2,544 matches
-
transformându-le în portcreioane. Mândri mai eram de ceea ce găsisem atunci!. Câteodată aș dori ca the market și abundența ei extraordinară să nu se fi prăbușit niciodată peste noi. Aș fi vrut să rămân la Brifcor și să-mi păstrez pixurile și creioanele marca Flaro în cutii goale de Coca-Cola. Lavinia A., în trecere prin Geneva, împreună cu soțul ei, inginer. Clasa medie superioară românească, care-și permite acum să întreprindă chiar și călătorii turistice în Occident. I-am făcut curte intens
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ei nu trudesc cu țigara arzându-le degetele. Sunt doar cititori de lux, care par curg în avanpremieră un text unde intervențiile mai că nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfârșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu târnăcopul pe lângă statuile în viață sau din ceruri. Nu cred că facem
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai nouă în abatorul de curci, pardon, Holding. „Asta, tovarășa Rodicuța, pentru că ești mata tânără și poți să dai un exemplu pozitiv despre ce înseamnă să te dedici muncii“, îi trasă tovarășa directoare ultima sarcina de partid și își scoase pixul ei ăla mare, roșu și borțos și trase o linie pe foaia albă din fața ei. „Pentru că abia ai venit și dumneata de pe băncile facultății și practica vă omoară pe voi, ăștia, tinerii absolvenți, tobă de idei și cu aere de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
semnătura „Tataia” De cele mai multe ori nervii reprezintă glasul Ne putinței, iar agresivitatea reprezintă de multe ori glasul Frustrării. Când "văd mizeria în care trăim cu toții (sau aproape toți) și când știu bine că situația se poate remedia, pun mâna pe pix și încerc să explic niște lucruri .” 149 Dar când după ani de zile ajung la concluzia că mă lovesc mere și mereu de Prostie, de Incompetență, de. Interese Meschine atunci este normal să mă simt Frustrat! Presa ar putea schimba
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Originalul autor al "ziarului personal" își motivează inițiativa: "Sunt revoltat de tot ce se întâmplă; la. început mă luam de clica de nomenclaturiști care voiau să se îmbogățească. Când văd atâtea lucruri care se întâmplă în jur, pun mâna pe pix și scriu. Am încercat să pun pe hârtie niște idei ca să schimb ceva în modul de a vedea lucrurile". Din nefericire, eforturile sale nu sunt apreciate pe măsura ideilor exprimate în paginile ziarului său. Când a venit la conducere bolșevicul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fie villicus, fie greav, fie jude. Numai că atunci primarul conducea colectivitatea singur, având eventual uneori un vătășel, sau curier sau gornist sau toboșar, prin câteva vorbe sau câteva semne, fără birou, fără telefon, fără hârtie de scris și fără pix, fiind se pare uneori mai eficient chiar decât primarul din zilele noastre înconjurat de o întreagă cohortă de consilieri, secretare, funcționari învârtitori de hârtii, dotați cu cele mai sofisticate elemente de birotică, computere, internet și celulare. Primii primari lideri de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
într-o dimineață un tractoraș de fier - străin, fără îndoială. Nu mai avea el norocul ăla ! Deocamdată dăduse peste două șuruburi, o bucată de cauciuc, un arc mic de fier, o bucată de ceramică foarte veche și o pastă de pix - și pe toate le pusese într-o pîlnie. ținea astupată cu degetul găurica pîlniei să nu-i cadă șuruburile. Acum mergea pe țărmul mării. Marea era neagră, de parcă era toată de nămol. Era atît de multă, încît se puteau face
