2,404 matches
-
care a fost apă plată dar e atât de goală (pe dinăuntru, nu pe dinafară), că m-a speriat. ...De curând am găsit, în sfârșit, o blondă pe gustul meu. E o tipă matură, așezată, calmă, demnă, bine dispusă. Are plete lungi, galbene, drepte și cam aspre. Așa e ea. Dar îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele, simt că mă iubește. Altfel nu mi-ar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele, simt că mă iubește. Altfel nu mi-ar fi dat voie săi iau, drept amintire, o șuviță din pletele ei blonde și lungi. Mă supără doar faptul că PAM o ia din când în când, foarte brutal, de lângă mine și adună cu ea, pe un făraș, niște căzături minuscule de pe podea. Da, e o simplă mătură iubita mea cea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
prieteni... Ce văd? O surpriză. Așteptați puțin să-mi revin! ... V-am spus doar că eu văd mai bine ca voi, oamenii. Ei bine, văd acum că Grădinarului, de emoție, cred, i-a căzut frumoasa pălărie sub care-și ascunde pletele. Și pletele lui s-au revărsat în bucle strălucitoare, lungi până la călcâie... Abia acum văd eu - și văd bine, să știți - ...îmi dau seama, în sfârșit, că Grădinarul ăsta seamănă a... grădinăriță. Are obrazul fin, fără urmă de barbă sau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
văd? O surpriză. Așteptați puțin să-mi revin! ... V-am spus doar că eu văd mai bine ca voi, oamenii. Ei bine, văd acum că Grădinarului, de emoție, cred, i-a căzut frumoasa pălărie sub care-și ascunde pletele. Și pletele lui s-au revărsat în bucle strălucitoare, lungi până la călcâie... Abia acum văd eu - și văd bine, să știți - ...îmi dau seama, în sfârșit, că Grădinarul ăsta seamănă a... grădinăriță. Are obrazul fin, fără urmă de barbă sau de mustață
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o agrafă. Atât Geții cât și Dacii purtau bărbi pline și după cum se vede nu se tundeau nici se grijau mai niciodată, pentru care îi și numește Ovidiu neîngrijiți, netunși și zburliți.» Părul îl purtau retezat în frunte și în plete lungi pe tâmple și ceafă. Femeile aveau două tunici, una lungă până în călcâi, și alta deasupra până la genunchi, prinsă într-o agrafă la piept, iar pe cap purtau o legătoare cam slobodă, care le acoperea părul în totalitate. Mai știm
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu exactitate îmbrăcămintea vechilor Daci. Asupra acestei asemănări observăm că ea se reduce aproape numai la portul părului, care se vede într-adevăr a fi și astăzi tot acel ce era obișnuit pe atunci, anume tăiat în frunte și în plete lungi pe spate, pe cînd Romanii purtau părul tuns scurt. Țăranul român consideră din contra că cea mai mare nenorocire este când își vede retezată podoaba capului. Cât despre părul de pe obraz, observăm că Romanii umblau cu totul rași, musteți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
spuse Lanark. E un început foarte abrupt. Ați putea începe prin a-mi povesti ceva despre împrejurimile geografice și condițiile sociale? După un moment de tăcere, vocea continuă pe un ton sec, academic. Fluviul Clyde se varsă în Marea Irlandei în josul pletelor de insule și a peninsulei britanice. înainte de a se lăți spre estuar, curge prin Glasgow, genul de oraș industrial unde locuiesc oamenii în ziua de azi, dar nimeni nu-și imaginează că locuiește acolo. în afară de catedrală, de poarta universității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic grup dezodonat de fete păși și-l înconjură o clipă, cu fuste și plete vălurinde, parfum, pălăvrăgeală, coapse strînse în pantaloni colorați și revărsarea dulce-străină de sîni. — ... cărbune, cărbune, cărbune, mereu cărbune. .... — Ai văzut cum a pus modelul?... — ...Micuțul Davie mă oripilează... Alergă pe o scară în jos, apoi trecu de intrare și ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei comunități mă împinge la asta. Acest oaspete al nostru, acest așa-zis-plenipotențiar, mie nu mi-e străin. în timpul unei delegații recente, eu l-am văzut pe acest așa-zis Lanark amușinînd pe lîngă tronul lui Monboddo, împreună cu prietena lui cu plete și rucsacul lui trențăros. Nu a făcut nici o impresie specială asupra puterii, și nu mi-e teamă s-o spun. Credeți că, dacă ar fi un complot pentru a dezmembra orașul ăsta, ar încredința ei detaliile unui ins ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
după mine vreun ceas, pe stradă. Eu nu mă țin niciodată după fete, pe stradă. N-am obiceiul ăsta. Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu, un tapițer de pe strada Vasile Lascăr care, al dracului, poartă lavalieră și plete, ai putea jura că e cel puțin Novalis, deși are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
