4,633 matches
-
pentru toate tipurile de servicii corespunzătoare; să inițieze, să susțină și să dezvolte servicii sociale centrate pe persoana cu handicap; să asigure personalul de specialitate în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap: asistenți sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, kinetoterapeuți, pedagogi de recuperare, logopezi, psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori specializați, medici psihiatri, medici dentiști, infirmieri; să implice familia copilului cu handicap; să asigure instruirea personalului care își desfășoară activitatea în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap, a asistenților personali
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
dumnezeiască și n-are să fie sfârșită de vreo pasiune lumească și nici nimicită de frica din zilele noastre. Dragostea face credincioși datorită pasiunii lor pentru credință; iar credința, dând la rândul ei binefaceri, este temelia dragostei; și dacă teama este pedagog al legii, atunci și teama este obiect al credinței, datorită credinței pe care o ai”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II a, cap. VI, 30.1.-30.4., 31.1.31.3., în PSB, vol. 5, p. 129-130) „Dar e
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Filocalia..., vol. XI, p. 83-84) Credința vie și lucrătoare „Actul de credință în Dumnezeu este o datorie pe care o realizăm prin fapte; de aceea, pe bună dreptate, datoriile noastre de credință constau din fapte, nu din cuvinte”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea I, cap. XIII, 102.3., în PSB, vol. 4, p. 225) „... vă rog să faceți rugăciuni pentru mine către Domnul, ca să dobândesc o credință vie și lucrătoare în El, neomorâtă de patimi, ci având puterea crucii și a morții
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
slujitori și părtași ai lor”. (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 84, în Filocalia..., vol. XI, p. 118) Roadele credinței „Sfârșitul credinței în Dumnezeu este veșnica odihnă în Dumnezeu; și astfel sfârșitul nostru este început al veșniciei”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea I, cap. XIII, 102.2., în PSB, vol. 4, p. 225) „Amin, amin zic vouă: Cel ce crede în Mine are viață veșnică (In. 6, 47)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Hristos afirmă că numai cel ce crede în El
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 520-521) Sfârșitul unor mari eretici „... Libaniu, fiindcă era păgân și aștepta biruința lui Iulian și totodată era înșelat de lăudăroșeniile acestuia, luând în râs învățăturile noastre a întrebat pe acest pedagog zicând: Ce face acum Fiul teslarului? Iar acesta, fiind plin de harul divin, a prezis ceea ce era să se întâmple în curând: O, sofistule, Creatorul a toate pe Care tu Îl batjocorești, numindu-L Fiul teslarului, pregătește acum un sicriu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mici, beneficiind ulterior de funcția de senator. Contactul său cu profesorii secundari se manifesta în nesfîrșite discuții pline de "pedanterie și formalism" (Negrea, 2009, pp. 65-66). Profesorul de limbă franceză Alexandru Ionescu nu are suficientă răbdare să suporte hipomaniile marelui pedagog, și-i scrie o epistolă în iunie 1908 în care se scuza că nu poate fi prezent la analiza lecției de probă și își declară disponibilitatea de a renunța la orele de la Seminar. Scrisoarea curajosului profesor, căreia nu-i lipsește
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pentru orice alt lector, asigurând înțelegerea asociativă a evenimentelor, în ansamblul lor, și a medicinei în spiritul epocii. Autoarea acestei cărți Doamna Dr. Cristina Ionescu, probează metodologic dexteritatea cercetării, orizontul pluridisciplinar față de evoluția, obiectivele și finalitatea sistemului științelor medicale. Ca pedagog, autoarea este convinsă că Istoria Medicinei nu se predă studenților pentru a fi învățată reproductiv, ci se transferă prin spiritul și ilustrările ei, în măsură să rodească recreator în tinerele generații de medici, prin cultivarea interesului de a ieși din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Pergam, pe