1,703 matches
-
deschidă în fața lui Dumnezeu. Să-I permită să dea valoare la ceea ce i se întâmplă Și să o redirecționeze. Să exploreze ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu prin experiența prin care trece și să învețe să gândească pozitiv, creativ Și pios față de ceea ce experimentează<footnote ALISTER MCGRATH, Suffering, Hodder & Stoughton, London-Sydney-Auckland, 1992, p. 80 sq. footnote>. Reacția activă împotriva suferinței poate să reprezinte o adevărată dinamică ce transformă ființa, deschizând-o spre alții. De aceea suferința nu este un rău absolut
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu și-ar fi anticipat învierea după moarte, din moment ce deja mulți evrei pioși credeau atât de ferm în înviere (Dan 12,1-3; 1Enoh 22-27; 92-105; Cartea Jubileelor 23,11-31; 4Mac 7,3; 4Esdra 7,26-42; 2Baruh 21,23; 32,2-5; Josephus Flavius, Războaiele iudaice 2.154,165-166; Antichități iudaice 18.4,16,18
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte cu privire la impuritatea cadavrelor, chiar în cazul unui criminal justițiat. Se pare că în Palestina, în timp de pace, administrația respecta sensibilitatea evreilor cu privire la îngropare. Într-adevăr, și Filon și Josephus susțin că, de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
5b: díkaios ež, ho Äîn kaì ho QÎn, ho hósios, „Drept ești Tu, Cel-ce Ești și Cel-ce-Erai, Sfinte” (BVA). În imnul din capitolul 15 este nume predicativ: hóti mónos hósios (15,4): „Tu singur ești sfânt” (BVA). Însemnând la origine „pios, drept”255, e folosit de Septuaginta pentru a traduce cuvinte ebraice de obicei aplicate omului și foarte rar lui Dumnezeu: în Dt 32,4b („Dumnezeu credincios și nu este în El nedreptate, drept și nepărtinitor este El”) traduce ebraicul y
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceea l-am plasat în acest câmp. Deși are un conținut semantic diferit față de hágios, observăm că este tradus la fel, cu excepția bibliilor românești vechi, unde găsim „(Prea)cuvios”. Acest adjectiv, derivat de la „a se cuveni”256, este sinonim cu „pios”, adică „cel care dă fiecăruia ce i se cuvine”, altfel spus, „cel ce se poartă cu dreptate”. „Cuvios” este însă un termen opac pentru cititorul de astăzi, care îl înțelege eventual, când se referă la om, în sensul de „evlavios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
precedată de intenție, niyya. Ea nu are nevoie de altă condiție formală pentru a fi agreată decât de sinceritate. ș...ț Totul este astfel conceput Încât pelerinul să se asigure că nu va leza pe nimeni prin luarea acestei hotărâri pioase: nu numai că nu trebuie să contacteze datorii În vederea efectuării călătoriei, dar nici nu trebuie să lase datorii la plecare. ș...ț Ihram - sacralizarea. Credinciosul care decide să meargă În pelerinaj acționează exact ca și când ar fi pentru sine propriul „preot
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu îmi rezerv nebulozitatea zilelor de mâine și nerăbdarea sfârșitului pe care vreau să-l trăiesc la fel cum l-am început. Mi-e sete încă de viață [...] Când voi fi sătul, îmi voi permite luxul să fiu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Demetriade și I. S. Spartali. Aici, D. Teleor (folosind anagrama Roelet) publică și proză umoristică, iar Spartali traduce din P. Zaccone, V. Hugo și Nathaniel Hawthorne (Semnul din naștere). N. Bălcescu, D. Bolintineanu, I. D. Negulici și C. Bolliac erau pios comemorați în articole ce depășesc nivelul obișnuit al gazetăriei cotidiene. Remarcabil este și faptul că, la 21 decembrie 1883, articolul Un poet, îi este dedicat lui Mihai Eminescu, cu prilejul apariției volumului îngrijit de Titu Maiorescu. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286594_a_287923]
-
488. Referitor la momentul revenirii sale, el nota în memoriul de activitate pe anul 1926: "M-am întors în eparhie după 18 luni, în toiul ocupației germane. Catedrala era rezervată în duminici la orele 900 pentru soldații germani; erau foarte pioși și aveau trei confesori preoți de mare valoare. Întreg clerul german din Muntenia se întrunea adesea în conferințe pentru exerciții spirituale. Procesiunea grandioasă de Corpus Domini din 1918 va rămâne în memoria acelora care au luat parte"489. După reîntoarcerea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cea mai mare severitate și violență împotriva copiilor lui Israel. Se pare chiar că aceleași spirite înfierbântate de pateticul acestor spectacole au fost și cele mai dispuse să adopte nebunia cruciadelor; a fost o epidemie generală, ocazionată poate de aceste pioase tragedii, atât de elocvente pentru mulțime, atât de potrivite să o înflăcăreze, pentru că îi vorbeau de obiecte de care imaginația ei era deja plină." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 20 "Dacă poetul dramatic trebuie să lucreze pentru popor") Acest
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în "Periplul" său din secolul II e.n. (203-241), care ne spune cum acele păsări imaculate ca neaua spălau lespezile templului sfânt cu apă de mare și le măturau în zbor cu aripile lor. Însă insula nu primea numai vizita pelerinilor pioși. Săpături arheologice din secolul XIX au dezgropat fragmentul unui decret olbian din secolul IV e.n., Olbia fiind o colonie greacă de la gura Bugului, prin care se dădea laudă unui cetățean ce izgonise de pe insulă pirații ce-și făcuseră sălaș aici
