25,044 matches
-
privește, am alternat expoziția în sine, ne-numită, cu cea intitulată. O prefer, evident, pe prima. Cea care rezistă doar prin substanța ei intrinsecă, nu adjuvată tematic. Pentru că pictura mea poate trăi foarte bine în specificitatea ei formală. Fiind o pictură modernă, "decorativă", "ambientală", ea e destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez un tablou. Pictez o expoziție. Expoziția ca o compoziție, ca un tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce în muzică se numește variațiuni pe o temă? E contaminare muzicală? Poate
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului, iar pe de alta, așa-numita zonă tematică, foarte impusă de regim, înainte de '89. Ca paradigmă îngăduitor-ingenioasă poate e bine spus, dar nu m-am dus spre Mondrian. Prea sec, prea aseptic-abstract. Mai degrabă spre, dacă au fost totuși
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
au fost totuși niște repere timpurii, mai cordialii Cézanne, Matisse. "Filiera franceză", pe care mi-o depista Ion Frunzetti. Dar, decisiv, spre asprii expresioniști nordici. Și aici aș reține observația subtilă a lui Pavel Șușară, cum că adevăratul expresionism al picturii mele se regăsește nu în iconografie, oricît ar fi ea de spectaculoasă, ci în cromatică și nu în sălbăticia viscerală a culorii, ci tocmai în tihna și echilibrul ei amăgitor. Pînă să circul în străinătate, albumele de artă străine, unele
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
stă sub acea aură fericită din 1968. Un element, predilect în arta modernă - tenta plată - își are, în ce mă privește, obîrșia în Voroneț, Sucevița, Moldovița. Pot să te asigur de un lucru. Eu, care nu sînt un specialit în pictură, doar un iubitor de pictură, am albume, citesc, văd expoziții... Ai fost în expoziția mea de-acum un an și după ce ai parcurs-o mi-ai spus: ai talent. Să știi că așa este. Ajuns, deci, la o senectute respectabilă
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
din 1968. Un element, predilect în arta modernă - tenta plată - își are, în ce mă privește, obîrșia în Voroneț, Sucevița, Moldovița. Pot să te asigur de un lucru. Eu, care nu sînt un specialit în pictură, doar un iubitor de pictură, am albume, citesc, văd expoziții... Ai fost în expoziția mea de-acum un an și după ce ai parcurs-o mi-ai spus: ai talent. Să știi că așa este. Ajuns, deci, la o senectute respectabilă, să ți se spună că
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
pună amprenta. Unică. Ai afirmat, recent, într-un interviu, ceva care pe mine mă pune pe gînduri, și anume am senzația, sau cel puțin tu așa sugerezi, sau chiar afirmi, că vrei să părăsești literatura și să te dedici exclusiv picturii. E ceva adevăr în asta? Da. Și am spus de ce. Vine un moment cînd trebuie să-ți mai faci niște economii în privința vîrstei. Dar pictorii sînt longevivi... Sînt... să dea domnul să fiu unul din aceștia. După ce am lucrat atîta
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fost prilejul să vorbim la un pahar de vin, la Bolta Rece... și, iată, s-a ivit acum, doar în fața unui pahar cu apă. Și mai e ceva. Sînt două zone ale artelor unde am un anume trac: muzica și pictura. Mă simt mult mai bine cu cei care-s legați de cuvînt, ca și mine. La muzică, am început cu Bujor Prelipcean și am continuat cu Romeo Cozma, doi muzicieni diferiți, dar foarte buni amîndoi. De ce? Pentru că cei doi sînt
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
diferiți, dar foarte buni amîndoi. De ce? Pentru că cei doi sînt muzicieni care și vorbesc. Tu ești un pictor care și vorbește. Știu colegi de-ai tăi, pe care-i respect foarte mult, dar care nu prea vorbesc. Marii muți ai picturii. Proverbial. În ce mă privește, acasă, copil, mi se spunea "mutulică". Și-acum, ore întregi a sta în atelier și a lucra înseamnă a tăcea. După ce ieși din atelier, se produce defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
atelier. Zilnic. Aici e viața mea. Cum o fi cu sculptorii? Fizic... Da, e mai trudnic. Ai încercat vreodată sculptură? Nu. Se obișnuiește. Sînt pictori care se regalează și în sculptură. Picasso. A sculptat o capră. Colosală! Hazul lui din pictură era aici enorm. N-am practicat. De obicei, sculpturile pictorilor sînt transferuri fidele ale picturii lor. Nu văd cum aș opera acest transfer în cazul tentelor mele plate. O sculptură adosată nu mi-ar surîde. Titlul interviului tău, deja pomenit
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
