3,841 matches
-
început cursa în 1863, de pe teritoriul indian, căruia acum i se recunoștea unanim calitatea de principal depozitar al agentului infecțios 445. În 1865, molima a cuprins orașul sfânt Mecca, cu care prilej aproape o treime din cei 90 000 de pelerini veniți acolo la serbările jubiliare din acel an au pierit, datorită contaminării. Flagelul și-a continuat drumul cu o repeziciune neobișnuită, căci, urmând căile de comunicație nou-deschise în Arabia și îmbarcîndu-se la Alexandria pe vapoarele care se îndreptau spre porturile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi îndepărtat cu totul. Un alt bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii așteptau, fără să-l vadă, neclintiți sub ploaia care curgea din copaci în văluri subțiri. Aștepta ca și ei, în fața grotei, în aburul ploii, și nu știa ce. De o lună, de când venise în această țară, aștepta întruna ceva. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce se întâmplă, când clopotele bisericii se porniră dintr-o dată să bată puternic. Chiar atunci, din stânga, de la capătul străzii, ajunse până la ei o mare larmă și tot atunci se ivi și mulțimea, nespus de însuflețită. De departe puteai vedea cum pelerinii și penitenții se îngrămădeau, de-a valma, în jurul raclei, înaintând, în zgomot de pocnitori și cu urlete de bucurie, de-a lungul străzii înguste. În câteva clipe o umplură cu totul, revărsându-se către primărie într-o îmbulzeală de nedescris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceafa dar izbuti să vadă biserica și, în fața ei, racla, care părea că-l așteaptă. Mergea într-acolo și trecuse de mijlocul pieței când, dintr-o dată, fără să știe de ce, o coti la stânga, părăsind drumul bisericii și silindu-i pe pelerini să-i iasă înainte. Auzea în spate un tropăit de pași. În față vedea căscându-se nenumărate guri. Nu înțelegea ce-i strigă, dar i se părea că mai auzise cuvântul portughez pe care îl rosteau fără încetare. Deodată îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a lovi. De printre munți, câmpie, din unghiuri depărtate, Din târguri, municipii, cotune, un popor De-același curat sânge, se scoală să ia parte La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor. Cu-a națiunii cruce, de secoli ferecată, Ca pelerin sosește la noua Golgota Unde eroul zace și țărna-i fu uitată. Tăcere!... Este ora acum a ne ruga. {EminescuOpIV 55} "Mărire ție Doamne! O Iehova mărire! Ce verși în noi durerea ca balsamul ceresc, Să curăți moliciunea, nedemnă moștenire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este o formă de respect la adresa cititorului. Harul transformă cuvântul în poezie, așa cum politica face steag dintro cârpă. Și arta mizează pe sugestie. Dar mai ales tăcerea. Cărțile mari stimulează dialogul. Artiștii au devenit niște gravori de coșmaruri. Poeții - acești pelerini ai Absolutului. Se pare că suferința rămâne principalul minereu al artei. Mă agăț măcar de mahalaua celestă a artei. Marea artă urcă în straturile atemporale. Arta poate fi măduva fierbinte a clipei. Numai marii creatori reușesc să transforme succesul spontan
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
activă a creației. Receptarea artei moderne este chin , nu divertisment. Misiunea unor epoci e să incinereze capodopere. Artiștii longevivi nu prea încap în legende. Drogul lui Hamlet se numește melancolie. Arta nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi, enervează - i ! Arta poate contribui la împingerea existenței spre conștiință. Criza lecturii constă fie în absența cititorului, ori în superficialitatea prestației lui. Veleitarii sunt un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mediocre mizează pe excentricități. Nici un creator modern nu mai poate să -și sacrifice, asemenea Meșterului Manole, soția. Deși mulți ar fi dispuși să o facă. În artă procentul de perisabilități este uneori mai mare decât în alimentația publică.. Poeții - acești pelerini ai absolutului. Arta autentică este o instigare la meditație. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Apoi zidurile astea au o înălțime de 7 metri și o grosime de 1,40 metri. Și încă un lucru de seamă: s-au păstrat toate construcțiile mănăstirești de la începuturi: palatul domnesc, baia sau Cuhnea (bucătăria), sala gotică, turnul „Cina pelerinului” și altele... Știai, dragă ieșene, că pe când biserica Cetățuia abia a fost gata hogea a strigat din clopotnița bisericii Sfântul Nicolae Domnesc? Cu ce ocazie s-a apucat să strige hogea? Biserica abia deschisese ochii către lumină că „Vinit-au în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa, de unde calea spre casă e o joacă... La un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
