17,849 matches
-
mi-a fost să părăsesc orașul Hangzhou, tocmai din cauza frumuseții acestui lac." Su Dongpo, alt poet cunoscut din dinastia Song, compară Lacul de Vest cu Xi Shi, o frumusețe din China antică. El scrie: Minunata strălucire a razelor, timp fără pereche, Munte-ntrezărit printre nori, farmecul ploii pecete, Pe frumoasa Xi Shi, Lacul de Vest ar putea să-ntreacă, Ușoara găteală sau grele podoabe, la fel este-mbrăcată. Această poezie a fost considerată, ulterior, o mare capodoperă a poeziei, dedicată Lacului de Vest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sud-vest. Fiecare dragon ține în gură câte o bilă de bronz. Iar sub fiecare cap de dragon este așezată câte o broască de bronz cu capul în sus și gura deschisă, fiind gata să primească bila din gura dragonului. Fiecare pereche broască-dragon este foarte interesant poziționată, lăsându-ți impresia că se joacă. Când descriau înfățișarea aparatului de mișcare a pământului, oamenii foloseau expresia "jocul broaștei cu dragonul". Potrivit proiectului lui Zhang Heng, când avea loc un cutremur, tija de bronz a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scenete etc. Posturile de televiziune transmit o selecție bogată de programe artistice speciale, pentru toate vârstele. Sărbătoarea Primăverii în China (Foto: Wang Zhi) Atât în orașe, cât și la sate, oamenii pun la uși și la porți mesaje care conțin perechi de versuri pentru Anul Nou și tablouri tradiționale specifice acestei ocazii festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tradiționale specifice acestei ocazii festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe pereți, este de a crea o atmosferă sărbătorească și mai ales pentru a atrage norocul în anul care vine. Perechea de versuri este cu rimă, fiecare vers fiind alcătuit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe pereți, este de a crea o atmosferă sărbătorească și mai ales pentru a atrage norocul în anul care vine. Perechea de versuri este cu rimă, fiecare vers fiind alcătuit din cinci sau șapte caractere. Sunt scrise cu tuș negru sau cu auriu pe hârtie roșie și simbolizează dorințele sau speranțele gazdei pentru noul an. Sărbătoarea Primăverii se încheie cu cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sud-vestul Chinei): la prima masă din Noul An se bea apă dulce, obicei ce simbolizează o viață dulce în anul cel nou. Etnia coreeană (majoritatea în provincia Jilin din nord-estul Chinei): coreenii din China lipesc pe uși și pe porți perechi de versuri pentru Anul Nou și prepară mâncăruri cu specific local. Etnia mongolă (majoritatea în regiunea autonomă Mongolia Interioară din nord-vestul Chinei): în prima zi a Anului Nou, oamenii se îmbracă cu haine noi și merg pe cai în vizită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Ceainăriile sunt locuri frecventate de la vârstnici la tineri, care vin aici cu prietenii sau familia, pentru a petrece împreună un moment agreabil. Bețișoarele pentru mâncare În cea mai mare parte a Chinei, la masă sunt folosite o pereche de bețișoare și o lingură. Bețișoarele pot fi din bambus, lemn ori plastic, dar și din croazoneu, argint sau chiar fildeș. Este greu de spus cu precizie când au început chinezii să folosească bețișoarele pe post de tacâmuri. Probabil, strămoșii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru a lua o bucată de carne friptă, pe urmă, după folosirea focului pe scară largă, le-au folosit la gătit. Liji (Cartea Riturilor), scrisă acum aproximativ 2000 de ani, se numără printre primele lucrări în care sunt menționate bețișoarele. Perechea de bețișoare se ține corect în căușul palmei, între degetul mare și cel arătător. Unul dintre ele se sprijină pe prima încheietură a degetului inelar și trebuie să stea relativ nemișcat. Celălalt este mobil și se ține între arătător și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și Pingci. Huaqiang se referă la spectacole de mică anvergură, cu scene din viața cotidiană și o nuanță folclorică, pe când Pingci cuprinde în principal cântece și recitaluri lirice, de operă. Cele mai cunoscute titluri din repertoriul Operei Huangmei sunt: "O pereche perfectă", "Văcarul și țesătoarea", "Fântâna Salciei", "Întâlnirea de pe Podul Lanqiao", "În doi, la Sărbătoarea Lampioanelor" etc. Kunqu În procesul dezvoltării ei, opera Kunqu a mai purtat numele Kunshanqiang, Kundiao, Kunju, Nanqu, Nanyin și Yabu. Perioada 1570-1800 a fost epoca de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
exprima în mod sugestiv particularitățile fiecărui personaj. Există măști pentru cinci tipuri de personaje: demnitari, militari, soldați tineri și bătrâni și femei. Toate măștile au apărători pentru urechi, care se pot mișca. Măștile pentru bărbați sunt împodobite cu imagini reprezentând perechi de dragoni. În funcție de poziția socială a personajelor, numărul acestora variază de la patru-cinci până la nouă perechi de dragoni. Măștile pentru femei sunt împodobite cu desene reprezentând un Phoenix, albine sau fluturi. Măști ritualice Măștile pot avea forme variate și reprezenta personaje
