22,633 matches
-
cele lumești. La toate acestea, ar mai trebui adăugat și faptul că Arlette, - ceea ce nu făcuse pentru nici un turist, pînă atunci, - imi citise, ținînd desfăcut în amîndouă mîinile catalogul biografic al lui Balzac, cu multe trimiteri la purtările sale. De pildă, Arlette îmi citise ritos textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură. Traduc: ...El (Balzac, n.n.) se înfierbînta, gesticulă, se ridică în picioare și umblă de colo-colo prin salon recitind mai departe din memorie, desi ținea
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
stîlciri, ciudate și chiar comice. Experiență lecturii unor articole din presa străină despre evenimentele românești i-ar putea convinge pe mulți că exactitatea filologica nu e chiar o trăsătură caracteristică a scriiturii jurnalistice contemporane. Recentele evenimente minerești au avut de pildă dezavantajul de a aduce în discuție toponime și antroponime pe care era puțin probabil ca un cititor străin să le cunoască dinainte. În reportajele corespondenților străini au apărut astfel forme stranii că Marion Cozma, Raminicu Valcea sau Tragi Jiu (nonșalanta
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
squadra azzura" (RL 2501, 1998, 12), "Bombola Azzura" (RL 2083, 1997, 10). Așa cum se întîmplă adesea, constiinta difuza a unor nesiguranțe și erori se reflectă în reacția de hipercorectitudine: consoanele duble apar și acolo unde nu își au locul, de pildă în serra în loc de seră: "Corriere dela serra" (RL 2657, 1998, 3), rifondazzione în loc de rifondazione ("partidul marxist ăRifondazzione Comunistaă", în RL 2154, 1997, 4). Așa cum sugeram de la început, discutarea unor erori de acest gen nu are de fapt relevanță teoretică - și
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
vreo jumătate de oră. Rezultatul, paradoxal: în loc să pară mai scurt, filmul părea acum mult mai lung decît înainte! Un exemplu în plus că, în artă, deci și în cinema, durata e cu totul altceva decît o chestiune de cronometraj. De pildă, Întîlnire cu Joe "Black", cu toate că durează aproape trei ore, reușește să-și țină sală cu sufletul la gură, reușește să pară o construcție supla, cu o structură de rezistență pe cît de discretă pe atît de precis calculată. De altfel
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
când e vorba de gloria propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele din urmă în Gallia. Ca tânăr cugetător se remarcase printr-o serie de teorii morbide despre disperare, sinucidere și alte
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
în discuție este simptomatic pentru o gamă completă de instrumente didactice inepte care, în decadă - zisă - post-comunistă, continuă să tortureze sadic generații de elevi inocenți. Dincolo de orice diferențe minore, în chestiunile cu adevarat esențiale ele trădează o convergență alarmantă. De pildă, toate mutilează pînă la desfigurare o serie de scriitori însemnați. Trec peste autorii turnantei artistice, sociale și politice miraculoase de la 1848, înecați de manuale într-un verbiaj fie liricoid-plîngăcios, fie lozincard-lătrător. Sau peste pilduitorul caz intelectual Maiorescu, încorsetat în formule
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
o ambiguitate și de un surplus de sens, care definesc însăși poezia ca mod de expresie?... În sfîrșit o altă boală care cangrenează manualele este tipăcul formularistic sever și complet arbitrar în care sînt depozitate informațiile. Producția lui Eminescu, de pildă, este împărțită gospodărește între compartimente redundanțe că: Timpul, Cosmicul, Istoria, Natura și Dragostea. Fiecare subdiviziune în parte suporta la rîndul ei o contabilitate minuțioasa. Cosmicul figurează în inventar cu toate elementele sale: "infinitul, soarele, cerul, luna, stelele, luceferii, muzica sferelor
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
română în limba română. Operația traducerii presupune o adevarată virtuozitate, fiind vorba de un scriitor care a desfășurat el însuși, cu mai bine de o sută de ani in urma, o comedie a cuvântului. În unele situații - cand rescrie, de pildă monologul Vetei sau pe cel al lui Chiriac - Șerban Foartă se comportă ca un traducător propriu-zis: "Eu te crezusem mai deștept,/ Dar însă eu sunt proastă/ Ce mi se bate ochiul drept,/ Chiriac, și-n noaptea asta,// Pentru^mneata, care
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
curînd din India de la Congresul Vrăjitoarelor, aleasă că cea mai bună vrăjitoare a anului". Mitul înfiorătoarelor adunări de Sabat pare a fi contaminat și complet transformat de tipologia și limbajul concursurilor publicitare transmise de televiziune. Omisiunea strategică favorizează misterul, de pildă atunci cînd e anunțată cu emoție întoarcerea, fără a se preciza locul, durata sau scopul călătoriei abia încheiate: "Regina Magiei din România, Ana Matei, s-a reîntors în București". Amploarea razei de acțiune e confirmată de semnul modern al prestigiului
