5,205 matches
-
am murit. Târziu pentru regrete. Ce-a fost cândva, a fost, a fost odată... Azi lacrimile se prefac în pietre Pentru mormântul... care mai așteaptă. COBOARĂ CERUL Coboară cerul mai aproape, Coboară cerul printre noi, De vrei, ascunde-l sub pleoape Unde e loc doar de-amândoi. Coboară cerul între inimi, Între destinul meu și-al tău, Ușor, sa nu strivești iubirea Și dorul, zbuciumat mereu. DIN DORURI FAC NIMB În ochii tăi mi-am găsit aripile Atârnate de o Troiță
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
FATA DIN VIS, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Fata din vis Am risipit o lacrimă-n vânt În miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!... Când te întorci? Iar pleci departe? Citește mai mult Fata din visAm risipit o lacrimă-n vântîn miezul unui somn de varăCând ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
simt neliniști vechi și-n brațele minții te strâng - timpul te-a dăltuit pe placa din sufletul meu (Umbra destinului); te caut printre ramuri de cuvinte - te adulmec din mireasma salcâmilor în floare (Mireasma salcâmilor în floare); ești ascuns sub pleoape între ramuri de tăceri, iar la jugul timpului tragem nevindecate dureri (Tăcerea așteaptă răspuns); Mugurii durerii au plesnit ca o rană (Toamnă bacoviană); Foșnesc gândurile ca frunzele, toamna pe ram - mi-ești mireasmă de cuvânt, iar speranțele noastre aleargă-n
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
Foșnesc gândurile ca frunzele, toamna pe ram - mi-ești mireasmă de cuvânt, iar speranțele noastre aleargă-n fuioare de vânt (Vântul); pe umeri simt fiorii gândurilor tale ( Cât de mult ne iubim); Gândul poposește pe zidurile unei amintiri, de tivul pleoapelor atârnă neîmplinite vise (Stânci străvechi); pe umerii tâmplelor curg lacrimi din tăcerile tale (Suspinul sanguin); rădăcinile depărtării le-am înnodat în poeme (Tăceri sterpe); Ți-am învelit privirile adormite peste umerii mei (Ți-am rămas cerul); Copacii își dezbracă durerea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
Mergea tiptil cu brațele încărcate cu lemne, alintându-le la piept, apoi le vâra ușor în sobă. Un pic mai târziu lemnele, cât erau ele de lemne, pârâiau, șuierau, pocneau, topindu-se într-un cântec de leagăn ce-mi amorțea pleoapele îndată, făcându-le să cadă lin ca niște plăpumici peste ochii obosiți. O văd îmbujorată, cu același zâmbet cald, lovind cu sârg un aluat gros de covata de lemn, ca mai apoi să-l mângâie și să-l umple cu
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
pe pământ! au ruginit de-atâta iubire stelele-n cer, domnișoara Loreley a căpătat culoarea uitării, păsările zboară departe, Loreley a rămas doar în carte... mereu bat prin mine aripi de vis, precum frunzele plopilor se anină, inima mea o pleoapă și-a-nchis în parfum de verbină. joi, 7 iulie 2016 Referință Bibliografică: în parfum de verbină / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Ionescu Bucovu
ÎN PARFUM DE VERBINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370568_a_371897]
-
stea Venus De Typhon salvați poartă nodul ca signus Alrescha îi leagă în final de povești. Povestea-i mai multă Dar azi se sfârșește Înstrunând lăută Biet bardul rostește: - Au fost câte-n stele Și-n cer feerie, Mi-s pleoapele grele, Mi-e ora târzie! Un ultim acord și e pace în ceruri, Spre alt univers bardul nostru purcede Baladei celeste tăcerea-i succede Zodiile-și nasc înnoite misteruri ... 22 - 23. 03.2017 Referință Bibliografică: Menestrel prin lumi stelare / Ovidiu
