2,966 matches
-
nimic nu o putea întoarce. Un ac la o busolă a sufletului ei singular le cârmuia. Nory cunoștea obiceiul lui Mini. Știa că nimic și nimeni nu o mai putea interesa când îi abătea de ducă. Era atunci ca și plecată, j Voința covârșea așa de mult energiile fizice, încît vocea, mersul, nu mai funcționau, și cele câteva minute cât mai întîrzia era lovită de un fel de anestezie. Nory profită de plecarea lui Mini pentru a curma incidentul neplăcut, plecând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nici o turburare. Intră în birou, de unde Rim dispăruse, și dete drumul geamului larg de lângă divan, ghemuindu-se într-un colț. înăuntrul odăiei era umbră. Vroi să spună Linei să-și vadă de treabă, dar îi fu lene. Lina era și plecată. Intră dintr-o dată în amurgul simțirei. își trăia zilele pe mersul soarelui. Limpede și vioaie dimineața, chiar dacă ceasurile se scurgeau deopotrivă, adăuga cu fiecare oră o povară, aceea a muncei de pe lume, aceea a intensificărei luminei, apoi scăpata deodată cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente în acest vis, deși nu le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tredgold să se învinețească la față, depășind culorile spectrului vizibil. Este impresionantă, înfricoșătoare. Umerii lui Selwyn se lasă brusc. — Da, mamă. Profitând de moment, Star și Jonathan urcă în taxi, strigându-i șoferului să meargă cât de repede poate. Odată plecați, încep să râdă ușurați. Star îl sărută pe obraz. — Jonathan, nu te pot lua nicăieri. Simte cum inima îi bate să-i spargă pieptul. După aceea, se văd aprope zilnic. Ea vine să stea cu tatăl ei în Oxford, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
membri ai expediției. Într-o seară, este invitat să cineze la Colegiul Jesus cu noii săi colegi, doctorii Morgan și Gittens. Roba sa scurtă de student face o impresie proastă alături de robele ample ale celor doi, care stau cu capele plecate, să nu piardă vreun cuvânt de laudă. Cinând cu cei doi maeștrii, Jonathan se simte nesigur, lasă privirile în jos spre mesele lungi ale refectoriului, observând privirile celorlalți studenți care vorbesc în șoaptă despre el, și-l arată unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vârstă, cireșul mă înghite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezi ... Cântec înapoi la tine Vor veni megieși, va fi roi de tembeli, sub fereastra-ți prea mulți vor falsa repetat, parcă văd prin potopul de pași un plecat, înainte de-ajuns la atâți decibeli. Va fi cârd și, la pusul de nopți deocheat, vor zbura lilieci în apus de scrobeli, iar prin creierii nopții, puțini și rebeli, neuronii pierduți vor muri ca-n palat. Ca din aripi, din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Din marea cea departe, de zgomotul absurd Mai fur un țipăt roșu de prin adâncul surd. Nu îndrăznesc niciunde, la stele să privesc, Dar am un ochi ascuns, cu el mă urmăresc Cât pot să merg spre tine, cu genele plecate, Cât pot să te ascunzi în jurăminte, toate. Timiditatea mea deschide porți de fier Și lacăte și lanțuri, din peisaje pier; Tu mă primești la tine, și îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca vrăjmaș; voi răpiți mantaua de pe hainele celor ce trec liniștiți și n-au gust de război. 9. Voi izgoniți din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luați pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor. 10. Sculați-vă și plecați, căci aici nu este odihnă pentru voi, căci din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice. 11. Da, dacă ar veni un om cu vînt și minciuni, și ar zice: Îți voi prooroci despre vin, și despre băuturi tari!" acela ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
aflat că recipientul era folosit pentru a fi depuse în el darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș fi urcat pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă aventurez să arunc o privire către Fiul Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă uit în el. E "cartea de imobil". Încep să citesc numele celor care au locuit în decursul anilor în odăile acestui apartament. Dobre cutare, Cutărescu Ilie, Iliescu cutare, Ionescu Gheorghe, Georgescu Petre, Petrescu George, profesori, avocați, cizmari, frizeri, contabili, plecați, mutați, duși... Pe unde or fi? Numărul lor mare sugerează instabilitatea modului lor de viață, trecerea lor pe aici ca printr-o gară... Unul venea din Pociovaliște, Gorj, altul din Cujmir, altul din Bora, Slobozia, altul din Jegălia, Fetești, dar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
