deși satele aveau hotar de moșie comun. Singurul sat de răzeși care nu a avut pecete a fost Salcia, pentru că a format o singură unitate fiscală și administrativă cu Condrea, pecetea sătească emițându-se numai pe numele acestuia. Cercetând teritoriul celor două vetre consemnate în 1835 cu numele Umbrărești, acum nelocuite, am constatat că doar una
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la prima dată a instituirii acestora pentru satele Moldovei, 1834, deși satele aveau hotar de moșie comun. Singurul sat de răzeși care nu a avut pecete a fost Salcia, pentru că a format o singură unitate fiscală și administrativă cu Condrea, pecetea sătească emițându-se numai pe numele acestuia. Cercetând teritoriul celor două vetre consemnate în 1835 cu numele Umbrărești, acum nelocuite, am constatat că doar una păstrează urme arheologice străvechi și mai recente și se pretează a fi considerată matca din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
social și cu interese divergente. Satul și moșia devenite boierești vor include comunitățile din Siliștea, Boziești și Tămășeni, și vor forma din 1803 încoace, poate chiar înainte de această dată, o singură unitate administrativă și fiscală sub numele de Slobozia-Umbrărești, cu pecete sătească proprie, când acestea s-au instituit. Când, cum și de ce au obținut statut de slobozie aceste sate nu am putut afla, întrucât documentele consultate nu explică concret și satisfăcător situația, așa că problema sloboziilor umbrăreștene rămâne deschisă. În cuprinsul întregului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
publicat prima dată de N. Iorga, și care cuprinde doar atât: „Petru vodă pentru vânzarea satelor Umbrăreștii și Dumeștii, Menționați, Danciul, Mușat. Marturi: fiii Iliaș, Ștefan, Constantin...” și boierii din Sfatul Domnesc, 16 la număr, cu specificarea din final: „pergament, pecete ruptă”, ceea ce dă de înțeles că rezumatul s-a făcut după actul original, scris pe pergament, avut în față de marele istoric. Alexandru I. Gonța aprecia că Umbrăreștii din acest document s-ar identifica cu cel din ținutul Covurluiului, de pe Horincea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în curmezișu șușălii și cu trecerea carălor pe acolo să dărâmă șușaoa, cari nu ar trebui să să zmintească”. Raportul acesta este din 16 iulie 1846 și poartă semnătura umbrăreșteanului de loc „Căpit/an/ Miron Bute”. Deși exprimarea slujbașului poartă pecetea vremii sale, din text rezultă clar grija epistatului pentru apărarea și păstrarea șoselei în permanentă stare de funcționare, în special în punctele unde construcția era periclitată. Mai rezultă din acest raport că drumul, respectiv șoseaua națională, nu era suficient de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
societate face față problemelor sale nu depinde numai de cunoașterea particulară acumulată în privința respectivelor probleme, ci și de mecanismele acesteia, de modurile sale de organizare. Cu alte cuvinte, tipul de sistem social-politic și gradul de dezvoltare al acestuia își pun pecetea asupra modalităților de identificare și soluționare a problemelor sociale cu care se confruntă societatea respectivă. 12.5.1. Definiția problemei sociale La interogația: Ce este o problemă socială? Cătălin Zamfir (1977, p. 44) răspunde că În termeni foarte generali, o
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
femeia va face mereu paradă: „Ierusalimul de trei ori văzuse,/ Străine râuri multe mai trecuse,/ Fusese și la Roma și-n Bulonia,/ La Sfântul Iacov, iar, și la Colonia./ Se dovedea a fi cam umblăreață”264. Portretul fizic pare o pecete a firii ei libertine, 260 „The character of the Wife is associated with that of a weaver of fabric and, likewise, she is a weaver of texts, lifting and borrowing from even the most unlikely of sources to weave together
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
regăsesc frecvent la Platon. Totuși, nu trebuie trecută cu vederea contribuția personală a lui Plutarh. Discursul lui Simmias se distinge, remarcă A. Corlu, „prin calitatea gândirii și a expresiei, prin bogăția și precizia imaginilor”1- În toate acestea fiind vizibilă pecetea autorului. Simmias stăruie de la Început asupra faptului că Socrate, deși respingea ca pe niște imposturi mărturiile despre viziuni, Îi privea cu ochi Îngăduitori pe aceia care susțineau că ar fi auzit un glas. În cazul particular al daimonion-ului lui Socrate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Traian, ținutul Bacău), care erau conduse de priveghetori numiți de Domn, aleși dintre mazili 2 timp de trei ani, cu liopa (înștiințare prin voce). Ei strângeau dările și judecau neînțelegerile dintre săteni. Începând cu anul 1840, fiecare sat își avea pecetea sa și purta atât numele proprietarului, cât și numele de ordine al satului. În perioada feudală, au dispărut așezări, apărând siliști 3 (Siliștea la Satu Nou, Siliștea “Cioara’’ Oncești), altele au schimbat vatra, urmărind adăpostul sau terenurile roditoare, altele au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]