4,103 matches
-
moment, eram foarte ocupat să rețin textele dlui Nicolas, care-mi procurau, dincolo de cunoașterea persanei, informații utile despre țară. Se găseau acolo dialoguri de acest tip: „- Care sunt produsele care s-ar putea exporta din Persia? — Sunt șalurile de Kirman, perlele fine, turcoazele, covoarele, tutunul de Șiraz, mătăsurile de Mazanderan, lipitorile și narghilelele din lemn de cireș. — Când călătorim, suntem obligați să avem un bucătar cu noi? — Da, În Persia nu poți face un singur pas fără bucătarul, patul, covoarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cafenele. PĂrea cam prost și de obicei zîmbea În loc să vorbească, da’ asta-i pentru că-i surd. Ai transporta orice? mă-ntreabă Frankie. Sigur. De-acu’ nu mai am de ales. — Orice? — Sigur că da. — SĂ văd. Unde te găsesc? — La Perla, i-am spus. Trebuie să mănÎnc ceva. La Perla mănÎnci bine cu douășcinci de cenți. Orice fel din meniu e zece cenți, În afară de supă, care-i cinci. M-am dus pînĂ acolo cu Frankie, eu am intrat, iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vorbească, da’ asta-i pentru că-i surd. Ai transporta orice? mă-ntreabă Frankie. Sigur. De-acu’ nu mai am de ales. — Orice? — Sigur că da. — SĂ văd. Unde te găsesc? — La Perla, i-am spus. Trebuie să mănÎnc ceva. La Perla mănÎnci bine cu douășcinci de cenți. Orice fel din meniu e zece cenți, În afară de supă, care-i cinci. M-am dus pînĂ acolo cu Frankie, eu am intrat, iar el a mers mai departe. Înainte să plece mi-a strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
m-a mai bătut o dată pe spate: — Nu-ți face griji. La Frankie mult politică. Mult afaceri. Mult băutură. Nici un ban. Da’ prieten bun. Nu-ți face griji. La revedere, Frankie. Nici tu să nu-ți faci. Am intrat la Perla și m-am așezat la o masă. Înlocuiseră vitrina În care se trăsese și puseseră la loc rafturile. Erau mulți tipi care beau la bar, și unii dintre ei mîncau. La o masă Începuseră deja să joace domino. De cinșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te bucuri să mă mai vezi. Acum, că avea bani, s-a Îndepărtat mult mai repede, da-ți zic, era un chin chiar și să-l privești mergînd. Mergea ca și cum ar fi avut Încheieturile strîmbate. M-am dus pînĂ la Perla, să mă văd cu agentu’ să-mi dea actele, și i-am făcut cinste. Apoi am mîncat și pe urmă a apărut Frankie: — Un tip dat asta pentru tine, mi-a spus și mi-a dat un fel de tub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu asta și să obțin puncte prețioase pentru intuiția feminină, în prag apare o femeie. Este înaltă și subțire, are un păr castaniu foarte îngrijit și poartă un costum gri deschis, simplu, dar elegant. La gât are un colier de perle, indiscutabil naturale - o femeie de o asemenea eleganță n-ar purta falsuri. Pare agitată, atât însă cât poate fi cineva foarte echilibrat. — Draga mea, spune Barney, sărutând-o pe buze. — Știam că e combinat! îi șoptesc lui Stewart. Combinat? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se pare că îl folosește involuntar. Lui i se potrivește mai degrabă o fetiță în genul anilor ’70, care studiază artele frumoase, poartă fuste mini sofisticate și ascultă rock, muzica preferată a lui Finn. Ăsta e genul lui. Vanessa poartă perle de bunăvoie. Ce ar putea avea ei în comun? Sticla e aproape gata. I-o întind, imaginându-mi că are nevoie de ea mai mult decât mine. Îmi pare tare rău, Finn, îi zic. Nu-i nimic. Mă descurc. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pare stingherit.) Nu e prima dată când fac pe cineva să se îngrijoreze. Ar fi trebuit să te previn. Scuze! Îngenunchează lângă mine, cu o expresie de vinovăție pe fața lui frumoasă și cu genele lungi și aurii încărcate cu perle de apă. Dar eu acum sunt înfuriată. Presupun că se referă la alte prietene pe care le-a adus aici; dacă ele s-au neliniștit, eu n-o s-o fac... — Nu-i nimic, mă formalizez eu. Cartea asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un șirag de perle, de cultură sau nu, cum or fi fost. Belbo mi-o prezentă: „Ea e Sandra, vă cunoașteți?” „Din vedere. Salve.” „Vezi, Casaubon”, Îmi spune atunci Belbo, „nu se fuge niciodată În linie dreaptă. După cum au procedat principii de Savoia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este în stare decât să ceară ajutor. Dallas își drese vocea. ― Dacă tot avem întreaga putere, să aruncăm o privire prin locul în care am nimerit. Dă drumul la lumină. Ripley comută. Un șir de proiectoare enorme și puternice, adevărate perle strălucitoare care-l încingeau pe Nostromo, deșărtară un flux orbitor în pâcla neagră, punând în evidență vântul și vârtejurile de praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de ceva viu, nici o zdreanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mărar, leuștean, cu oțet și ulei. Mănânc un castron de salată, pe zi, cu pâine neagră. Mai mănânc, zilnic, pepeni verzi (harbuz) și alte fructe: pere, mere, struguri. Uneori gust puțină brânză de vaci (o lingură). Beau apă minerală plată „ Perla Harghitei”, dar puțină, că nu îmi este sete. Fructele și legumele crude „ taie” setea. Omul dorește foarte mult ceea ce nu are. Eu doresc să-mi recapăt vederea ambilor ochi. Așa, numai cu vederea ochiului drept, cu ochelari de plus 2
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
