64,416 matches
-
niște date accesibile oricui), afectate de împrejurări. Risipitorii, de pildă, apare într-un interval de 10 ani, în patru ediții care vor semăna tot mai puțin una cu cealaltă. Scriitorul intervine în text, scoate paragrafe, introduce altele, modifică esența unor personaje - cum ar fi directorul Jurcă, evoluând de la politruc la inginer și de la retardat mintal la "greoi" sau, în ultimă fază, la "normal" - în funcție de sinuosul drum al politicii oficiale de partid. Ediția din 1972 își permite chiar să lovească în gigantul
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
pe Stalin și nu principiile care ne-au fascinat pe noi doi când ne-am înscris în partid". Părțile colțuroase, care ar putea zgâria delicatele degete ale măririlor PCR, sunt șlefuite sau retezate, orice critică e, prudent, relativizată (despre un personaj care afirmă că fiii celor care nu sunt proletari n-au dreptul la studii superioare: "Parcă el știe ce spune?"). Autorul se dezice prompt de cei cu opinii neortodoxe și îi înfierează, tot mai zelos, pe liberali, burghezi, reacționari și
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
lungă. Intrusul, de pildă, supus unei radiografii postdecembriste, prezintă un "om nou" privat de dreptul la demnitate, la individualitate și la opțiune, pasiv și supus bunului-plac al partidului. Scriitorul nu numai că nu ia distanță față de realitatea romanescă sau față de personaje (când acestea sunt trâmbițe ale convingerilor comuniste), dar, observă dl Geacăr, gândește la nivelul acestora. În biografia lui Antonescu din Delirul s-ar putea citi un elogiu adus tinereții fantezist-revoluționare a dictatorului Ceaușescu, preamărită, de altfel, într-un capitol introdus
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
chestiuni de metodă, deficiențe de punere în aplicare a doctrinei, deficiențe în alegerea oamenilor potriviți pentru funcțiile de comandă". Acești pași "curajoși" sunt făcuți, de regulă, numai pe jumătate, pentru că orice critică este fie dezavuată de vocea auctorială, fie edulcorată (personajul e nebun!). Și, oricum, "critica este, de multe ori, temporal defazată, vizează evenimente răcite și, de fapt, consumă noi comandamente ale activității politice". e și ia iluzorie, Marin Preda bate, de fapt, pasul pe loc, tăbăcind salteaua burdușită cu mesaje
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
sexului și dragostei" cum a fost filmul numit de unii (puțini) critici. Bruckner mai e și auto-ironic câte o dată, Polanski, niciodată. Rezultatul e un soi de telenovelă asezonată cu niște scene de sex - relativ - pervers. Asta vezi, dar de perversitatea personajelor te convingi mai greu. Nigel (Hugh Grant) și Fiona (Kristin Scott-Thomas) nu sunt o contrapondere persuasivă pentru cuplul Oscar - Mimi. Totul are un aer "supraîncălzit": jocul lui Emmanuelle Seigner, secvențele erotice (la care uneori te pufnește râsul pentru că sunt prea
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
baruri, când în închisoare, totul e showbiz, iar avocații, mai maligni decât criminalele, sunt cei mai puternici artizani ai iluziei. Chiar dacă acțiunea se petrece în mare parte într-o închisoare, e loc pentru dans și cântec, adică vodevil, în psihicul personajelor Roxie Hart (Renée Zellweger) și Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones). Problema care se pune de obicei când vine vorba de adaptarea unei piese la film este dacă rezultatul nu va arăta ca o piesă filmată. Or, în Chicago, această problemă nu
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
la film este dacă rezultatul nu va arăta ca o piesă filmată. Or, în Chicago, această problemă nu există. Dimpotrivă, deși lungmetrajul se hrănește cu inovații scenice (realizatorul introduce chiar și un număr de păpușari, doar că marionetele sunt chiar personajele), există și inovații cinematografice în modul cum e filmat un număr de dans - unghiurile sunt extrem de numeroase, juxtapunerea oglinzilor, joc de umbre și de lumini, o cameră ale cărei mișcări sunt la fel de "coregrafiate" ca cele ale dansatorilor. Și Marchizul de
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
să exprime e doar pornografic? A devenit de Sade un fel de predecesor al lui Larry Flynt? De altfel, era de așteptat, având în vedere că regizorul Philip Kaufman a mărturisit că medicul care încearcă să-l "calmeze" pe marchiz, personajul Royer-Collard (Michael Caine), i-a fost inspirat de Kenneth Starr... Păcat de scenariu, altfel succint și la obiect, și de Rush, a cărui interpretare e, ca de obicei, fabuloasă. Nu același lucru se poate spune despre Visul unei nopți de
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