erau declarați de părinți drept niște firi simțitoare, cu dor nespus de casă și familie - părinții lăsau să se Înțeleagă că le era teamă ca nu cumva, de dor, odraslele să facă vreo nesăbuință; mama unuia Înnebunise de grija fiului plecat: urla toată ziua, legată de pat, și voia să-l vadă neapărat; frații și surorile nunteau; tatălui altuia i se furaseră caii - și nici măcar nu erau ai lui, ci ai CAP-ului, Încurcătură mare, Îi căutase cu Miliția până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți, În legea lor, În Vale. Poate, cine știe cum, rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl omorau cocoșii; dacă era destul de mare, păsăretul făcea hărmălaie ca de uliu și gospodarul știa: venea cu o sapă, tăia pe nepoftit și azvârlea În Vale bucățile care Încă mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aici În sat nu mai avea pe nimeni. Cu casa și gospodăria știa ce să facă Socol cel tânăr. Colonelul chiar m-a rugat să nu las pe nimeni să-l Îngroape și să-l aștepte pe fiul lui, Învățătorul plecat să repare motociclete de război nemțești, care știa foarte bine cum să ducă lucrurile la bun sfârșit. Ideea cu arsul mi-a plăcut de cum am auzit-o: Îmi oferea, așa, un soi de Împăcare și de siguranță, deși ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu‐ i iubește mama lor. {i‐ a venit la noi la poartă și‐am ieșit și l‐ am certat: “N‐ai nici tu , nici Împăratul Bani să‐ mi cumpere băiatul! Pleacă‐n sat, că‐ i mare satul, Pleacă, pleacă !” și - plecat. Din Poezii pag. 124 ÎN MIEZUL VERII ( fragment ) și cât vezi în depărtare, Din nimic nu se ivește ... Iată însă, colo‐ n zare, Mișcător un punct răsare și tot crește. Poate‐ i vreun bătut de soartă Care‐ aleargă pe câmpie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
propuse Miyoshi, cumnatul lui Hideyoshi. Când intră, le găsi pe mama, pe soția, pe nepoatele și pe cumnatele sale așteptându-l. Deși nu dormiseră deloc, îl întâmpinară aliniate, în genunchi, cu palmele pe podea. Hideyoshi trecu prin dreptul capetelor lor plecate, zâmbitor și cu ochii scânteietori. Când ajunse în cele din urmă, în fața bătrânei sale mame, spuse: — Pentru acest An Nou am câteva clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în această ultimă campanie, nu s-a arătat deloc nedumerit dacă să avanseze sau să se retragă și se poate spune că tabăra Maeda a ieșit din luptă neînvinsă. Soția lui Inuchiyo își lipi palmele una de alta, sub fruntea plecată. În acel moment intră Inuchiyo, căutându-și soția, și îl văzu pe Hideyoshi. — Ăsta nu-i un loc în care să te primesc cum se cuvine. Înainte de orice, cel puțin scoate-ți, te rog, sandalele și nu mai sta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvinte, bătrânul și-a ridicat privirea spre înalturi, glăsuind obosit: --Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își dezmorțea mădularele. --Să mergem... visătorule! Spunând acestea, a pornit înainte, măsurând cu toiagul poteca. L-am urmat în tăcere. După felul cum călca, se vedea limpede că bătrânul este tare obosit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la sfintele icoane. Aștept apoi retras într-un colț mai ferit. Dintre glasurile care cântă îl recunosc pe al bătrânului...Domol, melodios, îmbietor...În cele din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din biserică cu mers domol și capetele plecate. Nu-l văd pe bătrân printre ei. Nu mă mișc din locul meu, însă. Când credeam că m-am înșelat în privința prezenței bătrânului la vecernie, simt o ușoară atingere pe umăr. Tresar și întorc capul. În fața mea, cu privirea numai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
faun, cu pătucul dintre ramuri unde veneau prietenii să ți se alăture ca într-un altar sacru, iar tu să-i umbrești cu veșnicia. Să te simți stăpâna unor ținuturi, oamenii să recunoască satul ca pe o moșie a bătrânilor plecați. Să oferi și altora din paradisul ce a fost cândva numai al vostru, și într-o clipă de durere să pierzi totul, să ții mîinile răsfirate și să simți cum sufletul ți se scurge printre degete. Ai simțit vreodată cum
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
decorul sumbru al copilăriei mele. Oare își mai amintește cineva de el? Priveam luna. Își trăsese un văl cenușiu peste față arătându-se solidară cu suferința mea. După mulți ani, m-am întors în paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum, se întorceau să-și caute stăpânii... O mână caldă străbate prin aripa timpului. Mă ajută să mă ridic. Simt căldura cum îmi răscolește cele mai ascunse interioare și întreb ștergându-mi ochii cu palma stângă: -Doamne, cât timp
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și sărut dreapta, sfințite, pentru grija ce mi-o porți. Să fii biencuvântat, fiule! În timp ce rostea aceste cuvinte, a ridicat dreapta asupra mea, făcând semnul crucii. Era pentru prima oară când băgam de seamă acest gest. În timp ce eu - cu capul plecat - primeam binecuvântarea, călugărul s-a întors și cu pași mărunți și târșiți s-a pierdut în întunericul nopții... M-am băgat în așternut și în scurtă vreme am adormit... Un vis m-a luat în primire... Parcă mă aflam din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Să-l văd și-n strai mîndru de nea. Edgar Allan Poe Elenei Elenă, frumoasă-mi pari neasemuit Că luntrile nicee ce vreodat' Pe marea 'nmiresmată au croit Drum lin de apă și-au purtat Spre țărm natal, pribeagul nu-știu-cînd plecat. Sălaș aveam cîndva pe marea tumultoasa Dar chipul tău cel clasic, cu păr de nestemata Și vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]