egală, care părea că nu participă la sensul cuvintelor. O resemnare mâhnită îi acoperea fața. Pesemne că așa arătau cei care, în zorii Maratonului, așteptau venirea morții. Atâta doar că ei se pregăteau s-o întâmpine pieptănându-și cu grație pletele lungi... „Bine faci“, i-am spus, „pentru că există, oricum, o dragoste filială, cunosc și eu un caz, era una, Pero a lui Cimon, pe taică-său îl condamnaseră concetățenii la moarte prin înfometare, ea l-a salvat alăptându-l zilnic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul meu au început să cadă trăsnetele. Cădeau în rafale, unul după altul, ca dintr-o mitralieră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bolile, cum e, de o pildă, cel cu Apa de Genova, bine plătit, se-nțelege, sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu, eu, unul, îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au găsit în prag, fumând, și l-au înconjurat imediat. Era cu capul gol și vântul îi răscolea părul moale și castaniu. Repertoriul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
medicului primar oftalmolog Elena Pintilei și tuturor prietenilor din Iran pe care, dintr-un motiv sau altul, nu-i pot menționa. Daniela Zeca-Buzura septembrie 2012 Rămăsese culcat și tristețea îi stătea deasupra, ca uleiul pe apă. De când orbise, își lăsase plete și barbă, arăta ca un Christ în vârstă. Vara, purta un caftan auriu de culoarea spicului. Se-ntâmpla ca Godun să fie întrebat: Chiriașul tău din mansardă e preot? — Nu, e Omar, prietenul și părtașul meu în de toate. — Dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiindcă văd că te-ai supărat. Nu ești veterinară, nici polițistă, ești vrăjitoare, le citești oamenilor în gând. — Le citesc în inimă, îi răspunse, scuturându-și capul pe spate, cu coamă cu tot. Un dar numai al ei era revărsarea pletelor negre, care îi încadrau fața cu nasul fin, dar cu arcade puternice, sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca pupilele mâței Eleonor. În frigul tăios de afară, el se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Armin Caryan, chiar așa spunea când crescuse: „Tată, scoate ochii din ceas... scoate ochii și adu-mi-i aici!...“. Numai ochii aceia văzuseră ceea ce nu se putea povesti: trupul ei răstignit pe spate, cu brațele așezate cruciș pe deasupra sânilor și pletele negre, revărsate pe pernă. Numai ochii aceia știuseră frica lui că ei n-o să-i placă și că nu îl va mai dori după. Numai ochii din ceas le vegheaseră deznădejdea cu care se încleștau, ca verigile dintr-un lanț
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să găsească o femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai o iapă nestrunită de armăsar“, îi zicea cu mânie un glas dinăuntru. Își uita însă repede cearta din gând. Era de ajuns ca Veterinara să-și scuture pletele cu sclipiri albăstrui și să o audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poză cu el în garaj sau în restaurantul benzinăriei. Era însă din vremuri bune, de dinainte de a fi orb: părea încă încrezător, nu se îngrășase și nu albise. Nu aveau de unde să știe că, după asta, își lăsase barbă și pletele îi cădeau pe obraz, ca unui rocker la pensie. Oricum, fiu-său povestea despre el ca despre un bărbat dispărut. Trăia fără griji între zidurile grădinii cu leandri și, din când în când, îi făcea plăcere să i se spună
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
51} Ajunse-o vale mândră și frumoasă - Părea că-i chiar grădina lor de-a casă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș, jos pe iarba moale - 75Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul lui și șeaua cu paftale, În valea de miros. de râuri plină, 80În umbra dulce bine-i de odină. De-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată din părete Es ursite ca pe-o poartă, Flori albastre au în plete, Cîte-o stea în frunte poartă. Și de-o tainică lumină Toată casa este plină Ce din ochii lor porni. Peste leagănu-i se-nclină Și-ncepură a-l meni: Ca și leii să fii tare Și frumos ca primăvara, Să fii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca râurile Și - nnegrea pustiurile. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram Cum n-a mai fost neam de neam. De - aur mi-erau pletele 85 {EminescuOpVI 86} Și le - mpleteau fetele, Rumănă ca un bujor, Eram dragă tuturor. Au venit, mări, -au venit Împărați din răsărit Să mă ceară în pețit, Dar s-au dus cum au sosit. Veneau crai și veneau soli Învățați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lungă, punte mare De mi-o poți trece călare. Ștefan Vodă tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului de el. Cum venea la vânătoare Purta arcul pe spinare, Cu lungi plete pân- pe spate Dar la frunte retezate, Copilaș în haine strâmte Ușurel mi se mai simte. De ochește-o căprioară Șoimul pe de-asupra-i sboară, De-și întinde mîna-n sus Șoimu-n palmă i s-a pus; Și tot vine chiuind Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]