al românilor pe fundalul defunctului regim Iliescu-Năstase) sunt supuși unor "narcoze, hipnoze, psihoze" ce dau și titlurile celor trei părți ale cărții. Sub aceste auspicii de sfârșit de lume, autorul se lasă scris de hermeneutica suspiciunii profesată cam de toate personajele care cred că nimeni nu mai e liber și nesupravegheat, că toți suntem victime ale interferențelor, bruiajului și paraziților într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
romancierului necruțător cu fauna invadentă de nomenklaturiști reciclați, insurgenți, contestați, contestatari, disidenți cernuți după o revoluție de "sită rară". , în care autorul pune degetul pe realitatea românească în baza unui imens dosar de presă, bine procesat tipologic și stilistic. Un personaj cu totul nou este Simona-Salma, aflată într-o relație specială cu Plagamat, un fel de victimă voluntară a rețelei de scenarii țesute de diabolicul ei patron. Ieșind teafără dintr-o aventură tematică - pânda și vânătoarea -, firul roșu al relațiilor dintre
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
cu totul nou este Simona-Salma, aflată într-o relație specială cu Plagamat, un fel de victimă voluntară a rețelei de scenarii țesute de diabolicul ei patron. Ieșind teafără dintr-o aventură tematică - pânda și vânătoarea -, firul roșu al relațiilor dintre personajele și figuranții romanului, Salma este scoasă din matca previzibilă de hazardul întâlnirii bărbatului fatal: Sayub Shalla, un indian arabizat, zis Arămiul, de care e ca și vrăjită, de vreme ce ne aflăm în plin capitol al "narcozelor". Sayub se arată a fi
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
la Paris. Acolo s-a reprofilat, devenind critic de artă și expert (specialist în perioada Empire), colaborator la reviste importante și romancier. Tinerețea unui comisar politic e un roman autobiografic, inspirat din experiențele autorului în România anilor '50, cu multe personaje copiate după modele reale și anecdotică devenită istorie (mare și mică). Deși nu pot să-mi dau seama exact cît e ficțiune romanescă și cît memorialistică în confesiunea la persoana I a naratorului numit chiar Miron Bergmann, trebuie să spun
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
pagini "comisar politic al propriei anchete și își montează propriul proces", așteptînd verdictul cititorului din secolul XXI. Nu sînt atît de naivă încît să nu bănuiesc și în prolog un artificiu literar pentru captarea cititorului, îndemnat să vadă în povestea personajului Miron un itinerar exemplar și în arhitectura cărții, "criptograma unor mărturisiri profunde și în alt fel compromițătoare decît cea pe care o oferă neinițiaților aparența fațadei sale". Căci dacă Lenin ("fie-i memoria venerată" - scrie fără ironie Bergmann!) tot repeta
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
visceral opus dogmei, există totdeauna pericolul de a se întoarce împotriva celui care o flutură ca pe un steag deasupra capului. El (adevărul, n.n.) n-a avut niciodată stăpîn. Doar Puterea îl poate defini". Iar adevărul lui Miron Bergmann romancierul & personajul (care se compară cu ofițerul executant ce se autoexecută în kafkiana Colonie penitenciară), e destul de aburit, pînă la urmă. Dar să vedem în ce constă "itinerarul exemplar". Abia ieșit din adolescență, băiatul de origine evreiască mic-burgheză, entuziast pînă la fanatism
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
nume anagramate, Paul Georgescu, Nicolae Labiș, Zaharia Stancu, Victor Eftimiu, Radu Cosașu însuși (cu episodul "adevărului integral"), Eugen Barbu, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius ș.a., întreaga viață literară în timida deschidere "cu voie de sus", de la începutul anilor '60. Transformate în personaje ale unor întîmplări intrate - unele - în folclorul lumii literare românești (nu pot să-mi dau seama cum pot fi ele percepute de cititorul străin), toate aceste persoane sînt cam sărace față de referentul real pe care îl are cititorul român. De
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
real pe care îl are cititorul român. De pildă, Paul Georgescu - o personalitate fascinantă și paradoxală prin amestecul de inteligență și fanatism ideologic, de iubire reală pentru literatură, simț nuanțat al valorii și cinism, de generozitate și maliție - a devenit personaj literar în mai multe romane: Căderea în lume de Constantin }oiu, Cel mai iubit dintre pămînteni de Marin Preda, în Cronică de familie (vol. III) și întîlnire la judecata de apoi de Petru Dumitriu, în Supraviețuirile lui Cosașu. Aici e
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
Nu poți să nu compari, iar Miron Bergmann vădește o înzestrare de romancier mult mai firavă decît a celor citați mai sus, deși în Tinerețea unui comisar politic sînt și cîteva scene tari izbutite, tensiuni bine dozate, atmosferă. Dar, cu excepția personajului Miron, celelalte sînt doar contururi în tușe prea groase sau prea subțiri, fără carne vie, fără sentimente, fără umor. Finalul e complicat cu scene din filme de spionaj de serie B. Avertizat de o prietenă cîntăreață (în care se recunoaște
