1,728 matches
-
Și ce-a mai prins moda asta! Dacă Ghiță Dej a rămas, în sumbra noastră amintire, cu griul lui costum de burjui, Ceaușescu a reintrodus garderoba stalinistă: tunica, încheiată maoist-militărește pînă sub gușă, șapca trasă bine pe urechi (nu fără perfida umilință a omului de rînd adică, fără fandoseli). Da, dar poza cu sceptrul regal mergea, ea, cu tunica mitocănească? Pardon! Costum la patru ace! Duplicitatea parvenitului. A dispărut tunica arsenalului bolșevic? Mai e una: a lui Castro, ultimul fidel al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a preveni dezastrele naturale (dar și cele datorate indolenței noastre). Cînd credeam că, în sfîrșit abia ieșiți din niște dezonorante monitorizări europene putem dialoga cu fruntea sus cu restul civilizat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l savanta analfabetă a genialului pantofar, defectînd într-un fel canonul moscovit prin afișatul tupeu megaloman, ațîțat perfid de anturajul Găinușelor cu coc La Goulue, tiparul Moulin Rouge în variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind curte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i spun, cu respect, că încurcă borcanele, amestecînd... ce mai... amestecînd... generalul cu individualul. Ce are marele partid istoric, de întinsă tradiție, revenit, după '89, ca printr-o minune, în viața politică românească (probabil aici e și rîca resentimentară, inculcată perfid și bătrînului de propaganda iliesciană), ce are tragicul partid istoric al lui Maniu asumîndu-și o parte a istoriei naționale, cu șicanele securiste suportate cîndva de un individ ca atîția alții, fie acesta și reputat autor de peisaje cu iazuri în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai, scăpat de sub controlul securimii și pășind demn pe marile bulevarde înțesate. Oricum, și așa fapt de neimaginat după jumătatea de secol bolșevic (mai perfid bolșevic la noi, decît la vecinii întru soartă). Dar atît. Nu și decizie istorică. Cea care ar fi putut înlătura pentru totdeauna reziduurile comunismului autohton, emblemate de personajul, vezi-doamne, carismatic, de care țara, iată, nu reușește să se debaraseze. Specializîndu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o societate oarecum selectă, aici, la Iași, orașul între orașe care, credeam, nu și-a uitat definitiv blazonul demnității și măsurii. Promiscuitate! De altfel, de ce ne-am mai mira? Stratagemele foștilor beneficiari ai comunismului se dovedesc, în continuare, la fel de insidios perfide, la fel de constant eficiente. Una din acestea: sondajul de opinie. Ajuns atît de rafinat în manipulările preliminare, atît de decisiv, finalmente, în vicierea votului! Cel mai recent dintre acestea a pus în lucrare Metro-Media Transilvania, aceeași oficină preabinecunoscută în trucurile preelectorale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiecare dată, nedumerirea: ce-i mai rămîne creierului? Dictatura comunistă a surclasat pînă și Inchiziția. Prin rafinamentele executanților ei. Și, tîrziu, mai ales prin nevoia acestora, vai, de a se confesa. Nu mulți din ei simt o animalică (dar și perfidă) nevoie de mărturisire totală. Unul, Franț Țandără, mărturisitor coleric, aproape maladiv, care-și detaliază metodic fosta meserie: perioada de ucenicie, în care deprinde subtilitățile suplicierii testicolelor, prin lovitura cu creionul, dar și suprimarea victimelor ca studiu pentru etapele următoare. Spovedania
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
