2,745 matches
-
rugat să păstrez secret faptul că a fost În Scoția. — De ce ? spune Lissy. — Habar n-am. — De ce fusese În Scoția ? sare și Jemima. — Habar n-am. Se așterne tăcerea. — Hmm, spune Jemima cu condescendență. Nu prea e chiar cel mai penibil secret din lume, nu crezi ? Vreau să spun că există și scoțieni foarte deștepți. N-ai nimic altceva ? De exemplu... că are o meșă de păr pe piept ? — Meșă de păr pe piept ! Lissy pufnește sonor În rîs. Sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întîmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre cum te-ai folosit de mine ? Despre cum m-ai trădat ? — OK, Emma. SÎnt de acord, te-am făcut să te simți penibil. Dar... ce e atît de grav În chestia asta ? — Ce e atît de grav ? țip absolut stupefiată, aproape dînd peste o femeie cu un cărucior de cumpărături. Ai intrat În viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ușoară Îngrijorare. Aproape mă cuprinde spaima. Oare chiar vreau să-i aflu secretul ? Dacă e vorba de o fraudă, cum a zis Lissy ? Dacă face ceva ilegal și vrea să mă implice și pe mine ? Dacă a suferit nu știu ce operație penibilă, n-am să mă pot abține și-am să pufnesc În rîs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Eu Îmi aminteam de reuniunile din serile cu basket la televizor, de mesele luate cu studenții În cartierul grecesc, de expedițiile lui pentru cumpărături, de seminariile savuroase, dar serioase, pe care le ținea. O altă femeie m‑ar fi presat penibil: „În fond, ți‑a fost un prieten drag și i‑ai jurat că ai să scrii despre el”, sau „Probabil că e dezamăgit acolo, pe lumea cealaltă”. Dar Rosamund Înțelegea că eu Îmi repetam singur toate cuvintele astea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
buboiul ăsta, o să crească ș-o să dea năvală peste voi. O să vă-năbușe. N-aveți cum să scăpați de aici. Tot ce s-a-ntâmplat e minciună. Minciună! Ceva atât de urât n-am mai văzut. PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraților, toată treaba asta e de-a dreptul scârboasă. AL DOILEA BĂRBAT: Mai ascultați și de alții! PRIMUL BĂRBAT: Mai citiți și voi o carte. AL DOILEA BĂRBAT: Mai uitați-vă în jur. Mai deschideți ochii. Așa n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-se.): N-am. GRUBI (Către VIZITATOR): Aveți o fisă? VIZITATORUL (Căutându-se absent, total absorbit de jocul său amoros.): Poftim. GRUBI: Mulțumesc. (GRUBI se apleacă, introduce fisa într-un dispozitiv invizibil, undeva în adâncul gropii, reacție de tonomat; o melodie penibilă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Așezându-se și el pe marginea gropii.): Cântă! MAJORDOMUL (Revoltat.): Ce fel de muzică-i asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Hm! GRUBI: Asta e! MAJORDOMUL (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Asta e? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Nu-mi amintesc! VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-o flama și s-a dus glonț... (Pauză; alt semnal al orchestrei.) MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-a întâmplat ceva. BRUNO: Du-te și vezi ce-i cu Grubi. (MAJORDOMUL iese; ceilalți așteaptă.) FETIȘCANA: Am impresia că suntem cam penibili. VIZITATORUL (Se ridică și se plimbă; se dezmorțește; către public.): Se termină acum... Fariseul ăla de Grubi a pierdut intrarea. (Mai face câteva mișcări; din nou către public.) Cred că n-am jucat chiar prost, nu? Nu? (Pași.) Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
târăște în jurul camerei, cu spatele lipit de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe de-asupra foc de geloasă. Tocmai bună de trimis într-o vacanță de vreo doi ani la sanatoriul ălora cu trei roate la car, deschis nu demult la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Mai făcuse și scena aia penibilă din garsoniera croitoresei. Ditamai intelectuala, s-o omoare și nu alta, ca o asasină ordinară, pe amărâta aia. Să-l creadă, tocmai pe el, în stare să trăiască cu o croitoreasă... Și azi-dimineață năvălise să-i mai spună, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Adriatica și Maluzziana. Atrași de dorul căminului, se întorceau însă mereu acasă, în orășelul fără localizare spațială, la poalele unor munți care semănau cu Apalașii. Și, odată reîntorși, se puneau pe depănat amintiri din expediția tocmai încheiată, insistând asupra momentelor penibile, inexplicabile și nespus de comice prin care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu o voce groasă, iar Margareta amestecând sunetele delicate ale hohotelor cu sughițuri ce-i amplificau veselia și o făceau să scuture din cap și să-și lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bag pe gât sau ceva în genul ăsta, și i-am atras atenția că de azi înainte vor exista niște reguli de comportament (pe care n-am mai apucat să i le înșir, fiindcă mi s-a părut că devin penibil și m-am oprit). După câteva zile, când m-am dus din curiozitate la Antipa, am văzut insecta la locul ei. Am întrebat o femeie cu ecuson dacă nu cumva a dispărut și apoi a reapărut misterios, dar ea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apucat neștiind unde să mă ascund ca să nu râdă lumea de mine. După ce treceau aceste crize - în mod organic, țin să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă simțeam pur și simplu penibil, descumpănit, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și cum de sunt atât de slab. Cum se făcea că bunică-mea plângea și se ușura de toate? Poate fiindcă e atât de bătrână? Dar nu cumva plânsul e, de la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
