47,342 matches
-
însă oameni vii. Străzi întregi cu clădiri unidimensionale, din care rămăsese doar un zid solitar, știrbit de cadramentele fostelor ferestre prin care acum se vedea cerul. Cea mai impresionantă mi s-a părut celebra catedrală Frauenkirche, lipsită de acoperiș, cu pereții asimetric crenelați de gloanțe și de bombe, ciuruiți, lăsând la vedere petice de cer sau bălării care-i năpădiseră, insidios, dușumelele. Și pretutindeni, pe lângă construcțiile agonizante, munți înalți de moloz, fragmente de stucaturi, bucăți de tavan, cioburi de ornamentații, lăsate
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
unui om cu totul liber, trecut de toate, de bine și de rău. Când are loc dialogul, M.I. și-a pierdut soția, vederea, nu mai scrie de zece ani, nu mai ascultă muzică, e țintuit la pat, cu ochii pe pereți, fără nici un gând, nemaiașteptând nimic. Iar viața lui fusese aceea a unui înlocuitor, conceput fiindcă murise o soră, cu înfățișare de om inaparent, care se prelingea de-a lungul zidurilor, care „pusese baze” în peste trei sute de cârciumi bucureștene și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
lătrând la lună” (1926) și „Peisaj cu cocoș” (1927) - datând din perioada în care artistul catalan s-a apropiat de suprarealism. Referiri sub o formă sau alta la o scară sunt însă mereu prezente. În „Ferma” apare, sprijinită de un perete, printre alte ustensile gospodărești. În „Stea mângâind sânul unei negrese” (1938) reprezintă, poate, o constelație. În fine, dând titlul manifestării de la Washington, „L’Echelle de l’évasion”, o guașă din seria „Constelațiilor”, este o adevărată „Ars poetica” în versiunea Miró
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
fi scris-o pentru mine însămi. O carte-tartină - de înghițit dintr-odată, pe nemestecate. Reușeam să mă concentrez corespunzător, deveneam pentru o vreme o ureche uriașă cu ajutorul căreia captam foșnetele, ecourile și șoaptele; glasurile îndepărtate care răzbăteau până la mine prin pereți. Dar niciodată nu am devenit o scriitoare adevărată sau - mai bine zis - un scriitor, fiindcă la genul masculin cuvântul acesta sună mai serios. Mie viața parcă mia scăpat mereu printre degete. Dădeam numai peste urmele ei, peste niște exuvii mizere
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
cel mai ușor schimba?” Dacă cred asta? Ce decizie? Să o schimb? Când? Cât de ușor? „Când intri într-o încăpere, ocupi un loc central sau marginal?” Despre care încăpere e vorba? Și când? Încăperea este goală, de-a lungul pereților ei se află aliniate canapele roșii de pluș? Iar ferestrele - ce priveliște oferă? Întrebare despre carte: dacă prefer să o citesc în loc să merg la o petrecere sau acest lucru depinde de felul cărții și de felul petrecerii? Ce metodologie! Se
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
bătut la ușă,/ venise în grabă,/ câte două trepte, îi auzeam respirația din fotoliu./ Nu m-am ridicat, o șansă ratată, mi-ați zis.// O întreagă zi am privit la planta de pe pervaz/ pân-a înflorit./ Lipindu-și frunzele de perete/ a făcut umbră peretelui./ Am aprins o țigară, fumul s-a împrăștiat prin plasă,/ nu mai văzusem demult/pe cineva abandonându-se pe coastă -/ o pată pe suprafața zilnic înfierbîntată”. Pasivitatea nu reflectă deloc, însă, ca la alți poeți, o
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
în grabă,/ câte două trepte, îi auzeam respirația din fotoliu./ Nu m-am ridicat, o șansă ratată, mi-ați zis.// O întreagă zi am privit la planta de pe pervaz/ pân-a înflorit./ Lipindu-și frunzele de perete/ a făcut umbră peretelui./ Am aprins o țigară, fumul s-a împrăștiat prin plasă,/ nu mai văzusem demult/pe cineva abandonându-se pe coastă -/ o pată pe suprafața zilnic înfierbîntată”. Pasivitatea nu reflectă deloc, însă, ca la alți poeți, o relație pașnică cu lumea
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
a Universității fusese construită în secolul al 18-lea, înainte de independența Statelor Unite. În timpul revoluției americane, sala în care noi țineam acum ședințele consiliului facultății servise drept sediu Congresului Continental. Avea exact forma Camerei Comunelor din Parlamentul de la Londra, iar pe peretele din față erau, la stînga, portretul regelui George al IIIlea (cel sub care America a devenit independentă), iar la dreapta, portretul lui George Washington, primul președinte american. Istoria era prezentă, respectată, demnă. O demnitate prietenoasă, căci, la Princeton, ca mai
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
