4,527 matches
-
lui Platon, corespondentul terestru al efortului Creatorului. Polis-ul este pentru el, în plan concret-istoric, acel Univers localist menit să reconfigureze fizionomia divină a Ideii. Însă, la fel ca orice copie, cetatea nu poate fi perfectă. Ea aspiră repetat către perfecțiunea arhetipală. „Învățații spun, (...) că Cerul și Pământul, zeii și oamenii trăiesc în unire, prietenie, armonie, înțelepciune și dreptate, de aceea Universul acesta se numește Cosmos, prietene, și nu haos, și nici neînfrânare. Sunt de părere că tu te gândești la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și printre oameni”. Ordinea îi preocupă în egală măsură pe zei și pe oameni. Cetatea poate subzista numai în temeiul ordinii. Ceea ce prevalează în acțiunile omului politic este rațiunea socială cu caracter anti-entropic. Platon aspira la instituirea unui stat perfect. Perfecțiunea neagă devenirea. „El încerca să-l înfăptuiască prin instaurarea unui stat ferit de rele tuturor celorlalte state, grație faptului că nu degenerează, că nu se schimbă. Statul ferit de răul schimbării și corupției este statul ideal, perfect. Este statul Vârstei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
palate pe care le doreau împodobite cu alese picturi și sculpturi. Ca urmare, s-au creat școli de pictură și sculptură, iar talentele, existente totdeauna în sânul unui popor, au avut condiții optime de înflorire, ajungând pe înalte culmi de perfecțiune artistică. În secolul nostru, dimpotrivă, ascensiunea rapidă a industriei a mărit interesul pentru tehnică. Aceasta a ajuns la o dezvoltare nebănuită, pe când artele nu izbutesc să iasă dintr-o așa-zisă criză. În al doilea rând, mai ales în știință
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
metode care anterior au avut succes trebuie să fie modificate, ca reacție la schimbările de situație (Frensch și Sternberg, 1989; Luchins și Luchins, 1959). Deoarece aceste rezultate intră în conflict cu concluzia că, într-o activitate creativă exersarea duce la perfecțiune, merită să le mai examinăm o dată. Aceste studii sunt doar un mic eșantion din argumentele care susțin teoriei tensiunii. Totuși, de vreme ce ele contrazic în mod evident concluziile trase mai sus, este bine să le cercetăm aici, fie și numai pentru
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
uniforme, în câteva ateliere centrale supravegheate de preoți sau funcționari publici. Arnold Hauser (1951), sociolog al artei, scrie că „originalitatea subiectului nu a fost niciodată la mare preț în Egipt - de fapt, era universal interzisă; artistul își concentra ambiția asupra perfecțiunii și a preciziei execuției” (p. 36). Faptul că o societate este sau nu deschisă lucrurilor noi depinde, parțial, de organizarea ei socială. De exemplu, într-o societate de agricultori, cu o structură feudală stabilă, tradiția este mai importantă decât noul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în mod voluntar îndatoriri peste dificultăți și cei care nu numai că nu cer nimic special de la ei înșiși, dar, întrucât viața nu este pentru ei în fiece clipă decât ceea ce este deja, nu se străduiesc să ajungă la nici o perfecțiune și se lasă antrenați ca niște geamanduri în derivă (ibidem, p. 6). Dihotomia ideal/tipic astfel prezentată corespunde viziunii tocquevilliene a îmburghezirii generalizate a societății și a preponderenței etosului prozaic al claselor mijlocii. Pe această concepție a evoluției sociale vine
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Omul se comportă ca și cum el ar fi creatorul și stăpînul limbajului, În timp ce, dimpotrivă, limbajul este și rămîne stăpînul lui.” (M. Heidegger) Este, Într-adevăr, o ironie a sorții ca după ce geniul omenesc a creat un lucru care se apropie de perfecțiune, să-i fie apoi greu să-l stăpînească: „Mulți au căzut de ascuțișul sabiei; dar nu așa de mulți ca cei ce au căzut din pricina limbii” (Septuaginta). Interesant cum acest lucru este valabil și pentru posibilitățile de limbaj din lumea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
meditez asupra structurii minunate, a universului, pe care abia dacă o putem percepe, și să Încerc umil să Înțeleg măcar o parte infinitesimală a inteligenței care se manifestă În Natură”. Logică/ Coerență, certitudine, realism - ilogism nerealism, ambiguitate „După părerea mea, perfecțiunea mijloacelor și confuzia scopurilor pare să caracterizeze epoca noastră.” (A. Einstein) Constatarea lui Einstein pare să fie valabilă și pentru acest Început de nou mileniu, cînd oamenii abandonează calea „suferinței” (desigur, a celei morale) și se dedică aproape exclusiv perfecționării
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