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când Soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii,așa de frig îmi e cîteodatăprin orele morții.... XXVI. CULORI GINGAȘE STRÎNSE ÎNTR-O ÎMPLETITURĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 973 din 30 august 2013. Îmi crește o toamnă, amară, sub pleoape, ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea, doar sînt oameni care cutează chiar mai mult decît sînt în stare să suporte, credeam că existența e la mîna mea negasem chiar și moartea, acum am ajuns să locuiesc în
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
o nebună și-mi bat joc de rătăcirile mele, vîntul îmi va șterge urmele, nimic mai firesc, însă niciodată setea de mîinile tale, cînd îmi ating sufletul, pe malul dinspre viață. Citește mai mult Îmi crește o toamnă, amară,sub pleoape,ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea,doar sînt oameni care cutează chiar mai multdecît sînt în stare să suporte,credeam că existența e la mîna meanegasem chiar și moartea,acum am ajuns să locuiesc în eavinovată de
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
m-am culcat aseară era iarnă, Când m-am trezit sosise primăvara Și-un serafim a luminat din goarnă Zări de carmin, topind ca facla ceara, Cu raza-i atingându-mi tandru nara... Un fir sfios de laser cald pe pleoapă M-a mângâiat și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca razele de lună, Un abur pal, o spumă ca
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
ești prins în cuie ca toți confrații. Se putea altfel și a ta e vina c-ai ales greșit încurcând adese răul cu ce-i bun,bezna cu lumina fără să-ți pese. Însă nu regreți,n-ai lacrimi sub pleoape și zâmbești știind că e o grimasă privirea ce vrea de tristeți să scape părând voioasă. Și totuși arar,uneori,din minte fulgeră idei,care poartă-n ele seve clocotind și-arzând în cuvinte care par stele. Un albastru Mi-
PLOUĂ CU IDEI UN ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369380_a_370709]
-
din fluierul Lui dacă plânge Îmi picură-n suflet rășina-mpăcării. El nu ne-a fost, Crăișorul bolund, Nici nu-i cunosc suferința de-aproape, Dar știu că îmi place în ea să m-ascund, Cum se ascunde lumina sub pleoape. Aveți prea destule durerile voastre De tot ce v-apasă pe creștet mereu, La ce să vă spun de nevoi și dezastre? Ajungă-le acestea Poemului meu! Eu, față de Ei sunt atâta de mic Pe pământul acesta ca un lăstun-
PRIETENII MEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369399_a_370728]
-
mai catifelată decât petala de trandafir? Cum să o pun în cuvinte? Cine să înțeleagă o femeie îndrăgostită de un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată? În nopțile înstelate cu lună plină mi-e dor de tine. Când pleoapa se așează ușor peste pleoapă, atunci vii , mă mângâi ca un Zburător din poveste, fără ca eu să vreau ori să pot a te opri. La a treia oră din noapte, mi se pare că ești încă lângă mine, Tic-tacul orologiului
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
trandafir? Cum să o pun în cuvinte? Cine să înțeleagă o femeie îndrăgostită de un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată? În nopțile înstelate cu lună plină mi-e dor de tine. Când pleoapa se așează ușor peste pleoapă, atunci vii , mă mângâi ca un Zburător din poveste, fără ca eu să vreau ori să pot a te opri. La a treia oră din noapte, mi se pare că ești încă lângă mine, Tic-tacul orologiului din perete e asemenea cu
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
Aplauze, ovații, sentimente. Desprinde-te din albele cetanii căci dorul meu aprinde continente. Îți voi clădi castele din granit. Cu gratii verzi le voi înconjura. Să nu te pierzi în vastu-mi labirint, Voi fi lumina din retina ta. La umbra pleoapelor nerimelate, Voi pregăti hamacul tău divin. Hai, vino, ia și carapacea-n spate. Și scapă-mă odată de-acest chin! Referință Bibliografică: NEPLĂCERI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi de Autor
NEPLĂCERI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370611_a_371940]