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
de ani, au ceva foarte important în comun: o viziune critică, adică o înțelegere a literaturii, bazată pe premisele de gîndire ale poeticii formaliste și ale structuralismului. Curriculum-ul academic actual încă îl mai considera pe formalistul Român Jakobson, de pildă, un pion esențial în formarea intelectuală a unui literat. Nu e nimic rău neapărat într-o asemenea abordare a literaturii, doar pentru că teoriile lui Jakobson sau ale Școlii de poetica de la Praga sînt pierdute de mult în ceață unui trecut
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
teritorii de gîndire noi, purtînd cu ei un minim instrumentar teoretic format sub auspicii structuraliste. Sau, cel putin structuraliștii ar supraviețui astfel, daca nu și concepția lor. O do-vedeste, poate mai convingător decît oricine, Tzvetan Todorov. Dar nu Greimas, de pildă, cu toate că în 1991 el a publicat un tratat de semiotica pasiunilor, trecînd astfel de la texte literare la un alt nivel de reprezentare. Însă în vreme ce Todorov și- a sortat cu grijă amintirile și nostalgiile structuraliste, teoreticieni că Greimas sau chiar Dolezel
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
control la această tipografie, totuși asemenea vizite ar trebui făcute de o manieră cît mai transparentă. O tipografie nu fuge de la fața locului, astfel că e greu de înțeles de ce ea trebuie controlată vinerea și nu lunea sau marțea, de pildă. Adică în zile cînd un ziar care are contract cu o anumită tipografie poate găsi alt loc unde să fie tipărit. Că directorul general al vămilor respinge ideea că puterea are ceva cu ziarul Cotidianul e poate adevărat. Dar atunci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
al unui bătrîn preot bucovinean de țară, cu preocupările sale preoțești, dar și cu cele ale intelectualității românești din provincie la care lua parte, mereu respectat și, de aceea, invitat. Aș adăuga imediat că aceste calde scrisori sînt și o pildă despre stilul epistolar al unui bătrîn cărturar, care pot fi studiate ca atare. Pentru că am pomenit despre participarea sa la viața politică românească din Bucovina subjugată, să relatez despre anul 1871, cînd îndemnat de Alecu Hurmuzaki de a se înscrie
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
carte purtînd titlul Arta de... poate trece, perfect legitim, drept manual. Ea ar trebui să conțină o serie de observații utile și instrucțiuni menite să ofere cuiva o abilitate anume, deprinderea de a face un lucru oarecare. Arta persuasiunii, de pildă, nu se referă la o inspirație divină și misterioasă, ci la un set de strategii explicite, pe care le poți studia și apoi folosi, spre a deveni astfel un bun orator, o persoană capabilă să-i convingă pe ceilalți. Fac
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
un întreg roman, Vineri sau limburile Pacificului, spre a-l face pe înțelesul copiilor, conform propriei sale mărturisiri. Pe de altă parte, însă, accesibilitatea nu poate fi un motiv valabil pentru scriitura întregului volum: un text ca "Familia Adam", de pildă, e mai curînd ermetic decît explicit. Convingerea mea este că acest didacticism supărător are alte cauze. Tournier scrie ca un romancier, nu ca un povestitor. Benjamin susține că locul de naștere al romanului este singurătatea individului, solitudinea celui care nu
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
mea este că acest didacticism supărător are alte cauze. Tournier scrie ca un romancier, nu ca un povestitor. Benjamin susține că locul de naștere al romanului este singurătatea individului, solitudinea celui care nu se mai poate exprima comunicîndu-și experiența, făcînd pildă din ce a văzut ori a trăit. A scrie un roman înseamnă a duce incomensurabilul la extrem în reprezentarea vieții omenești. În mijlocul plinătății vieții, romanul stă mărturie pentru perplexitatea trăirii unei vieți. La Tournier, această perplexitate, această solitudine, ieșite de sub
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
Ioan Holban că românii se mulțumesc cu propriile mituri defetiste. Grila asiatică ni se pare incompatibilă cu structurile spirituale de tip greco-latino-mediteranean. Ne-a captivat stilul ăngrijit al expunerii, personalizată mereu de atitudine dar și de "senzaționalul" descoperirii, ca de pildă foarte artistul inventar al felurilor gastronomiei chineze, intitulat poem. an care amuzamentul se ănsoteste cu faimoase corespondențe de forme, culori, sunete și parfumuri. Itinerariul este nul esențial: Zidul cel Lung și mormintele Dinastiei Ming, Palatul (Interzis) de Iarnă (9999 de