da seama În ce măsură este și umană, sau nu. * „Niciodată nu ne aflăm mai departe de țelul dorințelor noastre decît atunci cînd ne Închipuim că le-am atins.” (J.W. Ghoethe) Pentru că sensul adevărat al dezvoltării omului este un ideal de perfecțiune, ori Încercările noastre În această privință nu răspund decît În foarte mică măsură exigențelor idealului de perfecțiune. Acest lucru l-a făcut pe Ch. Montaigne să afirme: „Dorința și satisfacerea ei ne fac să suferim la fel”. La rîndul său
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
noastre decît atunci cînd ne Închipuim că le-am atins.” (J.W. Ghoethe) Pentru că sensul adevărat al dezvoltării omului este un ideal de perfecțiune, ori Încercările noastre În această privință nu răspund decît În foarte mică măsură exigențelor idealului de perfecțiune. Acest lucru l-a făcut pe Ch. Montaigne să afirme: „Dorința și satisfacerea ei ne fac să suferim la fel”. La rîndul său, Emil Cioran spune: „Dorințele urzesc un univers, dezmințit de minte”. * „Cu cît un eveniment e mai fericit
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru viața frivolă pe care o ducea, deși Încă nu căzuse În păcat. Plecînd confesorul Într-o călătorie În Italia, frumoasa doamnă Îl rugă să-i aducă de acolo o oglindă venețiană, una din acele oglinzi care pun În valoare perfecțiunea formelor. Aprigul confesor se hotărî să folosească prilejul pentru o drastică lecție de comportare cucernică. Revenit din Italia, el o anunță că și-a Îndeplinit promisiunea: «Priviți-vă, Îi spuse el scoțînd de sub sutană un cap de mort, aceasta este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Istoria unui om e caracterul lui.” (J.W. Goethe) Omul nu se poate structura ca „om”, decît În cadrul unei evoluții morale: „Trebuie să facem ce putem noi mai bine. Asta e datoria noastră sacră de oameni” (A. Einstein). * „Virtutea este perfecțiunea condiției de om, nu absența defectelor.” (A. de S.-Exupéry) Într-adevăr, Îți revendici forța ta de om și poți acționa asupra ta, numai atunci cînd ești capabil să-ți asumi slăbiciunile, defectele sau greșelile comise: „Virtutea care nu se
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care vrea să te cîștige și pe tine Împotriva ta” (N. Iorga). * „Binele” este greu de făcut nu numai pentru faptul că pretinde prezența unei anumite disponibilități sufletești, ci și pentru că presupune o artă În a-l acorda: „Binefacerea atinge perfecțiunea atunci cînd se ascunde atît de bine, Încît cel obligat nu se simte inferior binefăcătorului” (H. de Balzac). Într-un mod similar, Tacit observa: „Binefacerile sînt agreabile atîta timp cît credem că le putem răsplăti: dincolo de aceasta, recunoștința cedează locul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca și cum ai juca la zaruri: „Dacă nu cade tocmai ceea ce-ți trebuie, Îndreaptă prin iscusință ceea ce ți-a căzut din Întîmplare”. În sfîrșit, trebuie să Înțelegem că legea vieții este lupta: „Viața nu e făcută pentru fericire, ci pentru perfecțiune” (Înțeleasă ca o continuă desăvîrșire În raport cu sine). * „Omul nu știe ce nenorociri sînt mai presus de puterea lui de a răbda, pînă ce nu le Încearcă.” (O. Goldsmith) În mod paradoxal, preferăm adesea condiția de „om pățit”, pentru a Înțelege
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
suprasaturație de informație defavorabilă cu privire la sine. * „Nu poate fi frumos, decît ce este grav.” (A.P. Cehov) Într-adevăr, indiferent de ce ipostază ar Îmbrăca - de ex. cea a structurilor armonioase din natură, cea a unor Însușiri sufletești elevate, sau cea a perfecțiunii din unele opere artistice - „frumosul” ni se impune prin solemnitatea lui interioară, prin măreția lui intrinsecă. * „Frumoasă nu e În primul rînd frumusețea, ci frumusețea atinsă de nefrumusețe.” (Lucian Blaga) Pentru a ieși În evidență, „frumosul” are nevoie de contraste
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a merita să existe unul.” (J. Renard) Pentru aceasta trebuie să avem Însă demnitatea de a ne depăși pe noi Înșine: „Viața - spune A. de S.-Exupéry - nu are sens decît dacă o schimbi puțin cîte puțin... Pare-se că perfecțiunea e atinsă nu atunci cînd nu mai este nimic de adăugat, ci cînd nu mai este nimic de Înlăturat”. * „Omul nu-i decît măsura unui drum de Împlinit.” (Lucian Blaga) Un punct de vedere similar Întîlnim la K. Jaspers: „Omul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
te lepezi de o credință, nu e nevoie să mergi până la martiriu. Cu un pic de indiferență, contează mai puțin că un lucru e el sau contrariul său, contează numai purificarea gnostică, cea care conduce la dematerializarea sinelui și la perfecțiunea esențializate a sufletului tău disociat de impuritățile materiale. în materie de sexualitate, Vasilide ajunge la aceeași concluzie ca și Simon Magicianul: fără culpabilitate, departe de orice interdicție, fără griji în privința moralei tradiționale, contra encratismului și a lăudătorilor lui, dincolo de bine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
