4,664 matches
-
devenise din ce în ce mai greu, și iată că acum a sosit clipa de care mă temeam, clipa în care nu se mai poate ascunde nimic, pentru că adevărul, îndrăzneț și agresiv precum focul, înghițea cu răsuflarea lui straturile de flori pe care le plantasem cu inima îngreunată de frică. Mă ridic greu și mă întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă, buclele fără viață, cu voce spartă, șoptesc somnului ei, înainte să mă răzgândesc, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
biroul ei umilită, dar iată-mă ieșind aproape mândră, mă îndrept cu pași ușori spre biroul meu, poate că, dacă voi crede în cele spuse de ea măcar un minut pe zi, totul se va schimba, poate că sămânța aceasta plantată de ea înăuntrul meu va prinde rădăcini și va crește și voi reuși apoi să cred toată ziua, poate chiar și toată noaptea, iar atunci voi fi fericită. Deja mă imaginez fericită, în fața ochilor mei flutură o amintire încețoșată, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu mai mult timp în urmă. —Participările la întrunirile AA sunt responsabile de această situație. Ți-am spus că ei consideră că nu e bine să te mai implici afectiv timp de un an. —Bla... bla... bla... Ia-ți o plantă de apartament, ai grijă de ea și, dacă peste un an nu e ofilită, înseamnă că poți reîncepe să-ți cauți un partener. Am auzit asta de o sută și de o mie de ori! — Dar e logic! se apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum rămâne? vrea să știe Dănuț, în vreme ce-și pescuiește avar ultimele hârtii de unu, de cinci și de zece lei, mototolite și udate de sudoare, de prin buzunarele descusute ale pantalonilor, refuzând ostentativ să dea bacșiș îl lăsăm plantat la solar, ca să i se răscoacă intelighența, ei? Ce e, domn' Dan? Ce-ai, ești supărat pe mine? se introduce și Vierme pe fir, gududurându-se împrejur ca un titirez, cu foaia lui de aluat preambalată. A, nu, nici vorbă! Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
învecinându-se livresc cu un album retro, cu poze de familie, din piele de emu, format in-folio, cu pentagrame imprimate pe coperți en sec, ca un grimoire. În fața secretair-ului (și în cumpăna livingului), o masă circulară, din aceeași esență lemnoasă, plantată pe patru picioare sculptate în stilul unor coloane dorice, care se îngropau fiecare, feroce, în edenul absorbant al covorului, prin terminații de forma unor labe de tigru sau de leu; în jur, patru scaune princiare, tapisate cu mătase, în dungi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nestins regret, traiul de nomazi), actualmente trăitori relativ împământeniți și pașnici, din colțul acela răzleț de periferie. Dintr-odată, era liniște. Prea liniște. Fără lătrat și fără spectaculoasele efecte anterioare pirotehnice. Peste drum, în centrul unui mic rond de gresie, plantat cu trandafiri Carmagnole, demult șterpeliți și vânduți prin piețe, un panou de stâlp cu diode electroluminiscente galbene, afișa în mod invariabil, fie iarnă, fie vară, aceeași temperatură ambientă: Minus un grad Celsius...! În curtea bisericii, lipită de construcția medievală a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fizică este necesară pentru a crea, în jurul nostru, un ambient curat, plăcut și odihnitor. Să întreținem permanent curat spațiul în care locuim, să facem ordine și curățenie în locuință, în bloc, în jurul blocului și în orașul în care locuim. Să plantăm flori, arbori, să-i îngrijim și să-i ocrotim, pentru că plantele purifică aerul atmosferic pe care îl respirăm. Înainte de a întreprinde o acțiune (o activitate), să ne întrebăm : - De ce fac acest lucru? (de exemplu: de ce fumez ?) Ce voi obține făcând
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