Rufus din Ephes, pe Arhigene ș.a. Compendiul (Synopsis) l-a scris pentru fiul său, iar această lucrare a căpătat o largă circulație ca manual medical de bază. A scris și Euporista, manual-ghid pentru autoîngrijirea sănătății. Ca medic pedagog a criticat metodele brutale, contondente și neproductive din școli. A fost un spirit complex, luminat, laborios. Alexandru din Tralles (sec. VI) s-a născut în Ephes, a circulat în Imperiu, a fost și la Roma, dar s-a stabilit în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Europa ca și al marilor medici filosofi precum neoplatonicianul Marsilio Ficino din Florența; Fracastoro, medic astronom, geograf, matematician; Ametius Foesus traducător al lui Hippocrat și autor al Economia Hippocratis în care unifică medicina cu filosofia; François Rabelais medic, romancier, pedagog ș.a. Dar și nemedici, oameni de știință și filosofi s-au interesat realmente de medicină. L-am citat pe Roger Bacon, dar și pe Copernic, Montaigne ș.a. Nu se poate să nu arătăm și contribuția pictorilor Renașterii la faima medicinei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Pascal (1623 - 1662), în prezența metodei inductive, deschide noi orizonturi medicinei. O metodă nouă, eficientă, înseamnă mai multe cunoștințe și mai exacte, de unde și nevoia de sistematizare a acestui secol. Un continuator de seamă a lui F. Bacon este filosoful pedagog John Locke (1632 - 1704), pentru care toate cunoștințele provin din simțuri și din experiența dublată de reflexie, căci nici o informație nu ajunge în intelect dacă mai întâi nu a fost în simțuri (Eseu asupra intelectului, 1690). Contemporanul său, Thomas Hobbes
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul anatomist, chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van Helmont, François De la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai ales la științele medicale și dezvoltarea lor în sec. XX.* Cazul Odobleja și paternitatea ciberneticii ne menține viu în memorie, cazul Nicolae Paulescu și insulina. Român prin simțire, european prin formație, universal prin creație, Nicolae Paulescu ilustrează sinteza filosof-cercetător- pedagog. Nicolae C. Paulescu (1869 - 1931) face studii liceale în București și, în 1888, intră student la Facultatea de Medicină din Paris unde, după trei ani, ajunge prin concurs extern cu drept de a intra în serviciul medical la Spitalul Hôtel-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acordat în 1923 lui Banting și Mac Leod. Asupra acestei nedreptăți s-a scris mult și se mai scrie și de către români și de oameni de știință străini. Această injustiție în lumea cercetărilor continuă să interogheze conștiințe. Ca filosof și pedagog, Nicolae Paulescu este un spiritualist reflexiv, încrezător în destinul neamului său, al lumii și al adevăratei științe și culturi, un ilustrator prin exemplu personal al unității gând-cuvânt-faptă. La toți marii medici ai sec. XX, fie străini, fie români se observă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Prefață Cu aproximativ un an și jumătate în urmă (13 mai 2010), viața medicală românească pierdea unul dintre cei mai buni pedagogi și unul dintre cei mai valoroși cercetători pe care i-a avut în ultimele decenii, academicianul Ion Haulică. Se născuse la 29 octombrie 1924, într-o familie modestă din moldovenescul sat Ipatele, și, prin muncă tenace, dorință de învățătură neostoită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminat, manuscrisul a fost încredințat Editurii Medicale, al cărei colectiv se îngrijise și de apariția din 1975, în speranța că o va vedea tipărită în ediție îmbunătățită cu noutățile științifice de ultimă oră. Cei care l-au cunoscut ca profesor, pedagog sau medic, au spus nu o dată că profesorul Ion Haulică era cel mai bun fiziolog din țară, iar volumul de față vine să întărească o veche și profundă convingere. Publicarea acestui impresionant tratat, unic în domeniu, la Iași, și nu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de odinioară toxice partide ale unei bătrâne idei generoase."9 Un nivel intermediar și în privința forței denunțatoare a satirei este cel al Momentelor, a căror grupare tematică se ghidează în principal în funcție de ținta denigrabilă. Într-un ciclu de schițe Un pedagog de școală nouă, Despre cometă, Prelegere populară, Bacalaureat, Lanțul slăbiciunilor, Dascăl prost satira vizează sistemul de învățământ bazat pe favoritisme, nepotisme și alte criterii tendențioase și inadecvate de apreciere, un sistem anarhic în care legea este considerată un capriciu și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
