KorAP: Find »[drukola/base=peron & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...126 >

3,143 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

lor; dialogul prin priviri este o altă posibilitate de comunicare, când puritatea raporturilor nu este lezată de nici o intruziune. Orice intermediere prin cuvinte falsifică și Îndepărtează. Visul a continuat În gara unde coboram, căci și acolo mă aștepta E. pe peron, de data aceasta singură. Privirile ei nu mă mai căutau Înăuntru, ci s-au fixat de la Început asupra mea, m-au luat În stăpânire ferm, fără să mă mai părăsească. Ea s-a apropiat de mine la un pas, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

special regal cu care au călătorit de la Gatwick președintele Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu sosește În gara Victoria, aflată În inima metropolei londoneze. Aici are loc ceremonia primirii oficiale. Gara - o construcție sobră, În stil clasic - este Împodobită sărbătorește. Peronul este acoperit În Întregime de un uriaș covor de catifea roșie. Tricolorul românesc și drapelul britanic „Union Jack” flutură Îngemănate, simbolizând bunele relații dintre cele două țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Peronul este acoperit În Întregime de un uriaș covor de catifea roșie. Tricolorul românesc și drapelul britanic „Union Jack” flutură Îngemănate, simbolizând bunele relații dintre cele două țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului une se află aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă. Răsună salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul gărzii de onoare vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Tu, În gara Sărățel. Nu ești singur. Te afli Însoțit de doamna Îmbrăcată În negru. Cea despre care mai toată lumea susține că ar avea o coasă În mână, că ar fi o amantă. Inutil să te pui Împotriva lumii. La peron este adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită, Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

jur, Angela, era inima Italiei cea care bătea în mine. Avea mereu un vis. Visa că trenul ei pleca fără ea. Ajungea mai devreme la gară, era îmbrăcată cu o rochie frumoasă, cumpăra o revistă, apoi se plimba liniștită pe peron. Trenul era acolo, o aștepta, un tren elegant, roșu și gri, spunea. Vroia să urce, dar pierdea timp scotocind în poșetă în căutarea biletului. Vroia să citească destinația, de aceea pierdea timp... Trenul o pornea încet și ea rămânea acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
crezut, poate încearcă doar să-și facă curaj. Nu vrei să mănânci ceva? — Nu. Clinica privată în care lucrează Manlio se află într-o vilă de la începutul secolului, înconjurată de copaci înalți. Parcurgem aleea ce urcă printre trunchiurile întunecate până la peronul pe care se află și alte mașini. Italia privește construcția cu tencuială roșiatică. — Pare un copac. Știe ce trebuie să facă, i-am explicat tot, se va duce la recepție și își va spune numele, o așteaptă, au o cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
tine, Angela, hematomul tău pe diafanoscop. A fost un salt în camera circulară a timpului, plină de uși care sunt toate acolo, în cerc, fără o ordine de intrare, când irealul se arată și devine permis. Am oprit mașina pe peronul din fața clinicii. Italia a privit ușa automată cu geamuri întunecate, i-am luat mâna și i-am sărutat-o. — Nu-ți face grijă, e un fleac. S-a întors și și-a luat sacul patchwork. — Mă duc. Coboară și merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
tu suferi acolo, dincolo de ultima cazemată de ciment, suferința ta îmi este necunoscută la această distanță și străină. Ce importanță are că ai rămas gravidă de un murdar scuipat al meu? În noaptea aceasta ești singură cu bagajul tău pe peronul unui tren care se duce și pe care l-ai pierdut. — Nu te culci? Mă întind lângă mama ta care a făcut duș și are încă părul ud. Șuvițe aspre îi înconjoară chipul, citește. Mă strâng în partea mea, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