celelalte geamuri ale sălii de sport pentru ca oamenii să nu fie puși în pericol. Procesul electoral, întrerupt din motive de securitate, a fost reluat după circa o jumătate de oră, după ce secțiile de votare au fost mutate mai departe de pereții care au avut geamuri. Același lucru s-a întâmplat și în localitatea Beba Veche din județul Timiș, unde, de asemenea procesul de votare a fost întrerupt, tot pentru aproximativ 30 de minute și tot din cauza unei furtuni care a afectat
Furtuna din Timiș a întrerupt procesul de votare în șase secții () [Corola-journal/Journalistic/43310_a_44635]
-
și eu abia m-am sculat din pat. Nu mi-am băut cafeaua, nu mi-am făcut dușul. Am să intru în baie și am să stau acolo o jumătate de oră. Și după asta? După asta cai verzi pe pereți, plictiseală, prostii. Să mă înfund în biblioteca de documente și manuscrise a Institutului? Asta am făcut ieri și mi-a fost bine. Astăzi ideea nu mă atrage deloc. E prea frumos afară. Și apoi, chiar și fără să fac nimic
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
spus o vorbă care acum capătă alt înțeles: „Ce faceți, mă ajungeți din urmă? Că eu m-am oprit!” Astenia de primăvară nu-i numai o vorbă. Îți desprinde ochii de pe carte, pe care privirea joacă, și îi fixează pe pereți. Despre poeți nu îndrăznesc să scriu nici de rău, nici măcar de bine, dar am încredere în ei și cred ce scrie Olga Neagu: cad poeții în lume tot mai singuri și triști și unde cad înflorește un pustiu și unde
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
deschis și cu o insistență de-a dreptul programatică: „Cu două zile înainte de sfârșit nu se mai uita la nici unul din noi, nici la mine. Nu mai aștepta nimic de la oameni, de la fiu, de la noră, de la doctori. Cu fața spre perete, cu ochii-i verzi cu paiete de aur obosiți, resemnați, sfâșietori de triști, își lua un tăcut adio de la lumea aceasta care o trădase când se aștepta mai puțin. Printre trădători mă număram și eu, cel care nu știuse să
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
piere, Frumoase, limitele nu-s Aceleași, în apropiere. (20 decembrie 1976) *** Atâta ceață câtă cade-n geamuri, Atâta timp văzut de prea aproape Parcă-n cristalul unei mări încape O vână, pomul ei cu-albastre ramuri Zbătându-se cuprins între pereții De netrecut decât de duhuri bune, Stă pomul alb, plăpânda lui minune, Pomul mințit de strălucirea gheții. Știi, undeva, în otrăvita limbă A șerpilor fierbinți de pe pământ Există ceață, milă și cuvânt Există timpul care nu se schimbă Numai că
Poemul saptamanii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/4348_a_5673]
-
bună parte dintre ele, majoritatea la Centrul WASP dar și în alte locații. Astfel, ineditul dans din spațiul aerian al italienilor Marianna Andrico, care semnează coregrafia și Aldo Aliprandi, creatorul design-ului de sunet și lumină, l-am văzut pe peretele Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, din fața fântânii de la Universitate. În locul unui spațiu scenic în care cele trei interprete, Georgia Maurizio, Giulia di Marcantonio și Marianna Andrico, să plece cu picioarele de pe pământ, ele se mișcau pe suprafața verticală
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
cu picioarele de pe pământ, ele se mișcau pe suprafața verticală a zidului, ca spălătorii de geamuri ancorați de frânghii. Un spațiu în care, în dansul și răsucirile lor, se sprijineau doar din când în când, cu mâinile și picioarele, de peretele Universității, luându-și astfel avânt, ușor purtate de vânt sau de propriile lor impulsuri. Toate celelalte spectacole le-am văzut la Centrul WASP. Le consemnez pe cele mai multe, oprindu-mă cu precădere asupra celui mai marcant dintre ele, spectacolul companiei belgiene
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
a fost cea a Luciei Eidenbenz (CH), din piesa sa The Boiling Point. Decorul, situat la nivelul podelei, era format dintro orchestră de ceainice, luminate pe rând și scoțând aburi și sunetele aferente, dincolo de care evolua de-a lungul unui perete, cățărată pe el în picioare sau cu capul în jos, o ființă diafană, cu forme lungi și un costum fantezist, care, prin culoare și croieli, contribuia la varietatea formelor ce se proiectau pe zid, dincolo de aburul ceainicelor. În această secțiune
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
din tema mea natală), i-am propus lui Marian să-mi fie naș.” (p. 115) Paragraful e stupefiant, dar nu atît fiindcă trădează o preocupare zodiacală pe care alții ar lua-o drept superstiție, ci fiindcă vine ca nuca în perete în logica conferinței, a cărei temă e pînă la urmă autorul Istoriei literaturii române de azi pe mîine. Al doilea parametru privește excesul de umor culminînd în poante care vin în discrepanță cu aerul, deseori sumbru, al întîmplărilor evocate. Drama