drept văd bine. Îmi dau seama ce suferință grea este lipsa vederii. Beau ceai preparat dintr-un amestec de plante: pojarniță, coada calului și urzici. La ceai adaug lămâie și îl îndulcesc cu miere de albine. Beau și apă minerală „Perla Harghitei”. Mi-am adus aminte de planta medicinală pedicuța, care calmează durerile și vindecă cârceii și rănile. Am cumpărat o punguță din plastic plină cu pedicuță (de circa 10 pe 20 de cm), am introdus-o într-o pungă din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Am constatat că nu mai aveam senzația de foame, poate din cauza consumului zilnic de miere de albine. Atunci am întrerupt consumul de ceai și am început să beau apă minerală, cam un litru pe zi, din sortimentele: „Carpatina”, „Poiana Negri”, „ Perla Harghitei”. Apa o beau simplă sau combinată cu sirop de cireșe, afine, coacăze. Cel mai bun mijloc de a simți foamea și de a redobândi pofta demâncare o constituie repaosul alimentar: pauze între mese, în special de seara până a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
doar să înțeleg ceva, așa, pentru mine... Muică, sîntem neam de hateri ! M-a costat o sticlă de vin copyright-ul la acest titlu, dar a meritat. El îi aparține colegului meu Bogdan Iancu, oltean vizionar de vocație. E o perlă de „glocalizare”, ademenind globalul în patul localului pentru a vorbi despre vecinul național. Dar vorba lungă, sărăcia omului ! Să trecem deci la subiect. Subiectul era în acest caz unul recurent, care mă nedumerește de fiecare dată cînd fac greșeala (din ce în ce mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al ochiului tind să invadeze structurile cantusului intern și orbita. Eradicarea tumorii fiind foarte importantă. Examenul clinic la pacienții tratați anterior constată fine vase telangiectazice; ganglionii cresc lent în volum, putând prezenta o ulcerație centrală. Tipică este extinderea ulcerației, prezentând perle epiteliale și burelet marginal, constituind cel mai comun tip de leziune [59]. Tumora bazocelulară pigmentată, diferă de tumorile neulcerate doar prin pimentarea sa brună, neobișnuită [61]. Morphea-like sau carcinomul bazocelular fibrozant se prezintă ca o formațiune ușor denivelată, cu baza
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
tot felul de tocuri, după cum se perindaseră modele. Ei da, spuse cu voce tare în timp ce făcea câțiva pași prin fața oglinzii .Își prinse la gât, ca o ultimă trăsătură de peniță, un lănțișor de aur cu plăcuțe și cu o mare perlă baroca, zgrunțuroasă, și se parfumă, în fine, pulverizîndu-și din sticluța fină, cu capac auriu, de Emotion, aerosoli proaspeți, senzuali. Ah, Doamne, își aminti deodată, nu își făcuse unghiile! Și mai trebuia să-și pudreze cât de cât umerii, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână cochetă, de prețioasă ridicolă, particular și, pentru mine, atrăgător, în ciuda disprețului meu pentru histrionism și afectare. Uneori mă gândeam amuzat cât de potrivit e cuvântul "perla" pentru fiecare vorbă a Ginei, cât de bine exprimă el amestecul de magie și superficialitate care o caracteriza; în ziua aceea m-am străduit să nu-i arunc nici o privire. Mi-am făcut de lucru cu băieții, în toate pauzele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-o amintesc rânjind veselă și întinzînd mâinile către cadourile care ni se puseseră înainte, pe masă: câteva bomboane și o căprioară de cauciuc, legate în țiplă. Și, cred, o ciocolată dreptunghiulară. Femeile gătite cu tot soiul de mărgele imitând perlele și bărbații în cămăși mi se păreau niște giganți. Priveam în sus spre fețele lor pierdute în lumina becurilor roșii. Erau neîndurători, terifici. Dar vara nu stăteam în casă, ci imediat fugeam, cu Marcel după mine, în curte. Chombe, șchiopătând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună, o dată la două luni, timp de câțiva ani, mama îmi spunea dimineața că mergem la tanti Aura. Înainte să încep povestea propriu-zisă, înainte să-ți vorbesc despre alungiți și despre jocul nostru și despre vise
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
le înșirăm pe masă, ele erau: un inel, un ceas de jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal pembe, un iadeș de găină bătrână, neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena iadeșul, Puia creionul cu bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena iadeșul, Puia creionul cu bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca la alte arătări. Nici nu ne trecea prin cap ce aveam să facem cu ele. Dar, cu excepția Balenei, regina din prima zi (căreia îi picase și acel inexplicabil iadeș, ca o furcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după ulcerul ăsta nefericit: simțea nevoia să-și vadă sângele. În fiecare zi trebuia să se înțepe, să se taie, iar când am încercat să-i luăm obiectele ascuțite, chiar să se muște de mână ca să facă să iasă mica perlă de sânge pe care o privea apoi minute întregi ușurată, fericită. I se întîmpla s-o apuce această nevoie imperioasă pe stradă, în magazine, în vizite. Apuca atunci un ac pe care-l avea mereu la îndemînă și se înțepa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la noi din grădină, o purta la ureche, căci își trăsese tot părul pe-o parte, așa încît urechiușa dreaptă și tot gâtul, până la zulufii cefei, îi apăreau goale și pure, ca într-o pictură. I-am înmînat obiectul ei, perla găurită, pe care-o apucă delicat între degetul mare și arătător. Trase apoi din pălăria unchiului meu bilețelul cu locul peste care avea să stăpânească. I-a ieșit strada, poate cel mai anost dintre toate, într-adevăr, părea că acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la urmă însă, Regina Albastră îi ghici secretul: trebuia să te uiți prin gaura perlei. Aveai să vezi în mica geană
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]