limite, atunci îi putem atașa, enciclopedic, și scena de umor... alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!... 18 aprilie Întîmplarea a făcut ca furios/ distrat să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca părîndu-ni-se azi atît de limpede, dar în fond atît de neclară atunci. Să credem oare, naivi, că un Balzac avea, în vremea lui, cînd omul din el era bîntuit de amoruri dubios interlope, de impaciența agresivilor cămătari sau de perfidele angoase ale neîmplinirii proprii, conștiința totală a genialității sale eterne? Cînd Eminescu bătea, împreună cu Creangă, birturile în itinerar stabilit de la marginile Iașilor, aveau oare cei doi certitudinea netă că peste un secol (poate și mai devreme) genialitatea le va fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de... inginerii sufletelor omenești, otrepele care au sufocat atîta amar de ani scrisul și artele românești, defazîndu-le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și la pictură. Aici lucrurile par (doar par) mai simple. În sensul că, practic, nu există o discrepanță problematică între ce se pictează într-un Iași depășind, în sfîrșit, cantonarea în lirismul edulcorat, suficient cîndva sieși. De care a beneficiat, perfid prostește, comunismul local. Nu și cei cîțiva maeștri de certă vocație, nevoiți a-i da cezarului roșu ce-i era de dat. Nu și obligatoriu... 14 septembrie Cineva un domn? o doamnă? îmi strecoară prin ușa atelierului un număr din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
literă, în fond. Și nu prea. Anii juneții mi s-au consumat în plină dictatură, și numai hormonii în buiestru m-au plasat cît de cît în marginea ei, într-un microcosm pe care mi l-am confecționat cu oarecare perfidă pricepere managerială. Dincolo de presiunea unui cotidian irespirabil, exista noaptea sufletelor candrii, de care Iașii n-au dus lipsă niciodată. Dispărută doar odată cu dispariția trăsurilor. Noaptea, dar și ziua, cu evadările mirifice între coline, dincolo de dizgrațioasele blocuri-turn. Proaspăt absolvent de litere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la adevăr! Numai că adevărul ia-l de unde nu-i... Reperele sînt deregulate, bulversate în sistemul coercitiv din care "eroii" au încercat să fugă. Vrînd să pășească în ținutul ademenitor al lumii aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scrisoare deschisă, Philip Dewinter, unul dintre liderii partidului, le-a adresat artiștilor îndemnul de a nu participa la acest spectacol, arătând că: Faptul că artiștii se pronunță împotriva intoleranței și a rasismului, este, fără îndoială, un lucru bun. Însă, încercarea perfidă de a lega rasismul și intoleranța de Vlaams Belang și descurajarea voturilor în favoarea acestei formațiuni, lăsând impresia că artiștii susțin o asemenea poziție, sunt nedrepte și inacceptabile (VB 2004b). O serie de critici ai VB au mai arătat că partidul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elită și masele populare. În acest sens, este dificil de stabilit o legătură clară între conflictul lui Mečiar cu opoziția internă susținută din afară și abuzurile sale sistematice. Desigur că un lider care se confruntă cu o opoziție puternică și perfidă poate adopta măsuri extreme, dar în acest caz sunt mai ușor de identificat dovezi ale unei opoziții dezorganizate, decât ale uneia conspiratoare, iar discursul populist anti-elită este mai degrabă demagogic decât sincer. Dovezile fac trimitere la ecoul pe care acest
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
răceala morții. Unii psihiatri englezi au sugerat chiar, recent, că bătălia de la Waterloo a fost pierdută deoarece mareșalul Ney, care suferea de stres post-traumatic, a lansat dezorganizat și într-o manieră impulsivă cavaleria franceză într-o capcană mortală întinsă de Perfidul Albion. Intr-un mod mai științific, stresul post-traumatic a fost descris de către psihiatria sfârșitului secolului XIX. Trebuie să subliniem rolul de prim plan jucat de către Pierre Janet (1989) care, cu mult înainte de Freud, a propus o teorie a amintirilor traumatice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
câteva orașe, câteva cătune împrăștiete, încolo pretutindeni beciuri, bordeie subpământene, dar izolate, ascunse cu câteva lemne [...]. Temându se [țăranii, n.n.] să nu li se ia de fisc boii și plugul, ei preferă să nu le aibă și aleargă la mijloacele perfide ale cămătarilor, cărora le vând dinainte, pentru câțiva piaștri, recolta lor de grâu, lână, vin și ceară. Munca lor nu le mai aparține; puțina hrană ce le mai rămâne, udată cu sudoare, nu este de ajuns pentru ca să le dea zile