citeau, scriau, pictau, cântau la diferite instrumente și practicau artele marțiale pentru a se menține în formă. Ei îi invitau cu ospitalitate pe călători să petreacă o noapte sau două în sihăstrie, iar principala lor sursă de venit provenea de la pelerinii care se adunau acolo cu ocazia sărbătorilor religioase importante, pentru a participa la festivaluri - funcție pe care adepții înșiși o respectau rareori, dar pe care o realizau pentru beneficiul oamenilor de rând, ce lăsau ofrande generoase în mâncare și bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu bicicleta aproape toată ziua, aproximativ 30-50 de kilometri, după care fac dragoste din nou înainte de culcare”. Lawrence Durell a făcut un portret fermecător al acestui taoist în cartea sa A Smile in The Mind’s Eye, publicată în 1980. Pelerinul Taoist este una dintre cele mai detaliate și mai autentice descrieri ale instruirii unui adept taoist tradițional înregistrate vreodată în limba engleză. La sfârșitul cărții, autorul, Deng Ming-dao, care a devenit un discipol al maestrului Kuan, scrie prima lui întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cosmică totemică, de la perineu până în creștetul capului. Acești centri energetici corespund exact „chakrelor” din kundalini yoga hindusă și budistă (vezi figura 11.3). Această disciplină extrem de avansată se numește ling-hsiou („Cultivarea Spiritului”) în limba chineză și este descrisă astfel în Pelerinul taoist: Una dintre cele mai avansate meditații pe care le-a învățat Saihung, meditația ling-hsiou, deschidea centrii psihici. Centrii corporali, situați în linie dreaptă de la baza corpului până în creștetul capului, aveau puteri curative și spirituale specifice. Meditația avea scopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
lui în cazul „cultivării” duale și chiar și din pământul în sine. Următorii trei centri - sacral, genital și ombilical - sunt toți implicați în rafinarea esenței și energiei sexuale, în reproducerea sexuală și în depozitarea vitalității. Conform maestrului lui Saihung din Pelerinul taoist, deschiderea acestor patru centri inferiori presupune pericole foarte mari pentru toată lumea, în afară de adepții cei mai disciplinați: Figura 11.3. Canalul Central. Stânga: Punctele de forță ale Canalului Central în sistemul taoist; centru: „chakrele” (punctele de forță) de pe Canalul Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
neagră” și în alte tipuri de vrăjitorie. Centrul din plexul solar și cei de deasupra acestuia îl aduc pe adept într-un tărâm mai calm al energiei spirituale. Din nou, să urmărim experiența lui Saihung așa cum este ea relatată în Pelerinul taoist: Imediat ce a deschis centrul plexului solar, chinul său a încetat. Trecuse în centrii spirituali. Plexul solar era o sursă de vitalitate pentru el și i-a mărit puterea de a se vindeca... Inima era compasiune, talent, apreciere a frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de aburi care se ridică pentru a învălui întregul univers. Cum este să rătăcești prin univers ca „astronaut cosmic”? Probabil că descrierea cea mai bună redată vreodată în limba engleză este aceea a primei călătorii cerești a lui Saihung din Pelerinul taoist, călătorie pentru care a trebuit să petreacă mai mulți ani în meditație zilnică intensă, în izolare totală, în adâncul unei peșteri subterane: Marele Căuș a venit la el. El l-a chemat. El a vrut. A intrat și căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vîrsta lui Matusalem decît de existența reală a Fiului Rătăcitor sau a Bunului Samaritean. Chiar colegii baptiști ai lui John Bunyan, din secolul al XVII-lea, așa puritani cum erau, par să fi fost dispuși să accepte faptul că Peripețiile Pelerinului era o alegorie și nu o povestire adevărată. Totuși, unii dintre criticii săi baptiști priveau cu suspiciune ceea ce Sharrock (1954:139) numește "libertatea periculoasă a ficțiunii" (cf. Newey 1980:27). Ar trebui să ne amintim că "de-a lungul secolului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vadă. Riscurile "libertății periculoase" oferite de Bunyan sînt înfățișate limpede de către criticul său baptist, Thomas Sherman. În 1682, cu doi ani înainte de apariția Părții a doua a cărții lui Bunyan, el a publicat o continuare la Partea întîi a Peripețiilor Pelerinului, care, după părerea lui, ar prezenta povestirea în fraze atît de serioase și spirituale încît nu vor mai provoca rîsul cititorilor cu gîndire superficială, cum s-a întîmplat cu unele pasaje din Partea întîi. (Sharrock 1954:139; cf. Bunyan 1967:338-339