trudnic. Ai încercat vreodată sculptură? Nu. Se obișnuiește. Sînt pictori care se regalează și în sculptură. Picasso. A sculptat o capră. Colosală! Hazul lui din pictură era aici enorm. N-am practicat. De obicei, sculpturile pictorilor sînt transferuri fidele ale picturii lor. Nu văd cum aș opera acest transfer în cazul tentelor mele plate. O sculptură adosată nu mi-ar surîde. Titlul interviului tău, deja pomenit, sună "În rest: viață liberă și cruntă. Merită s-o trăiești". Îmi asum această bucurie
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
E destul de complicat. Destul de stresant. A avea destin de pictor înseamnă, implicit, a te plasa în aventură. Numai și pentru că e aventură, îmi place atît de mult. Nu trăiesc în lipsuri, chiar dacă pictez modern... post-modern. Deci se poate trăi din pictură. Depinde de reușita strategiei personale. Mai trebuie să și curtezi. Tonitza. Venea lumea bună a Bucureștilor în vernisajul lui, apărea și "greul" cu bani, reținea lucrarea cutare, expoziția se închidea, dar ofertantul nu mai revenea să și-o ia. Tonitza
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personalității sale artistice și morale. Însă înaintea acestora, hotărîtoare sînt înzestrarea sa nativă, conștiința acestei înzestrări și interesul imperativ pentru pictură care se manifestă cu o uimitoare precocitate. La o vîrstă foarte fragedă, de numai cinci ani, după cum își amintește artistul însuși, îl cunoaște, în casa părinților săi, pe pictorul francez Leopold Durand Durangel, ale cărui culori le va folosi în
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
numai cinci ani, după cum își amintește artistul însuși, îl cunoaște, în casa părinților săi, pe pictorul francez Leopold Durand Durangel, ale cărui culori le va folosi în mod spontan, dar nu lipsit de semnificație. O încercare de a învăța sistematic pictura cu un profesor localnic, un anume Nicolae Rădulescu, nu va avea cine știe ce efecte, însă neîndoielnic rămâne faptul că interesul copilului pentru pictură este unul ieșit din comun. Un efect direct al acestui interes este deplasarea la București, împreună cu tatăl său
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
culori le va folosi în mod spontan, dar nu lipsit de semnificație. O încercare de a învăța sistematic pictura cu un profesor localnic, un anume Nicolae Rădulescu, nu va avea cine știe ce efecte, însă neîndoielnic rămâne faptul că interesul copilului pentru pictură este unul ieșit din comun. Un efect direct al acestui interes este deplasarea la București, împreună cu tatăl său, pentru a vizita o proaspătă expoziție a lui Nicolae Grigorescu. Cum acest eveniment se petrecea în anul 1897, o socoteală elementară ne
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
acest eveniment se petrecea în anul 1897, o socoteală elementară ne dezvăluie faptul că Eustațiu Stoenescu nu avea, în acel moment, mai mult de treisprezece ani. Or, acest aspect nu este unul lipsit de relevanță, întrucît un asemenea interes pentru pictură, la o vîrstă atît de fragedă, cînd motivațiile susțin îndeobște practici legate de universul copilăriei, dezvăluie, fără îndoială, în același timp o marcă a destinului și o alegere care, în ultimă instanță, va confirma această predestinare. Într-o succesiune logică
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
îndeobște practici legate de universul copilăriei, dezvăluie, fără îndoială, în același timp o marcă a destinului și o alegere care, în ultimă instanță, va confirma această predestinare. Într-o succesiune logică a faptelor, el își începe cu seriozitate studiile de pictură pe cînd este încă un adolescent, în jurul vîrstei de șaisprezece ani, înscriindu-se la Academia Julian din Paris. Se așază pentru studii în atelierul lui Jean-Paul Laurens, iar, peste doi ani, în 1902, începe să frecventeze și cursurile Școlii Naționale
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
la o corespunzătoare utilitate liturgică. Iar faptul că printre semnatarii acestor icoane, un fel de creatori anonimi care acceptă ca pe o fatalitate a lumii de astăzi căderea în particular și degradarea prin identitate, figurează și cîțiva autori consacrați de pictură naivă și profană, cum ar fi Pavelescu de pildă, spune destul de mult despre contextul estetico-moralo-spiritual în care mai funcționează acum acest străvechi și misterios amestec dintre meșteșug, penitență și devoțiune. De altfel, expoziția nici nu este în mod strict una
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