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
sau Cornel Regman, de pildă. Acesta din urmă, în cronica sa la Galeria cu viță sălbatică, se arăta de-a dreptul impresionat de evoluția scriitorului și considera Duminica muților o literatură "subțire", "cu story-oare de magazin ilustrat", un volum cu personaje botezate rizibil și care anunța prea puțin romanul de după. Eu însumi am avut dintotdeauna o reținere față de onomastica oarecum jenantă a personajelor lui Constantin }oiu, dar nu știu dacă Râsu, Câinele, Fi, Mesia sau Coco sunt nume mai neinspirate decât
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
de evoluția scriitorului și considera Duminica muților o literatură "subțire", "cu story-oare de magazin ilustrat", un volum cu personaje botezate rizibil și care anunța prea puțin romanul de după. Eu însumi am avut dintotdeauna o reținere față de onomastica oarecum jenantă a personajelor lui Constantin }oiu, dar nu știu dacă Râsu, Câinele, Fi, Mesia sau Coco sunt nume mai neinspirate decât cele din Galeria cu viță sălbatică: Bunghez, Spuderca, Amfilofia, Praxiteea, Rorică, Sumbasacu ș.cl. Îmi este însă foarte clar că prozele de aici
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
construite. Poate de aceea, de pildă, Eugen Negrici vorbea despre "alunecarea simbolică a faptelor mărunte", iar Nicolae Manolescu spunea despre proze că sunt "ușor artificiale". Critica a remarcat pitorescul (suportabil, nu acela alienat de mai târziu de la Fănuș Neagu) al personajelor cu psihologii ușor neobișnuite, puse în situații surprinse în latura lor contrariantă, atmosfera insolită degajată de "peisajele interioare ori exterioare" (Ion Negoițescu) punând aceste proze în relație cu cele ale lui Ștefan Bănulescu. Deși diferite ca abordare și situare în
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
epicul are mai multe paliere, iar dialogul echilibrează narativul și descriptivul. Întâlnirea din local cu Titania și scena înotului sunt memorabile, au umor fin și, în general, toată povestirea degajă multă senzualitate. Titania însăși e una dintre cele mai senzuale personaje feminine citite de mine, iar această nuvelă e tot ce am citit mai bun scris de Constantin Țoiu. Așadar, proze lizibile, exacte, lucrate fin, fără un rând în plus, proze "necorupte" de context, fără obscurități și sofisticării inutile, fără șopârle
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
ipocrit încât să fiu oripilat de spectacolul unor mistreți împușcați. Iar imaginea bieților iepurași "cu sânge pe botic", oricât ar fi de dramatică, pălește, pentru mine, în fața realității "aurolacilor" ce dorm în găurile de canal. În povestea clasică Scufița Roșie, personajul înspăimântător mi s-a părut întotdeauna lupul, nu vânătorul. Drept urmare, lunga discuție în jurul partidelor de "asasinat în masă" la care se dedau mărimile zilei mi se pare cu totul exagerată. Aș nuanța, însă, într-un punct, și anume, în cel
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
pentru uciderea violentă a animalelor de către sus-zișii - dar și de către victime colaterale precum Ilie Sârbu sau alți înalți pesedei? O fi elementul de fascinație reprezentat de către bietele animale incapabile să guste galimatiasul (vezi din nou DEX-ul!) în care aceste personaje se scaldă ca-ntr-un lichid amniotic? O fi brutalitatea înnăscută a tagmei politicienilor? Într-adevăr, ca să ajungă la înălțimile financiare și politice la care s-au aflat / se află }iriac și Năstase probabil că e nevoie de alte talente
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
cît mai bine - vocea, rostirea, limba, își cunosc limitele, își cunosc corpul și ce anume pot face sau nu pot face cu el, se mișcă bine, expresiv, cîntă, dansează, unii chiar superb, cu conștiința imprimată de mecanismul mișcării, sondează în personajele pe care le interpretează, încercînd de fapt să se cunoască, să-și înțeleagă aventura în lumea teatrului. Nimeni nu poate știi cîți dintre ei își vor face meseria, cîți vor ajunge nume importante, cîte abandonuri vor fi, nimeni nu poate
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
Galin. Un memorabil spectacol al lui Lev Dodin la Malîi Teatr. O montare a lui Gelu Colceag la Teatrul Odeon, bine primită de public, cu cîteva roluri admirabil jucate. Cam aceeași construcție și la Casandra, același gen de introducere a personajelor, același tip de emoție, de spațiu, de relații, de adresare. Și o încercare supravegheată de a alunga din interpretare ispita frivolității, căci, dincolo de etichetele purtate de fete, se găsesc o sumă de povești, drame, lacrimi, violență. Încercare parțial izbutită. Ce
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]