3,087 matches
-
fundul tău era practic în fața mea... Încep să chicotesc. E un râs nervos, dar măcar râd. —De aia nu prea am făcut mare brânză când a fost să te țin; eram foarte speriat ca nu cumva să încep să te pipăi și să te scap cu capul de podea. Chicoteala mea se întețește... Și nu vreau să fiu o distracție de moment care doar te ajută să-l uiți pe Patrick. Poate că trebuia să mai aștept puțin... Îl iau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
reintegrarea lui Adam Qadmon. Atunci vom reconstrui totul În echilibrata structură a partsufim-urilor, fețele sau formele care vor lua locul sefiroților. Ascensiunea sufletului e ca un cordon de mătase, care permite intenției cucernice să afle drumul către lumină, ca și cum ar pipăi, pe Întuneric. Astfel, În orice clipă, lumea, combinând literele Torei, se străduiește să regăsească forma naturală care s-o facă să iasă din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona: iarăși s-a matolit Beligrad! Deodată ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii, pieptul. - Ma foi, Michel, darr ai niște mușchi terribili. Cum ți i-ai forrmat? Trragi la coarrnele plugului? Îi răspund tulburat că, din nefericire, nu am unde să ies cu plugul în București, că pur și simplu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frângă bărbăția. Sufocându-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a treia oară. S-a oprit din zbucium descumpănită. Părea că nu pricepe nimic. A început să se pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot. Imediat a sărit pe mine și am penetrat-o. Mă călărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui Cezar. Mare i-a fost surpriza când a văzut o mică statuietă din fildeș, ca un bibelou, într-o cutie căptușită cu pluș roșu pe al cărei capac era scris cu litere grecești „Afrodita”. — Vai, ce minunată este!o pipăia Teofana până când găsește și o carte de vizită în interiorul cutiei pe acre scria: „ O Afrodită pentru Afrodita mea, cu toată drafgostea” și semnătura lui Cezar. Teofana îl privește pe Cezar, îl îmbrățișează și de data aceasta îl sărută cum îi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
De la Conakry, capitala Guineei. — Și în Africa sunt lucruri de bun gust. — Sigur în orașele mari, se simte civilizația. — Tare mult îmi place. Am s-o pun la mine în cameră și i-o arăt și mamei Zina, o tot pipăia Teofana. — Este cinstit ca tu să ai două Afrodite și eu niciuna. Teofana îl privește drăgăstos știind la ce se referă Cezar. — Nu crezi că este corect ca una să fie a ta și cealaltă să fie a mea? Ieri
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țin pumnii strânși, amândurora! Succes! Ai grijă, Șefu', la cap, ai grijă. Atenție! Că vii de-a dura! îl dădăcea Bossul, mămos, pe Avocat, ca pe un potențial suferind, în vreme ce Fratele scobora încet, treaptă cu treaptă șubredă, în subsolul igrasios, pipăindu-și neîncrezător buzunarul, gol în urmă cu câteva clipe, al bluzei largi, kaki, gen Sukhoi Gun, unde simțea acum prezența inedită, foșnitoare și familiară a bancnotelor. Schimbi locul, schimbi norocul! Pe o scară a mulțumirii de la unu la zece, tocmai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc, pe rând, nerăbdători, cu toții, mai puțin Iepurele și cu Bursucul, care rămăseseră afară, de o parte și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rețetă, domnule! Hă, hă, hă, hă, hăăă...! Comesenii se hlizesc instantaneu, aplaudă și beau, cu excepția lui Șobo și a Îngerului, care rămân aparent impasibili. Ia șezi tu potolit, tătele, îi dă Lili disprețuitore, la o parte, mâna Șobolanului, care o pipăia pofticios pe fesele statuare, profitând de lipsa tot mai accentuată de reacție a lui Mariusache, aneantizat finalmente de escapadele dionisiace și de alergătura istovitoare, de peste zi. Tu nu mă interesezi, pricepe-te, nici cât negru sub unghie! Pașol! Mie-mi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Prin piața Palatului regal i se păru totuși că tăcerea a fost prea lungă. Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cât interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. Îi zise deci, ezitând, parcă i-ar fi pipăit sufletul: ― Nici n-am pomenit, atâta ce se vorbește pe aici despre țărani și mereu despre țărani. Toată lumea, pretutindeni, întruna: chestia țărănească, problema țărănească, să facem așa, să facem altfel... De ce atâta discuție? Până și la mine în curte, toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l aprobe, Ion Pravilă ceru de-a dreptul părerea lui Titu, așteptând o acoperire a purtării lui. ― Apoi, oameni buni, eu sunt străin și de-abia de ieri în sat, zise tânărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile. Nu cunosc împrejurările și nici ce pagubă este, dacă este, și... ― Nu e pagubă deloc, conașule, strigă brusc pândarul cel bătrân. Poftiți și dumneavoastră să vedeți și dacă... ― Tu ține-ți gura, Iacobe, și lasă-l pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cald în odaie. Se sculă, îmbrăcă un halat, aprinse o țigară. Trebuie să se răcorească puțin. Întunericul era acuma mai negru. În hol razele lunii se zvârcoleau neputincioase. Ajunse bâjbâind în deschizătura verandei unde erau câteva fotoliuri și mescioare. Își pipăi un jilț și se așeză încet, cum și venise, parcă i-ar fi fost teamă să nu turbure somnul celorlalți. Ședea cu spatele spre peretele care-l despărțea de iubirea lui. In față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca un mai între pulpele ei lipite, despărțindu-le și făcând loc genunchilor lui. Aceeași mână îi pipăi o clipă pântecele cu mișcări aspre. Nadina se zvârcolea neputincioasă sub greutatea bărbatului, legănîndu-și capul pe dunga canapelei: ― Nu vreau!... Ajutor!... Ajutor! Petre își ridică atunci capul dintre sânii ei și mormăi răgușit: ― Stai binișor... Stai, că doar nu te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care vociferau și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că se va uni cu trupa la adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