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
și frunzișuri de platani seculari, cu trunchiuri pătate de hărți de coajă gri-verzulii, curți cu pajiști și fundături cotropite de buruieni viguroase, boscheți tunși în chip de gard viu, bănci și mese de lemn geluit, chioșcuri cu streșini traforate și pereți din rețele de șipci încrucișate. Nemișcarea susținută de uguitul guguștiucilor e animată în răstimpuri de figura fosilizată-străvezie a vreunei bătrîne scuturînd o cîrpă de praf peste un pervaz de fereastră. Zgomotul traficului supraaglomerat de mașini din centrul orașului, aflat la
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
nu destul”! Ajunge că la asta s-a și gândit. Mă necăjește și că pe casa noastră nu se va putea pune placă, de vreme ce locuim în clădirea din fund. De aceea, am decis să instalez una în camera mea, pe perete, cu inscripția: „Aici am lucrat, vorba vine, eu.” Pe cât sunt de leneș, pe atât de conștiincios. Astăzi m-am sculat la trei și un sfert ca să răspund la niște întrebări. Așa că degeaba sunt leneș, nu pot să evit decât ce
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
ambii ani în ruble - și gramajul, și astfel afli că în ‘38 viața se scumpise deja de șapte ori (pâinea neagră în 1912 costa 0,03 copeici, iar în 1938 era 0,22 copeici). În vechea școală, pe al cărei perete se păstrează și acum portretul țarului Alexandru al II-lea, privim abecedarele de la început de secol, dar si de mai târziu; copiii învățau ba în limba rusă, ba în germană, câte puțin în letonă, apoi iarăși în rusă... Într-un
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
limba rusă, ba în germană, câte puțin în letonă, apoi iarăși în rusă... Într-un muzeu în aer liber, ne plimbăm printre ancore ruginite, bărci de toate mărimile și case de pescari, unele clădite în întregime din stuf - acoperiș și pereți deopotrivă - și pășim înăuntru: mobilier rustic, stivă de lemne de cum pășești în casă, năvod și cizmă cu carâmb înalt, agățată în cui; prea uriașă pereche de cizme, în contrast nefiresc cu o locuință minusculă... Urcăm apoi în trenul tras de
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
trăiască într-o intimitate ciudată, plină de momente de tandrețe, aproape ca într-o familie. Însă un eveniment înfiorător pune capăt traiului lor detașat de lume, lăsând misterul să bântuie peisajul deșertului și al minții. Un bărbat stătea sprijinit de peretele nordic, abia vizibil. Oamenii intrau câte doi sau trei, stăteau în întuneric și se uitau la ecran, apoi plecau. Uneori abia de treceau de pragul ușii, grupuri mai mari hoinărind, turiști năuciți, se uitau și își mutau greutatea de pe un
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
în mijlocul încăperii. Era un ecran translucid, iar unii oameni, puțini, rămâneau atât cât să se ducă și de partea cealaltă. Mai stăteau o clipă și apoi plecau. Galeria era răcoroasă și luminată numai de pâlpâirile slabe, gri de pe ecran. Pe peretele nordic bezna era însă aproape deplină, iar bărbatul care stătea singur și-a ridicat o mână la față, repetând, nespus de lent, gestul unui personaj de pe ecran. Când ușa galeriei se crăpa și intrau oameni, o geană de lumină venea
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
de înțelegere care să le confirme buimăceala. Mai erau și alte galerii, etaje întregi, n-avea nici un sens să zăbovești într-o cameră izolată unde, orice s-ar fi petrecut, avea nevoie de-o veșnicie ca să se petreacă. Bărbatul de la perete a privit ecranul și apoi a început să meargă de-a lungul peretelui alăturat, spre partea cealaltă a ecranului, astfel încât să poată urmări aceeași acțiune într-o imagine în oglindă. L-a privit pe Anthony Perkins întinzându- se spre portiera
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
întregi, n-avea nici un sens să zăbovești într-o cameră izolată unde, orice s-ar fi petrecut, avea nevoie de-o veșnicie ca să se petreacă. Bărbatul de la perete a privit ecranul și apoi a început să meargă de-a lungul peretelui alăturat, spre partea cealaltă a ecranului, astfel încât să poată urmări aceeași acțiune într-o imagine în oglindă. L-a privit pe Anthony Perkins întinzându- se spre portiera unei mașini, folosind mâna dreaptă. Știa că Anthony Perkins avea să își folosească
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]