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prezenta povestirea în fraze atît de serioase și spirituale încît nu vor mai provoca rîsul cititorilor cu gîndire superficială, cum s-a întîmplat cu unele pasaje din Partea întîi. (Sharrock 1954:139; cf. Bunyan 1967:338-339) E ușor să clasificăm Peripețiile Pelerinului drept o alegorie, deoarece lucrarea nu are un caracter realist. Totuși, în ciuda avertismentului dat de Bunyan, unii cititori, contemporani cu el sau de mai tîrziu, trebuie să fi crezut că evenimentele din povestire se întîmplaseră cu adevărat. McKeon (1987:296-297
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trebuie să fi crezut că evenimentele din povestire se întîmplaseră cu adevărat. McKeon (1987:296-297) atrage atenția asupra unui text în care se povestește copilăria cuiva din perioada victoriană, și în care Thomas Burt (1924:115) se referă la Peripețiile Pelerinului spunînd că: În mintea mea de băiețel naiv, cartea mi-a apărut nu ca o alegorie sau un vis, ci ca un text istoric veritabil. Am crezut fiecare cuvînt pe care l-am citit. Romanele mai realiste care au început
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
variantele sale în celelalte limbi romanice) este derivat de la latinescul imbaculum care însemna "fără baston" (imfiind prefixul privativ, iar baculum-i însemnînd "băț, baston, toiag"). Începînd din Antichitate, bastonul (de orice formă) a simbolizat, cu puține excepții (e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii: exemplele ne sînt la îndemînă: toiagul lui Moise, Aaron și Gandhi, bastoanele membrilor Adunării Înțelepților (Areopagul) din agora ateniană ce exercita funcția de Tribunal Suprem, apoi sceptrul suveranilor, buzduganul comandanților, cîrja
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
arsă, ca cele din Ninive, sau ca cele de mai târziu din biblioteca lui Assurbanipal și Codul lui Hammurabi, probează o dezvoltare deosebită a medicinei mai ales în mileniul IV î.Chr. Ecoul rezultatelor înregistrate sunt duse de negustori și pelerini spre Pacific și Atlantic. Desigur, despărțirea de componenta empirico-mistică nu s-a făcut brusc, aceasta având vechimea și tradiția ei. Medicii preoți practicau medicina în temple și cei laici în popor, empiric. Bolnavii săraci erau duși direct în piețe publice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Asklepios și Olimpul său de zei erau invocați și rezultatele erau tot pe această măsură, a încrederii și credinței față de aceste spirite protectoare prezente în templul lui Asklepios din Epidaur, la sanctuarele din Atena, Corint, Cos, unde erau văzuți frecvent pelerini, preoți, interpreți de vise. În această sete de mai multă spiritualitate și înseninare spirituală, sugestia și sugestionarea explică reușitele terapeutice care fără îndoială au existat. În cea de-a 60-a carte din Corpusul lui Hippocrate, înțeleptul medic face aluzii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Grecia, țări în spațiul bizantin, ca și în stânga Dunării, în țările Române, care țineau tot de patriarhia Constantinopolului. În țara noastră, primele forme primare de spital au părut pe lângă mânăstiri, așa numitele bolnițe (de la cuvântul boală) dar și ospătării pentru pelerini și săraci, aziluri pentru bătrâni. Totodată pe lângă bolnițe a apărut un învățământ de inițiere medicală, alături de cel teologic, și a celui de însușire a unor meserii organizate de călugări pe lângă mânăstiri. Declinul medicinei bizantine nu s-a produs brusc și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
avut cea mai mare expansiune teritorială islamizând de la Indus la Gibraltar. Alături de mitologie, legende, ei se afirmă și în astrologie și matematici. Sunt caracterizați de nomadism și expansiune, dar și de absorbție a civilizațiilor sedentare, agricole ale altor popoare antice. Pelerini ai deșerturilor Asiei și Africii creatori de religii și interpreți de miracole, practicieni sincretici și iubitori de fast, arabii, s-au constituit în centru iradiant de cultură și civilizație. Urmașii lui Sem biblicul și ai lui Ismail, fiul lui Abraham
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]