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dreptatea divină”, exprimată de verbul ¿andai„a sistematiza, a pune ordine” și derivatele sale; aceasta reprezintă o ordine imanentă a lucrurilor (Pecchioli Daddi, 1991): divinitatea este „dreaptă”, pentru că ea creează ordine și acționează conform acesteia; omul este „drept” pentru că este pios și respectă legile date de zei; țara este „dreaptă” pentru că suveranul menține În ea ordinea dorită de zei. Zeul dreptății este prin excelență zeul-Soarexe "Soare", văzut ca zeul căruia Îi este drag omul drept; este un zeu Îndurător și binevoitor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zand a Început să se Înțeleagă, cu precădere, versiunea propriu-zisă și comentariul acesteia, amândouă În pahlavi, alături de alte lucrări considerate utile pentru o cunoaștere enciclopedică conformă doctrinei religioase: tratate de medicină, astronomie, despre mișcare, creștere etc., pe care o fraudă pioasă a dorit să le răspândească În India sau la „Roma”, după cum aflăm dintr-o mărturie din cartea a IV-a a D¶nkard (p. 412, rr. 17-21), care se referă la domnia lui Ș³buhr I (240-272), suveranul eclectic și interesat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
distruge tot ceea ce este vital, pornește un atac (În limba pahlavi, ¶bgat) Împotriva lumii materiale, inserându-se În ea cu forme materiale (k³lbod) malefice (de exemplu, șerpi, păianjeni, furnici etc.: În avestică, khrafstra, În limba pahlavi, khrafstar), pe care omul pios trebuie să le distrugă (cf. Herodot, I, 140), contaminând-o, făcând-o nedreaptă, slăbind-o. În această acțiune distructivă, principele tenebrelor are colaboratori spirituali (da¶va, druj) și materiali, precum vrăjitori (y³tu; În limba pahlavi, j³d¿g) și vrăjitoare (pairik³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În relief tot ceea ce pare a fi barbar și necivilizat sau, pur și simplu, tot ceea ce era diferit de religia greacă și romană. Nu ne sunt de mare ajutor nici autorii antici care Îi descriu pe celți ca fiind oameni pioși, respectuoși cu oaspeții, iubitori de artă și Întemeietori ai filozofiei. Este evident că un cadru atât de Îndepărtat de realitatea istorică aparține unui mediu imaginar care nu poate fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un discurs despre religia celtică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la împărații carolingieni, de la capețieni la burboni, monarhii au protejat întotdeauna vinul cultivând diferite podgorii. Sub conducerea împăratului Probus, la începutul erei creștine, romanii au plantat primele vii alsaciene, acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul acordat de tatăl său, Carol cel Mare, orașului Strasbourg, permițând astfel acestui oraș să comercializeze vinurile în tot imperiul carolingian. Încă din secolul al XIII-lea, clerul local, ghidat de episcopii săi proveniți în cea mai mare parte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al condiției umane. Fără emfaza de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
și cu o metodă coerentă. Mult din ceea ce s-a scris despre rolul jucat în istoria literaturii americane de Noua Anglie, de Vestul Mijlociu și de Sudul S.U.A., precum și majoritatea scrierilor consacrate regionalismului nu sunt altceva decât expresia unor speranțe pioase, a mândriei locale și a resentimentului față de puterea centralizatoare. Orice analiză obiectivă se cuvine să distingă cu grijă problemele privind originea rasială a autorilor și problemele sociologice referitoare la proveniență și mediu de problemele privind influența reală a peisajului și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
unei întrebuințări laice, aceea de lampă, crucea lumina. Statueta reprezintă exemplar aliajul secesionist, nu lipsit de ambiguitate, al unei grații spiritualizate a liniilor, ambiguitate marcată în acest caz de amestecul unei senzualități difuze, într-o notă ușor morbidă, cu atitudinea pioasă, spiritualizată, de reculegere a gesticulației hieratic-ceremoniale. Sfânta bizantină, a cărei variantă în bronz nu i se cunoaște locația actuală, prezintă o variantă în marmură care omologhează denominația printr-un element decorativist vestimentar de origine bizantină: o friză de cruci circumscrise
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape maternă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unui cod cultural alegoric, reflectat de tabloul lui Tițian, Amor sacru, amor profan, sursă de inspirație pentru pictura murală care-i decorează atelierul. În acest caz, nuditatea chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o dorință de purificare. În concluzie, așa cum anunța în autobiografia sa, Cecilia Cuțescu- Storck reinterpretează tema disociindu-se de bagajul esteticii decadente, operând o inversiune fundamentală, prin care Salomeea devine o precursoare a figurilor mariale, a mironosițelor, a femeilor pioase participând la suferința Mântuitorului, dintre care Maria Magdalena este poate cea mai apropiată ca model. XI.5. Frederic Storck Salomeea O dovadă că tema era atractivă și pentru sculptori este Frederic Storck. Interesant însă că atracția vine la Storck pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vieti'a, cà nu e nimic'a mai nobile decatu a muri pentru patria" (Bărnuțiu, 1870, p. 183). Educația patriotică, în concepția lui Bărnuțiu, este imperativ să prăsească spiritul sacrificial în conștiința copiilor, devotamentul lor pentru patrie și venerația lor pioasă pentru pământul natal (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Pedagogia românismului presupune necesarmente și educația militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]