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
militari, soldați tineri și bătrâni și femei. Toate măștile au apărători pentru urechi, care se pot mișca. Măștile pentru bărbați sunt împodobite cu imagini reprezentând perechi de dragoni. În funcție de poziția socială a personajelor, numărul acestora variază de la patru-cinci până la nouă perechi de dragoni. Măștile pentru femei sunt împodobite cu desene reprezentând un Phoenix, albine sau fluturi. Măști ritualice Măștile pot avea forme variate și reprezenta personaje diferite, dar toate măștile au în comun capacitatea de a evidenția profunzimea esenței umane. Dansul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns să fie legat cu odgoane groase la dana botezată aleea Băiuț. Și exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
despre mine. Urma să încasez o bătaie. În numele tuturor mincinoșilor și al trădătorilor de pe pământ. Mă prevenise. Hangar, pusichet! Sau ceva în felul ăsta. Am fugit. Nu vroiam să pângăresc sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită, pe podea se găseau o saltea și haltere de mai multe greutăți, iar pe o policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie respirat de atâtea piepturi de băieți, pipăiam sacul, para și mănușile ca pe niște pahare de cristal gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de coșul cel mare de sîrmă de pe ghidonul bicicletei pur și simplu pentru a-și purta În permanență În ataș disperarea fără de margini, și că ochiul lui, care mie mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bridges, ocupă-te, te rog, de domnul. — Cu plăcere, domnule Ford. Domnul Ford Își ridică palma de pe pîlnia receptorului și continuă să vorbească. Liniștit și sigur de sine: — Nu, domnule, constat În ultimul moment că nu vă putem face altă pereche de pantaloni. Nu-i vorba de cupoane, nicidecum. Nu mai putem, Însă, căpăta materialul acela de la furnizori - nu, nu mai putem. (Privirea lui o Întîlni din nou pe aceea a lui Rowe și se plimbă, cu mîna unui orb, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plimbă, cu mîna unui orb, peste contururile feței sale). În ce mă privește, urmă domnul Ford, nu mai am nici o speranță. Absolut nici una. Și punînd la loc receptorul, făcu cîțiva pași pe lîngă tejghea. — Domnule Bridges, spuse el apucînd o pereche de foarfeci, poți să mi le lași puțin? — Desigur, domnule Ford. Domnul Ford trecu În tăcere pe lîngă Rowe, fără să-l privească, și merse mai departe, Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de făcut și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce ținute abile au, cum le zboară picioarele zglobii pe parchetul din ceață londoneză! Credeți-mă, balul este la a șasea ediție, iar toate cele cinci ediții anterioare au ținut la infinit! Vă rog, sunteți invitații mei, apucați câte o pereche de saboți de kevlar și aruncați-vă-n vâltoare! Dansați și țopăiți, iubiții mei, iubitele mele! Vă voi păzi de aici, de pe margine, să nu care cumva să vă piardă gravitația sau să vă ciocniți de bilele cu șampanie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și mi-a pus capul în ea. L-am apucat și l-am proptit pe gât. Am văzut că cinevaul care mi-l dăduse era chiar gagica după care mă întorsesem. Arăta trăsnet, purta o fustă scurtă și avea o pereche de picioare rar întâlnite în emisfera noastră. Și în rest era mișto, corp, față. Blondă cu ochii albaștri, cum altfel. - Așa vă trebuie, a zis râzând. - Da, așa îmi trebuie, am râs și eu. Sunt cam împrăștiat. Nu bem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
inel, s-au sărutat, preotul a zis ceva ce n-am înțeles, lumea în biserică a zâmbit fericită și îngăduitoare, eu l-am felicitat pe Yves, apoi pe Anca, și am ieșit. Alte râsete, lacrimi, veselie. Invitații defilau prin fața tinerei perechi și urau casă de piatră. Unii mai sclipitori ziceau vorbe de duh. Apoi m-am dus și am tras mașina în fața bisericii. Cineva legase un balonaș de antenă. Era de prost gust, dar l-am lăsat acolo. Lumea a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
chiar nu îți dai seama, tu cum crezi că s-ar simți fata căreia i-au aparținut dacă i-ar vedea? Ce spui cu asta despre ea? Că este o curvă, că poate fi redusă la un trofeu ridicol, o pereche de chiloți?!? - Dar nu asta e ideea, nu asta este poanta, am zis. I-am atârnat, știi, brăduții ăia... Anca zâmbi tristă. - Ce brăduți? zise cu o voce liniștită. Știi cum m-am simțit? Să fiu văzută în mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]