mai apropiată de calea ferată - unde soțiile stăteau la volan, lăcuindu-și unghiile sau citind reviste, sau spunându-le copiilor de pe bancheta din spate să nu se mai bată, în timp ce ele își așteptau soții - era pustie. Nu era nimeni pe peron. Probabil că eram între două trenuri. Am oprit într-unul din locurile de parcare de lângă calea ferată, am luat cartea din torpedou și am coborât din mașină. Nu m-am putut abține să nu mă uit în jurul meu, deși nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
torpedou și am coborât din mașină. Nu m-am putut abține să nu mă uit în jurul meu, deși nu era ilegal să lași o carte pentru vreun călător plictisit care își așteaptă trenul de legătură. Am urcat repede scările spre peron. Mă simțeam așa de ușor cum nu mă mai simțisem de mult. Când am ajuns în capul scărilor, eram deja ca un fulg. Poate de asta am și făcut-o. Nu pot să mă gândesc la un alt motiv. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
răsucit ca un aruncător la baseball care se încălzește înainte, mi-am îndoit brațul pe spate, apoi l-am adus în față și am lăsat cartea să zboare. Plană pe deasupra șinelor, ușoară ca un fulg și liberă ca mine; lovi peronul opus cu o pocnitură și apoi căzu. Am auzit bufnitura când a lovit șinele. Stătea între ele, cu paginile larg deschise. Am stat și m-am uitat la ea. Nu voisem să o distrug. Voiam doar să o scot din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
dus sus după cheile de la mașină și am luat și o lanternă în drum spre ușă. — Ca să găsesc întrerupătoarele în clădire, i-am spus înainte să mă întrebe ea. De data asta, parcarea era complet goală. Am parcat iar lângă peron. Sunetul făcut de ușile închise și deschise în întuneric părea un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am mers până la marginea peronului. Distanța în jos până la șine nu era mare. Am sărit. Glezna mi s-a răsucit în momentul în care am atins pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
să văd luminile, dar totuși nu era un lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Fir-ar să fie de carte! Dacă n-ar fi fost ea, acum eram acasă, cu soția citind lângă mine și cu fiicele dormind în camera de alături. Lanterna mătură o șină una după alta, urcă pe ambele părți ale peronului, se furișă ușor înapoi și se odihni la câțiva centimetri de locul unde stăteam eu. Ochii negri se uitau fix la mine. Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat deasupra cărții. Atingând-o, am simțit coperta aspră plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Unde ai fost, Peter? Te așteptam. M-am aplecat deasupra cărții. Atingând-o, am simțit coperta aspră plină de pământ și de zgură. Am pornit înapoi peste linia ferată. Lumina lanternei dansa pe șine. Am pus cartea și lanterna pe peron ca să am mâinile libere și astfel să îmi iau avânt. Mi-am îndoit brațele, apoi le-am întins și mi-am ridicat picioarele, dar peronul era mai înalt decât crezusem eu. Genunchiul meu lovi cimentul. Picioarele se îndoiră sub mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
înapoi peste linia ferată. Lumina lanternei dansa pe șine. Am pus cartea și lanterna pe peron ca să am mâinile libere și astfel să îmi iau avânt. Mi-am îndoit brațele, apoi le-am întins și mi-am ridicat picioarele, dar peronul era mai înalt decât crezusem eu. Genunchiul meu lovi cimentul. Picioarele se îndoiră sub mine când am căzut pe șine. Mi-am imaginat-o pe Betsy ghemuită în leagănul ei. Pe Abigail în pătuț, strângând la piept cu o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
O vedeam pe Madeleine uitându-se la ceas. Mi-am îndoit brațele din nou, le-am întins, mi-am balansat picioarele și am căzut iar pe șine. A mai fost nevoie de încă trei încercări până să mă urc pe peron. Brațele îmi erau julite și pline de sânge, iar genunchii și gambele mă dureau de la cât le lovisem de ciment. Când m-am întors în mașină, am văzut că îmi rupsesem pantalonii. Am pus cartea la loc în torpedou. Deocamdată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
camion încărcat cu hainele lor.“ Otto Frank, citat în Anne Frank Magazine, 1998 „Familiile Frank, van Pels1 și Friedrich Pfeffer șau ajunsț în gara șde la Auschwitzț în noaptea dinspre 5 spre 6 septembrie. «Trierea» lor a avut loc pe peron... 549 de persoane - printre care toți copiii sub 15 ani - au fost gazate în aceeași zi, pe 6 septembrie. Printre ei se afla șHermannț van Pels.“ Jurnalul Annei Frank: Ediția critică, bazat pe dosarul 103586 al Crucii Roșii Olandeze 9tc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
puțin nu unul ca Otto, care încă mai trăia în trecut. Dacă propriul meu tată ar fi trăit, ar fi fost altceva. Nu i-aș fi întors niciodată spatele. Jur. Nu poți să judeci un om după cum reacționează pe un peron, cu niște câini repezindu-se la picioarele lui și cu ofițeri SS care îl ciomăgesc, sau într-o echipă de lucru, când e amenințat mereu cu pușca. Dar Otto nu era tatăl meu. Îl admiram. Îl și compătimeam. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Era prea devreme pentru navetiști. Dar sigur trebuia să treacă un tren expres care ajungea înainte de ora de vârf și care ducea oameni importanți la New York, Philadelphia și Washington. Nu aveam mult de așteptat. Am parcat într-un loc de lângă peron și am oprit motorul, dar am lăsat cheia în contact. Mașina era îndreptată spre est. Mă decisesem să o iau spre sud. O rază subțire ce anunța zorile se vedea în depărtare. Prognoza meteo fusese corectă. Va fi o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
miere. Nu puteam să îi țin în siguranță, dar puteam să îi protejez de mine. Am pus fotografia la loc în buzunar și am coborât din mașină. Cu ani în urmă, când venisem aici să scap de jurnal, alergasem spre peron, sigur că voi putea fugi de trecut. Ar fi trebuit să știu că mă va prinde din urmă. Am urcat treptele, cu capul plecat, umerii îndoiți și târându-mi picioarele. Mergeam ca un bătrân. Mergeam ca tata când l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
în care s-a născut David. Acuzația era justificată, deși atunci o negasem. Dar acum aveam să îndrept lucrurile. Și nu pentru că aș fi crezut în viața de apoi. Mă țineam de balustradă în timp ce mă târam sus pe trepte, până la peron. Picioarele îmi erau grele. Extenuarea îmi apăsa umerii și îmi făcea mâinile să tremure. Cu ani în urmă, doctorul se înșelase cu privire la tremurăturile mele. Nu fuseseră psihosomatice. Dar avusese dreptate cu privire la mine. Nu puteam trăi singur afară. Am ajuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
și îmi făcea mâinile să tremure. Cu ani în urmă, doctorul se înșelase cu privire la tremurăturile mele. Nu fuseseră psihosomatice. Dar avusese dreptate cu privire la mine. Nu puteam trăi singur afară. Am ajuns la capătul treptelor și am început să merg pe peron. Am luat trenul o singură dată, cu copiii mei. Eram americani. Când mergeam undeva, luam mașina. Cât așteptam pe peron, Abigail stătuse lângă mine, dar Betsy cochetase cu pericolul. Se tot apropia de șine. Vino înapoi, a trebuit să îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
avusese dreptate cu privire la mine. Nu puteam trăi singur afară. Am ajuns la capătul treptelor și am început să merg pe peron. Am luat trenul o singură dată, cu copiii mei. Eram americani. Când mergeam undeva, luam mașina. Cât așteptam pe peron, Abigail stătuse lângă mine, dar Betsy cochetase cu pericolul. Se tot apropia de șine. Vino înapoi, a trebuit să îi spun de mai multe ori. În cele din urmă, am luat-o de mână și am ținut-o strâns până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]