-
îl învăluie iubirea pe oricare creator, pe orice poet, uitând tot răul din lume - iar Sorin Șirineasa nu face excepție, iubirea având în acea ” Stare” sunet mistuitor de clopot: Iubirea: dangătul îmbrățișării noastre” , sărutul iubirii aducând ” Pacea”: ne îmbrățișăm cu pleoape/ în oglinzi de ape,/ ne îmbrățișăm cu tâmple,/ cer frumos să se întâmple...” sau se transformă într-un ”Cântec”: ...zorii răsar călări pe miresme,/ strivită între noi, dragostea e năucită,/ viața, ca o sărbătoare la pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
Baladă, lui Cătălin Crișan. Remember for time. Te iubesc,iubire, ce trăiești în mine! Îți iubesc freamătul, îți iubesc geamătul, îți iubesc suspinul, care-mi alină chinul. Te iubesc,iubire, ce trăiești în mine! Îți iubesc șoaptele, care-mi închid pleoapele. Îți iubesc buzele, care-mi deschide sufletul! Te iubesc ,iubire, ce trăiești în mine! Îți iubesc luceferii, care ard ei gemenii. îți iubesc fiorul, îți iubesc lacrima, îți iubesc patima! Te iubesc,iubire , ce trăiești în mine! Autoarea,Ileana Vičič
BALADĂ,LUI CĂTĂLIN CRIŞAN. de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370698_a_372027]
-
o bucată bună de pastramă uscată de oaie, apoi, îmi astâmpăram setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță acră, ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar într-un târziu, cu ochii obosiți, ațipeam pe cojocul gros, până când moș Ene, atingându-mi pleoapele, îmi spunea încetișor: -Dormi copile! .........................................................Va urma. P.S: Pentru a edita și tipări această carte, am nevoie de eventualele sponsorizări. Pentru conformitate, las aici nr. meu de telefon: 00351 925333711. Adresa mea de facebook: Șandru Aron (Deceneu). Email (2
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
-ți pețesc Iubito, dacă s-ar putea, Eu scut spre lumi să-ți fiu, aș vrea. Când nori privirea îți umbresc, Aș vrea o floare să-ți pețesc. Apoi s-o pun să-ți fie-aproape Sărut pe mână și pe pleoape. Și ca descânt să te feresc De cei ce vraja-ți risipesc. Din ea vor răsări agale, Puteri ce țintuiesc pe cale, Pe toți acei ce clevetesc Povești ce-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
gând Când viața i se curmă, Al mulțumirii dor nestins Ce-n jertfă o mânase: Prin moartea-i crudă, înadins, Pe cerb ea îl salvase... Din al pădurii adăpost Privind de pe aproape, El înțelege-al jerfei rost Cu lacrimi între pleoape Și înțelege-al vieții preț, Ci viața vieții scut e... Pornește -abia târziu, semeț, În urma altei ciute... Referință Bibliografică: Grupaj de lirică vernală / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1525, Anul V, 05 martie 2015. Drepturi de Autor
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
DOAR O UMBRĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului M-ascund pe sub gerul de patimi acum, o umbră în noapte aș vrea să-ți apun, pe perne de vise, rătăcind pe sub pleoape, să simți că trăiesc într-o lume de șoapte, să cauți iubirea aprinzând felinare, să vezi cum din flăcări, doar umbra mea moare, speriat, să tresari peste-atingeri cu mine, să simți veșnicia curgându-ți prin vine, să urle tăcerea de
DOAR O UMBRĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369680_a_371009]
-
Și-ai plecat, lăsându-mi doar vioara cu strune rupte. Te stingi în simfonia mării, ca un ecou tremurat în valea muntelui, de vreme surpat. Nemeritat, te-ai dus, înnoptând pe unde și îngerii-ți sărută raiul tău, așezat pe pleoape, în luna mai, când umbra ta se pierde în amurgul serii, pe un peron pustiu ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: UN PERON PUSTIU / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
UN PERON PUSTIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369751_a_371080]