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
fost provocată (și) de descoperirea unor opinii de extremă dreaptă, chiar rasiste, ale unor proeminenți scriitori altminteri occidentalizați și occidentalizanti (Mircea Eliade, Camil Petrescu etc.), consemnate de autor. Nu la fel s-a reacționat ansa an cazuri similare, ca de pildă după apariția Jurnalului politic al lui Ioan Hudița (Editură Roza Vanturilor, 1997), deși există și aici "revelații" comparabile cu cele din Jurnalul lui Mihail Sebastian. Să fie o explicație posibilă dezinteresul activ pentru istorie, semnalat și deplâns mai demult, sub
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
și dornic de învățare. A învăța oricum, nu neapărat în bănci de școală, ci - pur și simplu - la "școală vieții". Pe de altă parte să nu uităm că și dezamăgirea este o formă de luptă cu sine. Student fiind, de pildă, și să dai mită pentru a obține un pat într-o cameră dublă, de cămin universitar, să nu-ți ajungă banii pentru cele trei mese zilnice, pentru mijloacele de transport; și-n plus, să afli - paralel - de scandalurile cu băncile
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
semnalate și aduse în discuție; perspectiva din exterior, chiar cînd e sumara și rezumativa, servește la (re)ierarhizarea faptelor sau măcar la reîmprospătarea ideilor și la repunerea în discuție a unor scheme interpretative. Subiectului lingvistic românesc îi este asigurat, de pildă, un loc într-o destul de recent apărută enciclopedie a limbilor europene, Encyclopedia of the languages of Europe (Oxford, Blackwell, 1998), coordonată de Glanville Price. În acest volum (care pune de la început în discuție conceptul geografic și cultural de "Europa", motivînd
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
pot fi (și au fost puse de nenumărate ori) în legătură cu căutarea identității, cu nevoia de centru, de sprijin, de adăpost. Mai mult poate decât literatura, arhitectura că arta, poate oferi cele mai seducătoare utopii, dar și, în regimurile totalitare, de pildă, accesul în spațiul distopic al simulacrelor celor mai consternante. Utopie sau simulacru, arhitectura a reprezentat, la un moment dat, după cum precizează autorul, "un antidot împotriva neîncrederii cu care oamenii priveau un anumit regim" (op. cît., pag. 48-49). Este vorba, desigur
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
fie transmisă la televiziune, vorba d-lui Băcanu, "în direct și la o oră de vârf". Și, daca nu împing utopia prea departe, ea ar putea fi arbitrata de o personalitate independența, recunoscută în mediile politice sau academice internaționale. De pildă - Vladimir Tismăneanu, Emil Hurezeanu ori Sorin Antohi. Dar îmi dau seama, chiar în timp ce fac această propunere, că sunt utopic.
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
fi și comică, în forma ei de parada, festivă și fanfaronă; de altfel aspectul comic al vieții face oricum parte din circul vanității; el se arătă atunci că disproporție între fond și formă, între sens și expresie: așa sînt, de pildă, unii artiști sau creatori, atît de devotați cauzei lor, încît nu-și văd împlinirea vocației decît aspirînd cu insistență la funcția de director, președinte, ministru; sau, cazul cutărui individ care-și răspîndește în occident cartea de vizită cu eticheta , sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
dar despre punctualitate se știe cu siguranță că a fost adusă din Germania, de către șvabi." În continuare, scriitorul-publicist desfășoară o întreagă comedie a reprezentării timpului la români: "Pentru români, minutul nu există, ora este și ea o ficțiune. Ziua, de pildă, nu are 24 de ore: ea are doar dimineață, prânz (prânzul se întinde câteva ceasuri bune), după-amiaza, care e tot un fel de pranz în care te dedai la dulcețuri și cafele, seara (seară e intervalul extrem de scurt între siesta
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
figuri individuale, mult mai apăsător e disprețul oamenilor respectabili an general care, "atunci cand treceau prin fața Hotelului Arkadia, traversau șoseaua/.../ Toți procedau la fel, după un tipic la fel de puternic și de indubitabil că instinctul. Explicația putea fi foarte simplă, ca de pildă putoarea pe care o emană Hotelul Arkadia. Căci, pentru nasurile neobișnuite cu el, amestecul ăla de mirosuri - curry, si usturoi, si cârnați sârbești și vinjak, si remarcabil de rezistență duhoare a picioarelor lui Cotenet - ănsemna o insuportabila insultă. Sau putea
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]