2,469 matches
-
sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
violet să plutească înăuntrul lui. Întunericul acesta impersonal putea fi liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mici pe care le ucidea seară de seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându-se de-a lungul întregii vieți și picurându-i venin în oase - blestemul lui, răscolit de blestemul femeii ăsteia. Ea scotea din sacoșă și punea pe masă ditamai oala cu mâncare, din care umplea de două-trei ori castronul cu ostropel, cu musaca sau cu ardei umpluți, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
De unde știi asta? Pusesem prea brusc Întrebarea și oarecum tăios. Jeff zâmbi amuzat. — Sângele nu mai curgea, nu-i așa? Toată lumea citește romane polițiste, să știi. Se coagula deja. Dacă ai fi ucis-o tu, atunci sângele ar mai fi picurat Încă. Trebuia să-i mulțumesc cerului că Jeff venise cu mine la toaletă, ca să vadă cu ochii lui cadavrul Lindei. Altfel, până ajungea poliția, s-ar fi putut pierde o confirmare importantă a alibiului meu. — Cine mai era acolo, Jeff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eu. Dacă ai fi ripostat când a apărut Janice, Derek ar fi rămas cu tine. Răul acumulat de-a lungul anilor trebuia să țâșnească la un moment dat... — N-ar fi rămas niciodată cu mine, spuse, fiecare cuvânt al ei picurând ca un acid, pentru că nu am fost niciodată Împreună. M-a ținut mereu În umbră. Și a Împins scaunul În spate. — Îmi pare rău că ai aflat, Sam. Chiar Îmi plăceai. Și Încă Îmi mai placi. A făcut o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
preocupat întotdeauna mai mult slujba ta decât persoana mea. Cum poți spune așa ceva, mă enervez eu, nu este deloc adevărat, asupra noastră se ațintesc deja privirile încurcate ale oamenilor din jur, cum te poți certa dindărătul unei perfuzii care îți picură în vene, din contră, această situație ar trebui să fie una care unește oamenii, eu tac, am lăsat-o în urmă pe Gheula, nu mă uit înapoi, nu pot decât să îmi imaginez câte eforturi disperate se depun în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ai încercat o dată și ai văzut cum se termină asemenea lucruri, mă grăbesc eu să înăbuș până și această micuță zvâcnire, deoarece acum este deja mult prea târziu, acum are loc adevărata noastră nuntă, la umbra perfuziei care continuă să picure, pentru că, dacă până astăzi nu am reușit să îl părăsesc, atâta timp cât a fost sănătos, cu siguranță că de astăzi înainte nu voi mai putea, porțile vieții mele s-au închis, nimic nu mai poate ieși de aici, dar nici intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt lipsiți de orice expresie, abia mai respir, broboane de transpirație fierbinte mi se rostogolesc pe frunte, alunecându-mi în gura uscată, le înghit disperată, setea preia controlul trupului meu, deschid gura și mi se pare că din cer îmi picură înăuntrul ei picături de apă, picături călduțe și întunecate, le înghit mulțumind pentru ele, ochii mi se topesc din pricina dogorii, pare că orașul se îndepărtează de noi, conduc, inima îmi este pustie, îl caut pe Udi, știu că se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Reiko, nu mai avem lumânări rămase de la ultima pană de curent? — Cred că mai sunt în sertarul de la bucătărie. Naoko s-a dus la bucătărie, a deschis sertarul bufetului și a venit cu o lumânare mare. Am aprins-o, am picurat puțină ceară în scrumieră și am pus lumânarea, dreaptă. Reiko și-a aprins o țigară de la flacăra lumânării. Așa cum stăteam toți trei în jurul lumânării, învăluiți în liniștea desăvârșită, aveam impresia că n-am mai rămas decât noi, undeva la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e nimic o să trebuiască să facă altă listă. Au băut mult? — Cam o sticlă, cred. — Ce mi-ar mai plăcea să le pun niște somnifere-n băutură. — Aș putea să le pun eu, dacă-mi zici cum să fac. Le picur În sticlă. — Nu. În pahare. Da’ n-avem. Poate la medicamente. — Nu, nu sînt. — Aș putea să le pun pastile, din astea avem. Mai au o sticlă. — Nu. Încearcă să-mi aduci cam jumate din sticla ailaltă după ce se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rîul Hudson prin Albany ploua deja cu găleata. MĂ dusesem În vestibul și George deschisese ușa, ca să văd mai bine dar tot ce puteai să vezi erau pilonii uzi de oțel ai podului, ploaia căzÎnd peste apele rîului și trenul picurînd de apă. Însă mirosea frumos. Era o ploaie de toamnă și aerul proaspăt mirosea a lemn și a fier ud și simțeai că-i toamnă. În vagon mai erau o grămadă de oameni, dar nici unul nu părea prea interesant. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și să fii și fericit În același timp. PĂi asta se face În filme. De ce n-am face-o și noi? Veni și absintul și, prin strecurătoarea pe care erau așezate bucăți de gheață, Roger turnă apă, lăsÎnd-o să picure În băutura de un galben curat, pînĂ ce aceasta luă o nuanță lăptoasă de opal. — Poftim, gustă, spuse el cînd absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de invizibili“. Pentru De Angelis, totul era clar. Mediumul se hrănea din literatura aceea (aceeași din care se hrănea și colonelul) și apoi o regurgita când se afla În transă. Afacerea era Închisă, trecea la brigada Narcotice. Scrisoarea lui Belbo picura balsam de ușurare. Explicația lui De Angelis părea cea mai economicoasă. Alaltăieri-seară, În periscop, Îmi spuneam Însă că lucrurile ieșiseră bine din cu totul alt motiv: mediumul citase, e drept, ceva auzit de la Ardenti, Însă un lucru pe care revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimic! Degeaba, țăranul e destinat să rămâie sălbatic până la sfârșitul lumii." Se întoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe lângă clădirea veche în grădina mare din dos, unde nu erau arbori și se deschidea o vedere mai largă. În suflet îi picura tristețea din ce în ce mai apăsătoare. Până azi-dimineață, în ciuda tuturor întîmplărilor și zvonurilor, a fost convins în adâncul său că oamenii lui vor sta liniștiți chiar dacă de jur împrejur toate satele s-ar răscula. Se simțea atât de înfrățit cu ei prin toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna rece, cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște pete de ulei... Grigore se ridică, scoase batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atingă, fără doar și poate, carnea. Fără efort, raza decupă spatele vietății. ― Nimic. Ea nu se mișcă, nu dădu nici un semn de durere. La suprafața plăgii, un lichid gălbui șiroia pe pielea lustruită. ― Începe să sângereze, notă profesional Ash. Lichidul picura pe așternutul pe care era întins Kane. Se auzi ca un sfârâit. Gazul întunecat nu era deloc familiar. În schimb zgomotul, prilejuit de întâlnirea lichidului gălbui cu așternutul, era. Căpitanul se opri brusc, dădu la o parte micul laser și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trăsnet care a lovit locuința. M-am urcat în mașină și cu toată viteza am pornit în toiul nopții spre ai mei. Nu mă gândeam decât la soție, la copii și la socru. Deși era furtună în zonă, acolo nu picurase un strop de ploaie, doar descărcări electrice și atât. Au fost chemați pompierii din cel mai apropiat orășel, dar când au ajuns, cu toată dotarea lor tehnică, n-au putut stinge incendiul. Când am ajuns, pompierii tot mai lucrau la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
oală cu apă în clocot. Îl țineam acolo, până se încălzeau ușor, (frunzele de varză). Și așa călduțe, le puneam pe ochiul stâng și pe partea dureroasă a capului. Puneam un strat de 4 sau 5 frunze. În ochiul stâng picuram și suc proaspăt de varză albă crudă, proaspăt preparat. Peste compresa cu frunze de varză puneam o folie subțire de plastic și peste aceasta o cârpă sau un prosop de bumbac, cu care înfășuram tot capul. După câteva ore, aruncam
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin presare și frecare, plantele se zdrobesc și se fărâmițează în particule mici. Pe acestea le presez și le storc între degete, până picură sucul din ele. Partea solidă, presată o arunc. Sucul îl colectez în canalul răzătorii. Mă așez pe pat cu fața în sus. În mâna stângă țin o oglindă, în mâna dreaptă țin răzătoarea cu suc și torn încet picături de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de la geamuri. Pe jos erau împrăștiate cărțile aruncate din bibliotecă și bibelourile de pe pianină. Nu mă puteam calma. Cu cât încercau mai mult să mă mângâie și să mă liniștească, cu-atît mă agitam mai tare, lacrimile udîndu-mi toată fața și picurând pe parchet. Conștiința mi se întunecase și am simțit doar ca prin vis cum doi bărbați în alb mă ridică și mă transportă până la mașina salvării din stradă. Drumul de zece minute până la spital mi s-a părut, nu știu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o stalactită cu țeava de metal în interior. Am urcat scările spre parter. Tot holul era plin de lumină. Prin geamurile înguste ale intrării se vedea, în noapte, scânteia albastră a vreunui troleibuz, îmi trecu prin cap că lumina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cît?), de străzile ei mărginite de școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
căutând prin iarbă gemă care ferește de dragoste. Prințese în fir de aur, cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]