logică pe care Nietzsche o va boteza „inocența devenirii”. Unii apără pozițiile ascetismului, alții - sărăcia; ici e înălțată în slăvi lipsa oricăror bunuri, colo austeritatea. Dar, de fiecare dată, este vorba de pregătirea accesului la o stare nouă: cea a perfecțiunii spiritualului, inaccesibil de-acum răului, greșelii, păcatului, căinței, culpabilității. Nu-l mai salvezi pe cineva care a fost salvat o dată dacă nu cumva vrei să demonstrezi ineficacitatea primei mântuiri... Gândirea Liberă luptă contra reprimării vieții așa cum a organizat-o Biserica
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
privește, Willem Cornelisz trăiește printre oameni modești, țesători de felul lor. Bizuindu-se pe acest paralogism interesant - cei bogați și cei puternici de la Vatican riscă să ocupe ultimele rânduri în cer... - el susține că numai sărăcia garantează grația divină și perfecțiunea care fac posibilă orice acțiune. Numai sărăcia lucie te situează dincolo de bine și de rău. Și, de fapt, oamenii Bisericii vor fi afurisiți cu toții, fără excepție... Willem Cornelisz critică indulgențele care le permit acestora, prin intermediul donațiilor făcute de păcătoși pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
totuși: dacă te înțelegi bine cu ea, interesul te poate încuraja să nu vă separați. Dar numai interesul. Această detașare este însoțită de împărțirea averii la săraci. Renunțarea la bunuri se justifică atunci când este radicală. Starea materială te apropie de perfecțiune. Desăvârșești această stare bătându-ți joc de preoți, de cler, de diktatele Bisericii. Faptul de a nu mai poseda nimic eliberează ființa și o indexează cu un grad de spiritualitate superior normalei. Sărăcia voluntară comună discipolilor lui Francisc din Assisi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la capăt. Când îi vine rândul, fiecare dintre ele se întinde pe pragul camerei pentru ca celelalte s-o biciuiască și s-o umilească. Se privează de hrană, de apă și de somn. Aceste metode deschid calea spre o stare de perfecțiune în care totul devine posibil dat fiind că totul s-a făptuit în logica purității. Plăcere în suferință, masochism, ar zice psihanaliștii. Negativitate necesară epifaniei unei pozitivități, ar explica dialecticienii pricepuți în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-o faci cu begarzi, cu femei, cu bărbați din afara comunității, recurgând la căile naturale sau la cele ale Sodomei, da, dar în timpul oficiului divin, a predicii chiar, căci atunci plăcerea e înzecită... Astfel, spiritul subtil, epuizat în asceză, generează perfecțiune și lasă departe în urmă spiritul grosier în care zac cea mai mare parte dintre oameni. XV JOHANNES HARTMANN D’AMTMANSTETT și „adevărata beatitudine” 1. Inocența devenirii. Cunoscut și sub numele de Jean Țesătorul, acest adept al Spiritului Liber compare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că Luher ar fi pierdut două sau trei rațiuni de a mai exista! în același spirit și în același an, Valla scrie o lucrare intitulată Despre profesiunea religioasă î1442). Critică aici practica monastică și atacă pretenția călugărilor de a ilustra perfecțiunea vieții creștine. în vreme ce cel care renunță la lume se crede deasupra celorlalți credincioși, filosoful renunță la o parte din suficiența sa. 5. Angajamentul creștin. Șarja anticlericală a lui Valla este efectuată în numele adevărului mesajului creștin. Nu în vederea cine știe cărui proiect libertin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cursul acestor agape, comesenii degustă din simbol, așa ca la slujbele religioase, dar nu atât pâinea pentru drojdia Bisericii sau vinul în amintirea sângelui lui Hristos cât produse ale grădinii. Or, acestea sunt și produsele Grădinii: altfel spus, simboluri ale perfecțiunii creației, efecte ale acestei ordini realizate în utopia epicuriană și creștină a lui Erasmus. Eusebiu dă și câteva detalii ale meniului: vinul casei, legume, clapon, o spată de oaie calitatea I - dixit Eusebiu -, patru potârnichi și un superb platou cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de lectură și de meditație, reflecții neîntrerupte, gânduri despre trupul său bolnav și care a început să-l părăsească părticică cu părticică - de la litiază la impotență trecând prin cunoscuta cădere de pe cal -: oare calitatea excelentă a unei repetiții generale asigură perfecțiunea la premieră? Pentru că acest moment nepereche nu admite nici improvizație, nici o mână tremurătoare. Prietenii depun mărturie. Pirre de Brach, de exemplu, povestește într-o superbă scrisoare adresată lui Juste Lipse - tot așa cum Montaigne îi povestise tatălui său moartea prietenului său
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]