două povețe" a căror egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp, în simboluri ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a unei imagini convenabile convențional, dar și ca restabilire decisivă a armoniei în "familia" ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice, pedagogul "de școală nouă" Mariu Chicoș Rostogan propagă definiții de o stupiditate absolută, iar "intelectualii" din berării, birturi și cafenele, al căror semn de recunoaștere este consumul de ambrozie "capuținistă", sunt cei care "tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale. Instrumentarul logicii aristotelice este util autoarei pentru a dovedi că diferitele specii de paralogisme in dictione, de tipul celor amintite deja, săvârșite involuntar din cauza lipsei de instruire (de exemplu, de reclamanta Leanca din Justiție), din semidoctism (cum e cazul "pedagogului de școală nouă") sau deliberat de către un "eristician"122 precum Mitică, pot explica mecanismele de producere a comicului de limbaj caragialian 123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne mențin în atmosfera lingvistică zugrăvită pe aceste coordonate de Caragiale, pot fi descoperite și alte elemente care amintesc de stilul personajelor lui Nenea Iancu. Schița Conferencia, de pildă, înveselește prin intermediul aceluiași tip de conferențiar semidoct "rostogan" din ciclul Un pedagog de școală nouă. Așa cum acesta le explica elevilor înțelesul genului neutru prin exemplul "catârului, carele nu-i nici cal, nici iapă"134, etimologia descoperită în cazul termenului "tanc" este la fel de edificatoare: Englezii, domnilor, sunt oameni încăpățânați. La dânșii nu merge
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog de școală nouă, High-life, Intelectualii, Țal!... etc. Din schița caracterială pe care i-o dedică, rezultă că trăsătura definitorie a acestui "exemplar de lux", anume inutilitatea publică, este invariabil dublată de impostura care-i certifică indiscutabil valoarea de farafastâc: "Teorii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capabil doar de transmiterea informației într-o formă porționată, digerabilă, și nu de pătrunderea sensului acesteia. În această caricaturală ipostază de formator de educație cu o inedită metodă de "aplicațiune", Stamate pare o reducție a lui Mariu Chicoș Rostoganu, celebrul "pedagog de școală nouă" care-și bombardează elevii cu fărâme de cunoștințe "insalivate", adică distorsionate și idiotizate de propria-i percepție semidoctă, responsabilă de aberații de genul: "Neutru mai apoi, dacă-i calul masculin și iapa femenină, neutru-i catârul, carele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Gheorghe Iancu. De asemenea, le mulțumesc domnilor Dodo Niță și Virgil Tomuleț pentru solicitudine și dispoziția de a-mi oferi consultanță și asistență în procesul de documentare. Le sunt profund îndatorat domnilor profesori Grigore Ilea și regretatului Valeriu Bota, pedagogi desăvârșiți. Ideea acestei lucrări nu s-ar fi concretizat fără sprijinul moral și logistic al ilustrului istoric Charles-Olivier Carbonell, un colos intelectual si un spirit generos, primul care m-a încurajat în acest proiect. Cele mai calde mulțumiri le adresez
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aduși laolaltă cu alte peste trei sute de suflete. Erau triști, neputând suporta viața ca de cazarmă, impusă de șefii orfelinatului, neștiind ce soartă i-a fost hărăzită surioarei lor, Măriuca. Degeaba au căutat băieții să scoată ceva de la paznicii și pedagogii că nimeni nu le putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar Dumitru Hriscu știa că fata a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]