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ei ulte rioară, de care vorbea Dănuț, pîlnia era folosită ca păstrătoare a acestei averi ; aveau pînă acum două șuruburi, o bucată de cauciuc, un arc mic de fier, o bucată de ceramică foarte veche - desigur - și o pastă de pix. Acum băiatul mai găsise ceva, care, curățat de pămînt, se dovedise a fi, spre bucuria și uimirea tutu ror, un inel. Dănuț și-l puse radios pe deget, dar, după ce se gîndi puțin, își luă seama și le zise celor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se ridică de pe scaun, privește o clipă cele două dulapuri metalice din spatele său, se hotărăște să-l deschidă pe cel din dreapta, își plimbă degetul peste mulțimea de bibliorafturi înghesuite, scoate un biblioraft, îl deschide la un dosar anume, își ia pixul cu trei culori și începe să noteze în dosar cifrele de pe bonul de materiale. Așadar, mormăie el, scoți patru kilograme, aici mai rămîn treizeci și două, aici trec numărul bonului, aici secția, aici data... Gata, e-n regulă. Închide biblioraftul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șefului, spuse atunci, pe alee: "Un bătrîn ca mine are și-acasă". A mai spus Don Șef atunci și altele despre doamna Teona, în urma cărora am început să devin ridicol, curtînd-o. Ridic ochii și-o privesc cum țăcăne mereu un pix cu mai multe culori, făcînd după fiecare schimbare a culorii cîte o notație în dosar. Dîndu-și seama că o privesc, ridică ochii, se convinge mai întîi că economista și Don Șef nu-s atenți, apoi mă privește, învăluindu-mă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și termină istoria cu măselele. Eu, îi răspund. Scot pixul din buzunar și semnez formularele la locul indicat de economistă. Să știți, îmi spune economista, că celelalte secții au întocmit de mult formele astea. Mîine e ultima zi cînd mai pot fi predate. Cine mai trebuie să semneze? o întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de plecare. Ce-i, tovarășe Vlădeanu? mă întreabă el, apropiindu-se, întinzîndu-mi mîna. Contractele de muncă în acord, zic eu, arătînd spre dosar. Directorul Sorescu ia dosarul, îl deschide, citește cifrele de plan trecute în contract, pare satisfăcut, apoi scoate pixul și pune dosarul pe colțul biroului secretarei, semnînd contractele. Dealtfel, mă întreabă el, cum merg treburile? Bine. Păcat că săptămîna viitoare sînt în străinătate; mi-ar fi plăcut să ascult piesa de la Radio-Iași. Mai pregătești ceva? Da, tot o piesă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
liftului, să-mi controlez ținuta. Sus, la etajul doisprezece, bat la ușa știută. Aud un "da, intrați, vă rog!", deschid, fac un pas înăuntru, închid ușa încet, apoi îmi scot casca. Sărut mîinile, spun doamnei Teona, care mai țăcăne o dată pixul și-l lasă peste dosarul din fața sa. Am adus contractele, vorbesc cu glas scăzut, așezînd dosarul pe biroul economistei. Știi, surîde doamna Teona, credeam că te-ai rătăcit prin hățișul atîtor semnături. Lucru previzibil dealtfel, rîde ea, scoțînd din sertar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
conștiință mă voi mai așeza la masa de scris, încercînd să fiu principial?! Vrînd să dau o palmă doamnei blonde, nu nimeresc, de fapt, în niște oameni nevinovați?! iată un subiect interesant!... Arunc indexul telefonic pe birou și-mi scot pixul, apoi iau o coală albă din fața Lilianei: Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor, unde pleacă filamentele! Derutată, Liliana scoate dintr-un dosar comanda cu care a venit doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minim. Bună seara, tovarășe Vlădeanu! îmi răspunde la salut tehnicianul de serviciu. N-ați plecat? Acum. Am trecut să las cheia de la clădire. Tehnicianul ia cheia și-o pune în dulap, agățînd-o într-un cui liber, sub care scrie cu pixul: SEPARATOR. "Aici se încheie munca mea și a celorlalți la separator", mă înfior eu, fericit că s-a isprăvit cu bine. Îl salut pe tehnician, mai arunc o privire spre parametrii de pe tabloul de comandă, apoi mă îndrept către ieșire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
OK. Așa e, Suze are dreptate. Nu mai pot să amân la nesfârșit. Trebuie să iau o hotărâre. A doua zi după plecarea ei, mă așez în cabina mea de probă în pauza de masă cu o hârtie și un pix. Trebuie s-o iau logic. Să cântăresc avantajele și dezavantajele, să le pun în balanță - și pe urmă să iau o hotărâre logică. Așa. Să încep, deci. Pro Oxshott 1.Mami o să fie fericită. 2.Tati o să fie fericit. 