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a conduce și binecuvînta necredincioasa-i spadă. Brațele mele sînt larg deschise pentru Franța care este fiica mai mare supusă protecției mele, pentru Franța din toate timpurile."301 Germania va fi în curînd disprețuită, decăzută la nivelul unei "națiuni de perfizi, lipsiți de rafinament", mai cu seamă după invadarea Belgiei, acțiune ce permite denunțarea "exceselor de neînchipuit". În numărul din 29 august L'Illustration va reprezenta acestă acțiune prin imaginea unui soldat prusac înconjurat de cadavre ale copiilor, pe fondul bisericilor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru că ai o imagine mitizantă în ochii celorlalți. În privința practicii istorice și istoriografice, funcția de autor se anulează, în cea mai mare parte. De ce? Pentru că documentele și arhivele au drept "autori" diverși oameni încorporați sau nu de către puterea-cunoaștere, de un perfid aparat instituțional ce dorește, cu un profund sens freudian, controlul politic și public asupra cercetărilor istorice, asupra cărților de istorie și asupra oricăror tentative de contra-discurs. Astfel istoricii devin "autori" doar în măsura în care emit opinii, constatări, argumente originale, corespunzătoare unor evidențe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
controlului. Contra-puterea este pretutindeni unde se exercită represiune social-politică asupra libertăților și drepturilor garantate de către dreptul internațional și de documentele constituționale. Oricum puterea nu este în violență, nu este în agresiuni, nu este în brutalitatea fizică și nici în atacuri perfide prin intermediul cuvântului. Puterea-cunoaștere este forma instituțională a cunoașterii despre om și a discursurilor ce analizează existența acestuia și funcțiile lui într-un mecanism de control social-politic. Raporturile complexe ale puterii, despre care vorbea Foucault, se susțin prin raporturi, la fel de complexe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pseudo-Românie, care nu și-a putut întemeia existența pe minciuna politică din 1989, își găsește astăzi sfârșitul prin dezautorizarea pozițiilor ideologice "de dreapta" și "de stânga". Comuniștii și anticomuniștii români de după 1990 sunt ultimele rămășițe intelectuale și politice ale unui perfid stalinism în gândire. O societate coruptă nu poate avea o civilitate matură și funcțională, în ciuda stelelor acesteia, aflate mai mult pe umeri. Un securist inteligent, de bun-simț, spunea că și el regretă acapararea României de azi de către securiști și informatori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că, așa zeu cum eram, nu puteam să le ofer decât o existență de marionete. Porneam resortul amintirilor mele și cele trei cochete începeau să țopăie, Președintele Republicii o înlănțuia pe Marguerite Steinheil, ducele de Orléans cădea, înjunghiat de pumnale perfide, ostașul cel bătrân își înșfăca sulița lungă și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pus o întrebare Charlottei, mi s-a împleticit limba. Probabil că am nimerit una dintre perechile de cuvinte, o pereche înșelătoare, cum sunt atâtea în franceză. Dar, erau gemeni de tipul percepteur - précepteur sau décerner - discerner. Astfel de duo-uri perfide, la fel de riscante ca și luxe - luxure, provocau altădată, prin stângăciile mele verbale, câteva ironii de-ale surorii mele și corectări discrete din partea Charlottei... De data aceasta, nu mai era vorba să mi se sufle cuvântul potrivit. După o secundă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Perisabilul Caragiale", din lucrarea Caragiale în presa vremii 34, în privința tezei legate de efemeritatea operei lui Caragiale, E. Lovinescu a avut precursori în critica sincronă, de exemplu în Anghel Demetriescu (prin câteva studii din 1896 și 1903), în "cel mai perfid dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți alți comentatori care împărtășeau părerea că "dramaturgia lui Caragiale, atât de ancorată în realitatea social-politică a vremii, este condamnată la o moarte rapidă. Așadar, o operă fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]