dezechilibru natural ? Oamenii, care nu văd și nu știu ce fac. Toți simt și suportă schimbarea climei în defavoarea vieții și nu se opresc din a o produce, dând vina pe Dumnezeu. Mai sunt suprafețe libere de teren, pe care ar putea fi plantați pomi, dar rămân virane. Ca o paranteză spun, că noi locatarii blocului meu, am plantat pomi fructiferi, în fața blocului, dar cineva i-a rupt și i-a aruncat. A fost un cais, care reușise să scape și să crească mare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în defavoarea vieții și nu se opresc din a o produce, dând vina pe Dumnezeu. Mai sunt suprafețe libere de teren, pe care ar putea fi plantați pomi, dar rămân virane. Ca o paranteză spun, că noi locatarii blocului meu, am plantat pomi fructiferi, în fața blocului, dar cineva i-a rupt și i-a aruncat. A fost un cais, care reușise să scape și să crească mare, făcea chiar rod. Și cineva i-a turnat o substanță toxică la rădăcină și s-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
blocului, dar cineva i-a rupt și i-a aruncat. A fost un cais, care reușise să scape și să crească mare, făcea chiar rod. Și cineva i-a turnat o substanță toxică la rădăcină și s-a uscat. Primăria plantează puieți, de-a lungul străzilor și se văd rupți și aruncați. Cum să lupți pentru supraviețuire într-o astfel de lume, lipsită total de educație, care-și taie craca de sub picioare ? Mediul de viață este o problemă prioritară. Fiecare individ
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Tratamentul bolilor prin legume fructe și cereale” atrage atenția că uleiul volatil degajat de hrean, a produs îmbolnăvirea muncitorilor care îl mânuiesc: tuse, cefalee oboseala dureroasă a membrelor, iritații ale ochilor, până la orbire (J. Koch). 13. Pedicuță - Licopodium clavatum. Toată planta uscată. 14. Păpădia - Taraxacum officinale. Frunzele. 15. Asmățui, Hasmațuchi - Cerefolium sativum, Choerophyllum sativum. Tulpinile cu frunze.
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
crea avantajul ca o mare parte din București să se afle permanent sub umbrela de sunete emise de arhitect. Terenul pe care se aflase blocul, frumos nivelat, fu înconjurat cu un gard de beton și scândură, iar în incintă se plantară brazi. Muzica serială a lui Schonberg și Webern le pria, așa încît ramurile lor de cetină se lungiră curând, aplecîndu-se peste Dacia ruginită și înconjurînd cu acele lor cafenii blocul de plexiglas în care dormea burta enormă a sintetizatorului, deopotrivă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al stejarului. Se distingeau încă mari porțiuni, carbonizate, alături de câteva timide ramuri verzi. - Dar cum de l-au lăsat așa? întrebă turburat. Cum de nu l-au smuls și n-au plantat un altul? Colomban izbucni într-un râs scurt, ironic, și începu să-și frece nervos favoriții. - Deocamdată, municipiul îl consideră și pe el, stejarul vreau să spun, îl consideră monument istoric. Sean Bran n-a devenit popular, dar povestea asta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de urâtă lumea în plină lumină ! Și mai ales la noi, când vezi vitrinele așa fără gust aranjate, și oamenii îmbrăcați fără gust, și străzile neîngrijite, și nicio grijă pentru parcuri, pentru verdeață... Și, dacă într-un loc se plantează iarbă, trec peste ea ca animalele, ca turmele necuvântătoare... Și copacii vechi, care ar mai împrospăta aerul plin de praf, copacii vechi, fără niciun motiv îi taie. Și, dacă te uiți în lumină și foarte atent, și oamenii sunt urâți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ale conștiinței sînt destul de lălîi În desișul minții noastre. De fapt, pentru acest funcționar al statului comunist, sîntem norma, sîntem un fel de semipreparat, pur și simplu ne-a halit fără efort. Am bănuiala că nu sînt singurul. Orînduirea a plantat Între noi cu succes un rahat Îngrozitor. Nu Între noi, ci În noi l-a plantat, direct În inimile și În mințile noastre, ale tuturor. Bogdan... cum s-a descurcat el Înăuntru cînd CI- stul l-a Întrebat ce-am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