incredibil și de neamuzant ca durerea era și faptul că fetița, Carinthia, venea pe lume cu două săptămâni mai devreme. Amanda detesta oamenii care veneau mai devreme. Era un gest grosolan și deloc la modă. Tu erai surprins în momente penibile și, în cel mai rău caz, sugera faptul că persoana respectivă nu avea nimic mai bun de făcut. Oamenii care erau admirați erau cei care aveau întotdeauna ceva mai bun de făcut. Erau puternici și ocupați și trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care o capătă extrem de rapid, încă de pe băncile Academiei. - De ce nu pui laptopul să-i facă de petrecanie? Pe tine te ascultă, nu pe mine. Câteva paragrafe și gata, nu mă mai poate lua nimeni la întrebări. - Ha, ha, ești penibil. Laptopul ascultă de gândurile tale, Scriitorule. De acolo își trage seva literară. Și nu repeta că ți-ai dori ca Detectivul să fie mort, pentru că sar putea ca dorința aceasta oribilă să-ți fie îndeplinită mai devreme decât crezi. Cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dar ele nici nu voiau bani, voiau să aleagă ceva din rucsacul meu. Le-am spus să ia ce vor. Uitasem că părintele Iustin Îmi dăduse pentru mama o prescură. Tocmai pe aceea au luat-o. Am avut un sentiment penibil, ca o remușcare, dar nu m-am opus. Apoi, cea vârstnică a Început să vorbească. Mi-a spus câteva lucruri mai tainice din viața mea ca să mă uluiască prin exactitatea lor. Apoi, a Început să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
oamenii, cu orice interlocutor, indiferent de vârsta ori de condiția lui socială sau culturală! 5) Renunță, o dată pentru totdeauna, la rușinoaseleți procese de reabilitare și la Încercările de publicare, sub ăștia, a scrierilor tale literare de incontestabilă valoare! Mi-e penibil, te conjur să mă crezi, că sânt nevoit a ți face această mărturisire dar voi merge cu ea până la capăt. Înțelege, pentru numele lui Dumnezeu, că și de n ai fi fost arestat, de n-ai fi avut nimic cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de crenvurști cu covrigi, În timp ce el lucra la multiplele proiecte pentru care revenise În românia. Pentru niște Îndrăgostiți, gesturile cotidiene devin ridicole și penibile și cer un efort inuman, efortul de a te smulge din brațele celuilalt și a participa la circul obositor al realului, gata oricând să te strivească. În tramvai Îl zăream din nou pe Ștefan ca pe o ființă distinctă, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Jan o Întrebare timidă. BĂtrâna se Întoarce spre el și Îl privește fărĂ să răspundă, ca și cum tăcerea Însăși ar vorbi pentru ea. Șaman 125 — igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă. — Ba aud foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept În ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept În ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai am ce face acolo, spune bătrâna. Ce aș face acolo pot face foarte bine și aici, fărĂ să trebuiască să asist la degra- darea neamului meu. — igalaq e una dintre cele mai cunoscute povestitoare ale tribului inuu, ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de crenvurști cu covrigi, în timp ce el lucra la multiplele proiecte pentru care revenise în românia. Pentru niște îndrăgostiți, gesturile cotidiene devin ridicole și penibile și cer un efort inuman, efortul de a te smulge din brațele celuilalt și a participa la circul obositor al realului, gata oricând să te strivească. În tramvai îl zăream din nou pe Ștefan ca pe o ființă distinctă, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aici ? riscă Jan o întrebare timidă. Bătrâna se întoarce spre el și îl privește fără să răspundă, ca și cum tăcerea însăși ar vorbi pentru ea. — Igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă. — Ba aud foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept în ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept în ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai am ce face acolo, spune bătrâna. Ce aș face acolo pot face foarte bine și aici, fără să trebuiască să asist la degradarea neamului meu. — Igalaq e una dintre cele mai cunoscute povestitoare ale tribului inuu, ne explică
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
clinica putea să tragă definitiv obloanele. Thomas și-ar fi făcut și lui destul rău; Întîlnind urmași de care doar genetic era legat, n-ar fi aflat la nici unul vreun sentiment filial; poate, vag. S-ar fi ajuns la momente penibile; ce să-și spună unii altora, cînd s-ar fi găsit față În față? De ce să fiu vinovat? Cine se gîndea la așa ceva acum cincizeci de ani? Sau chiar mai puțini... Donatori de... Peste tot atîția ani sau chiar mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zonă, ne plimbam și... m-a invitat să văd unde locuiește. - Da, da... De ce nu vine și tatăl său, dacă tot s-au hotărât să ne cunoască? - Tatăl său nu mai există de vreo douăzeci de ani. Mi-a fost penibil să întreb de ce... dacă el nu mi-a spus... - Foarte bine ai procedat, Iulia. Săracul băiat, tocmai când avea mai mare nevoie de tată...! Dumnezeu să-l ierte! - Dumnezeu să-l ierte! - Și mama sa unde lucrează? Ți-a spus
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei, care au intrat în odaie, v-au găsit așa din întîmplare, sau ai avut impresia că pândesc de mult momentul ăsta? Te-au amenințat, ți-au intimidat conștiința? - Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, că sunt major și pot să fac ce vreau, dacă nu vrea mama. G. Călinescu - Așa, zise atinsă Aglae, dar cu reproșul îndreptat împotrivaabsenților, cred ei că, dacă ești major, eu te las să-și bată joc de tine orice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]