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gumă. — Ăă... da! spun, fără să am habar ce naiba vrea să spună. Dumnezeule, nu-mi amintesc deloc ce-a zis că vrea. Haide, Becky! Concentrează-te! — Deci, ca să recapitulăm, dorești... o rochie de seară, da? mă aventurez, jucându-mă cu pixul în registru. — Sau un compleu cu pantaloni. Indiferent. Nu contează, îmi stă bine cu orice. Se privește cu satisfacție în oglindă, iar eu îi arunc pe șest Privirea Manhattan, bifând rapid bluza lila și colanții turcoaz cu elastic petrecut pe sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lături dintr-o mișcare și în prag se află un curier cu o cutie uriașă de carton în brațe. — Pachet pentru Bloomwood, zice. Foarte fragil. — Mersi, spun, luându-i-l stângace din brațe. — Semnați aici, vă rog... Îmi întinde un pix, după care adulmecă îngrijorat. Vi se arde cumva ceva pe foc? O, fuck! Ierburile mele chinezești. Din doi pași sunt în bucătărie și opresc aragazul, după care revin la curier și iau pixul. Telefonul sună iar. De ce nu vor oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Semnați aici, vă rog... Îmi întinde un pix, după care adulmecă îngrijorat. Vi se arde cumva ceva pe foc? O, fuck! Ierburile mele chinezești. Din doi pași sunt în bucătărie și opresc aragazul, după care revin la curier și iau pixul. Telefonul sună iar. De ce nu vor oamenii ăștia să mă lase odată în pace? — Și aici... Îmi scriu repede numele pe linie, iar comisionarul îmi privește semnătura cu ochii mijiți. — Ce scrie? — Bloomwood! Scrie Bloomwood! — Alo!, îl aud pe Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
O confesiune din 2005, cu un P.S. De obicei vin singur. înainte ca luminile să se stingă, îmi deschid agenda la o pagină nouă și mi încerc pixul. Nu folosesc un pix cu lanternă ; nu vreau să atrag atenția. Nu știu cum se vede treaba asta de pe locurile din spate, în lumina ce vine dinspre ecran : un tip singur la cinema, care face ceva cu mîna dreaptă uite cum îi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
O confesiune din 2005, cu un P.S. De obicei vin singur. înainte ca luminile să se stingă, îmi deschid agenda la o pagină nouă și mi încerc pixul. Nu folosesc un pix cu lanternă ; nu vreau să atrag atenția. Nu știu cum se vede treaba asta de pe locurile din spate, în lumina ce vine dinspre ecran : un tip singur la cinema, care face ceva cu mîna dreaptă uite cum îi tremură umărul. Oare lumea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu chiar. Nu, nu sînt întotdeauna singur. Da, unele dintre persoanele care m-au însoțit de-a lungul timpului erau de sex feminin, și nu, nu toate au dat bir cu fugiții în momentul în care m-au văzut scoțînd pixul, încercîndu-l și, apoi, cu un zîmbet de satisfacție, plonjînd în adîncurile relației mele cu agenda, pentru a nu mai reveni la suprafață decît la sfîrșitul filmului. Cele mai miloase dintre ele chiar au acceptat să se întîlnească și a doua
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un curs de note și de dirijori. Acesta, acceptând invitația mea, și-a făcut programul, pe care l-am prezentat tinerilor bisericii. Cursul a ținut aproximativ o lună având următorul program: CURS PENTRU DIRIJORI 6 - 10 aprilie: pregătirea cursului: caiete, pixuri, tablă, cretă, arătător, sală cu pian sau orgă. TOTAL: 30 - 40 de ore împărțite în 3 etape Etapa 1: ** 11-15 Aprilie Cursuri cu coriștii și viitorii dirijori Teorie generală și învățarea notelor Program: vineri, sâmbăta, duminică, luni și marți Etapa
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a dispărut, lucru care mi-a provocat o panică mai mare decât dacă eram în echilibru pe o bârnă la 10000 metri înălțime. Atunci l-am chemat, a mai meșterit ceva cu mausul, și m-a întrebat dacă am un pix. În situația dată chiar dacă n-am cunoștințe electronice, m-am întrebat pentru o fracțiune de secundă ce rol are pixul în contactul dintre om și calculator, dar bunul simț din mine mi-a cenzurat normala întrebare „de ce?” și m-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
10000 metri înălțime. Atunci l-am chemat, a mai meșterit ceva cu mausul, și m-a întrebat dacă am un pix. În situația dată chiar dacă n-am cunoștințe electronice, m-am întrebat pentru o fracțiune de secundă ce rol are pixul în contactul dintre om și calculator, dar bunul simț din mine mi-a cenzurat normala întrebare „de ce?” și m-a îndemnat să răspund afirmativ. Prima bătălie fiind cucerită (de băiat bineînțeles) m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]