comunist, sîntem norma, sîntem un fel de semipreparat, pur și simplu ne-a halit fără efort. Am bănuiala că nu sînt singurul. Orînduirea a plantat Între noi cu succes un rahat Îngrozitor. Nu Între noi, ci În noi l-a plantat, direct În inimile și În mințile noastre, ale tuturor. Bogdan... cum s-a descurcat el Înăuntru cînd CI- stul l-a Întrebat ce-am văzut eu În Cehoslovacia? Oare de ce nu m-am gîndit pînă acum că adidașii mei cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de chestii, undeva pe o banchetă din spatele autocarului. Sărutul vostru neîntrerupt sfidînd nu doar morala comunistă, ci și bunul-simț, În timp ce mîinile, pe măsură ce ea s-a mutat În poala ta, au desăvîrșit această cunoaștere Înfierbîntată. CÎnd autocarul a Început să vă planteze prin oraș, În funcție de zonele În care locuiați, ai coborît prin raza ucigătoare a privirii dirigintei și a cîtorva colege pudice, mișcîndu-te jenat și greoi. Tu așa credeai, că nu vă vede nimeni? ți-a zis Cătălin În timp ce ați făcut restul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aproape nul. Așa că nu observ silueta care vine țopăind prin crepusculul rece și se strecoară În una din cabine. — Măî, nu arunca așa cu găleata aia că mă stropești, se aude vocea lui Gărăgău dinăuntru. Măî, auzi, fii atent, Îți plantez și eu unul, dar să-l lași aici, că nu vreau să moară de singurătate pe cîmp la noapte. Auzi, lungane, mă trezesc cu el la geam la noapte, că-i e frig... Îl las rîzÎnd și scremîndu-se și, cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
primul meu serviciu de santinelă să stau țeapăn ca un brad, 3 ore bătute pe muchie, o statuie umană, un soldat din gărzile regale de la Palatul Buckingham, ca un exercițiu de voință (sau de stupizenie), din clipa În care sînt plantat de comandantul gărzii și pînă În clipa În care sînt pescuit tot de el. Dar apoi, deși clima nu se schimbă prea mult, se schimbă ziua și ora, e noapte și eu stau sub o streașină, aleile pustii și umede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colegii de gardă e un bucureștean simpatic, prieten cu radio transmisionistul care asigură serviciul de permanență În acest punct operativ. Practic, freacă luleaua toată ziua, Îndopîndu-se cu salate de varză și morcovi și, mai nou, primește vizitele noastre - după ce sîntem plantați În postul de santinelă și după ce ne asigurăm că comandantul gărzii dă colțul comandamentului, o Întindem din pichet și ne adunăm aici. Rahmaninov ni se trage de la Ștefan, fără Îndoială cel mai interesant personaj din zonă. A terminat o școală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prea vorbește despre asta. Oricum, neoficial, se vorbește despre cîteva zeci de morți și enorm de mulți oameni răniți, călcați pur și simplu În picioare. Bucureștiul devastat, lumea terorizată. A fost un moment teribil. Da, neocomuniștii... au chemat minerii să planteze flori, cică... Ștefan? E un suflet rus, mi-a zis Florin. Mișto asta cu sufletul rus, de ținut minte. Episodul trei. Alte povești sîngeroase și linia basului la The Clash: Straight to Hell, un hit pentru o viață Stau cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Reuși cu chiu și vai să se ridice, ținându-se de speteaza patului, apoi se târî până la fereastră și dădu la o parte draperiile. Soarele strălucea peste peticul de grădină al lui George și peste un plop pe care-l plantase Stella când... Doamne, ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândise cu atâta intensitate în scurtul ei episod de demență, somnola în subconștientul ei: o amprentă, o vagă fantomă vie, tainica dublură persistentă a unui bărbat care nu o mai preocupa. Dar acum această dublură se dislocase și i se plantase în primul plan al imaginației, la vestea că John Robert Rozanov se reîntorcea la Ennistone. Era oare posibil să se reîntoarcă pentru ea? — Ce talmeș-balmeș îngrozitor! exclamă George. Obișnuia s-o tachineze pe Diane pentru neglijența ei. Acum privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căutându-l pe Rozanov. O observase pe Diane în grădină dar, ca de obicei, nu schimbară nici un semn. Îl descoperi pe Rozanov discutând cu Eastcote, în același loc unde-l văzuse și George, care venise din direcția opusă, și se plantă în apropiere, cu picioarele rășchirate și mâinile împreunate, holbându-se la el. Se apropiaseră și alți câțiva cetățeni care-l recunoscuseră pe filozof, dar care nu îndrăzneau să-l abordeze. Oricum, John Robert nu o zărise și continua să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]