în mod strict una de icoane, ci o demonstrație mai largă de vigilență festivă închinată iconografiei și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale răstignirii, ale coborîrii de pe cruce, ale punerii în mormînt etc. sînt și lucrări de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și grotești și într-o mult mai mică măsură receptacule pentru
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
Ioana Băețica Un "homo universalis" - Liviu Georgescu, am putea spune: medic și cercetător în Statele Unite, membru al "New York Academy of Poets" și al "Flushing Art League" (unde a fost distins cu un premiu pentru pictură), vioara întâi în Orchestra Medicilor din New York și nu în ultimul rând scriitor, debutează în volum (Călăuza), după ce a publicat versuri în România literară, Luceafărul, Viața Românească, Curierul Românesc, Convorbiri literare etc. Format la Cenaclul de Luni care a dat
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
muzeu de artă folclorică românească în America - Hellen Cullian, Comorile bisericii Sf. Maria din Cleveland-Ohio - Ioan Comșa). Aflăm de pildă, nu fără o oarecare uimire, că Statul Român a donat în noiembrie 1940 patrimoniului bisericii Sf. Maria din Cleveland patru picturi de N. Grigorescu, două de Th. Pallady, una de Th. Aman etc. Aceeași ortodoxă biserică deține din sursa unor donatori particulari (Anișoara Stan, Dr. O.K. Cosla, Martin Marinescu) opere de artă semnate Ștefan Luchian, A. Băieșu, C. Ressu, J.
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
Lupșe, este susținătorul și coatorul, alături de Sorina Jecza, a unui monumental catalog critic al sculptorului Peter Jecza, primul de acest fel care privește opera unui artist român, și, recent, a sprijinit și supravegheat activ, alături de autor, un catalog cuprinzător cu pictura artistului arădean Onisim Colta. Ultimele trei cataloage, absolut spectaculoase prin construcție și, în cazul lui Jecza, și prin dimensiuni, tipărite în condiții impecabile la Ideea Print din Cluj, un fel de pseudonim al artistului clujean Timotei Nădășan, marchează atît un
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
Baba" din Bistrița, este, în esență, un obiect perfect autonom. Realizat în două planuri sensibil autonome, unul care se referă, prin reproducerea cîtorva izvoade folosite de către iconarii pe sticlă, la spațiul memoriei culturale, iar celălalt la momentul de astăzi al picturii lui Lupșe, la interesul său manifest pentru un fel de memorie a lumii vegetale, pentru plantele care capătă o anume hieratică prin uscăciune și prin mumificare, acest catalog este și o mărturie asupra unor căutări artistice nemijlocite, dar și o
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
formă, se particularizează. Totul este de o imaterialitate tragică și, în același timp, salvatoare pentru că nu mai există dovezi. Se vede asta și din felul în care se scrie, se discută despre mari spectacole. Cum era invitat Borges să comenteze pictura contemporană. Am asistat la acea întîlnire cînd Borges a fost întrebat ce crede despre niște tablouri pe care nu le-a văzut niciodată. În teatru memoria este importantă. Nu neapărat prin facultatea ei cea mai comună - de a depozita - ci
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
du-și doar prenumele) a realizat-o învitîndu-și prieteni artiști din Timișoara și din București. Ce a expus fiecare în parte este mai puțin important acum, ceea ce contează, însă, este faptul că grupul și-a propus, prin expresii diferite - de la pictură la instalație - și din perspective diferite, să iasă din crisparea strictă a limbajului și din dogma ceva mai largă a tot felul de propoziții tabuizate și de materiale sanctificate prin decrete ideologice și prin liturghii propagandistice. Unul dintre expozanți, să
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
aspirația către o realizare scrupuloasă. La acestea se adaugă constatarea că pentru artiștii tineri arta este un lucru fără nici un fel de transcendență. Exemplele sînt extrase din cele mai variate arte: de la muzica lui Debussy, la dramaturgia lui Pirandello, de la pictura nonfigurativă, la lirica lui Rimbaud sau Mallarmé. În privința poeziei moderniste ar merita semnalat faptul că există numeroase consonanțe cu teoria expusă mai tîrziu de Hugo Friedrich în Structura liricii moderne; și teoreticianul german avea să constate, că prin Baudelaire, Rimbaud
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]