taxe, le făgăduiește să le arendeze lor moșiile statului, să ușureze învoielile cu boierii și alte asemenea lucruri, care ar fi fost foarte bune înainte de izbucnirea răzmeriței, pe când azi... ― Eu am fost la Amara numai acum câteva zile și am pipăit pulsul țăranilor! urmă Grigore. Cu vreo lună înainte umblau și se zbăteau să cumpere moșia Babaroaga. Azi nici prin gând nu le mai trece așa ceva. Azi pretind foarte simplu să li se împartă toate moșiile. Și acestor oameni vrei dumneata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în oală să-ți fac o ciorbă fierbinte și... Se întrerupse deodată. Ochii îl priveau mereu, nemișcați, cu aceeași umbră de spaimă, deși gura întredeschisă parcă voia să vorbească. ― Aoleu, doar n-oi fi murit? bâigui Melentie zăpăcit. Se apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul abătut, uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la picioarele moartei, copilașul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buni!... Faceți loc!... Dați-vă la o parte!... Nu mai intrați, că n-aveți ce lua!... Nea Serafime, fii tălică mai cuminte! Își croi drum cu coatele și pătrunse înăuntru. În marele hol de la parter oamenii umblau cu oarecare sfială, pipăiau lucrurile, vorbeau încet. Petre strigă mai mult rugător decât poruncitor: ― Ieșiți afară, măi oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de marginea pupitrului. ― Atunci nu văd de ce n-avem lumină, zise Kane care, cu mare precauție, se deplasă spre cel mai apropiat perete. (Simți în sfârșit metal lucios cu degetele.) Unde este panoul secundar de control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe undeva. Ar fi mult mai simplu. ― Cum este? întrebă Ash. ― Nu prea bine, răspunse Dallas, glasul fiindu-i îngânat de ecou. (Se foia să-și găsească poziția corectă.) E cam cât să nu te simți bine! Își aprinse lanterna, pipăi după emițătorul miniatural. Văzu o conductă sumbră și goală, ușor înclinată. Panta se va accentua, știa acest lucru. Va avea un etaj întreg de coborât până va ajunge în spatele vietății, la intrarea în sasul de la tribord. ― Ripley, Parker, Lambert... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cumpărat. Le încărcam în TIR-uri special amenajate și le duceam în port, la Constanța, unde le încărcam pe navă. În timpul acestor transporturi, la predarea oilor la padoc, am observat că nici grănicerii și nici vameșii nu se îngrămădeau la pipăit oile, ci doar le număra la intrare pe vas. Spun oi, la general, dar stăpânul meu îngrășa mai mult berbeci, care ajungeau și la 80 de kilograme. La penultima îmbarcare la care am participat, mi-a venit o idee trăsnită
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
verificabilă. Afirmațiile centrale ale Noului Testament sunt într-adevăr fondate nu pe legende, speculații sau teorii abstracte, dar pe ceea ce primii martori au experimentat: „Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit [...] vă vestim”, spune începutul Primei Scrisori a lui Ioan (1In 1,1). Situația nu este chiar atât de diferită nici pentru Vechiul Testament. Dumnezeu se recomandă deseori ca „Domnul care v-a scos din pământul Egiptului” (cf. Ex 20,2). Dacă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un clopoțel, îmi amintesc și azi cu o limpezime perfectă cum arn ieșit din curtea casei și am intrat cu ghetuțele într-o mare băltoacă tulbure, întinsă pe stradă. Acolo am dat drumul clopoțelului în apă și, deși am tot pipăit cu minutele pe fundul băltoacei care nu era mai adâncă de câțiva centimetri, nu am reușit să-l regăsesc. Țin minte cât de mirat eram din cauza asta. Din această amintire, mi-am dat seama că trebuia să situez desfășurarea visului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu forță înspre interior. Ne plimbam printre mașinării fără nume, carcase grele de metal cu lanțuri împotmolite în unsoare neagră, roți dințate mai înalte decât noi, sprijinite de bancuri de lucru acoperite de tablă. Marcela voia să atingă și să pipăie totul, nu se lăsa până nu se mânjea toată cu păcură și ulei ars, până nu-și agăța de gât coliere de metal ruginit, până nu se cățăra pe angrenaje de fier complicate. Pe jos erau răspândite cuie mari cât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Vertebrele, ca niște noduri de piele lucioasă, și coastele alungite ieșiră în evidență pe sub pielea gălbuie, ceea ce te făcea să te gândești la un spate masculin, cumva dizgrațios. Mai jos de jumătatea spinării era locul vizat, pe care medicul îl pipăi cu o mișcare rapidă, iar sora îl umezi cu o bucată de vată muiată, cred, în iod. Apoi, din cutia sterilizată, de sub un petic de tifon, scoase o seringă lungă și îngustă, cu pistonul împins la maximum în interior, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]