7,062 matches
-
Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O privesc în extaz. E de-o eleganță subtilă. Trece prin timp proaspătă, veselă. Zidurile-i emană parfumuri de nobilă doamnă. Peronul curții răsună, când plouă, de pașii distinși de baston-piesă rară. Un brad argintiu, situat asimetric, își saltă perena statură înaltă în spațiul modest dintre scară și poartă. Ferestre în ogive luxoase din eternă esență de tec etalează discret perdele de tul azuriu, prelungire firească
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
printre norii nepătrunși, Eu mi-aș înălța spre ceruri, ochii mei, de dor cuprinși. Ochii te-ar căta acolo și îmbrățișați te-ar scoate Dintre nori, și dintre astre, ca să mi te-aduc-aproape... Te-ar uda cu lacrimi fine cum ne plouă-n primăvară, Și te-ar legăna pe gene ca pe-n prunc in nopți de vară... Dacă tu, purtat de vise, într-o zi m-ai părăsi, Dragostea și cu Credința pentru mine te-ar găsi. Căci ne leagă ca
DACĂ TU... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382869_a_384198]
-
cânt, Lacrima-ți nu cădea, se urca tot mai sus, Ai zâmbit ridicând pleoapele amândouă Când priveai spre o doamnă agățată de cer De-ale soarelui raze, leagăn, vers și mister. Ai uitat pentr-o clipă că în inimă-ți plouă. Nu știai ce va fi, câte nopți ți-au rămas În oglinda ce ține chipu-ți trist, ostenit, Ai știut doar un lucru că iubit...ai iubit Și-a plecat un ecou rupt din clopot de glas, Ai întins doar
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei, mai bine chihlimbar pe trupuri de femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți, și plouă, e furtună ...și bradul se despică, se-aprinde și se crapă ca un pahar de sticlă, un turn de mânăstire mai fumegă în noapte ducând spre cer păcatul purificat prin fapte de doi copii desculți ce-au amuțit de frică
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
cu cerul, ar declina cu norii/...ar dezbrăca speranța/ în stropii de ploaie/... dansând sub lună/cu picior de izvor. (Zbor/pag.23). Dacina Dan este într-o perpetuă căutare a eului copleșit de iubire, frumos și speranță, deși uneori, plouă cu singurătate. Utilizează principiul disonanței în creație (lirismul ei fiind prins între trăiri contradictorii). O singurătate pe care mi-o explic, cunoscând autoarea, prin dorul de locul copilăriei. Nostalgii, uneori revoltă interioară, pentru acele zile când zborul, teii, bluzele brodate
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
Cu lacrimile potop pe obrazul ei, dezbracă fetița și încearcă să o liniștească. -Nu mai plânge, te ducem la spital, să nu te miști. Între timp bunica cheamă salvarea dând un telefon din vecini. Se-ntunecă din nou cerul și ploua mărunt, stropii reci se contopesc cu lacrimile fierbinți ale Magdalenei. Timpul parcă se oprește-n loc atent la durerea mamei. Fetița leșină din nou din cauza durerii. Un zgomot de sirenă se aude-n sat. Vine salvarea, oprește la poartă și
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
mesei. Mama-și adună fetele cu dragoste-n suflet, dar ea rămâne în picioare mereu neobosită, e liniște, se aud doar zgomotele lingurilor în farfurii, de mult nu mai fusese asa o liniște, doar în sufletul ei zbuciumat înca mai plouă cu venin. -Cum să fac să-i spun?... această întrebare nu-i dădea pace. După plecarea fetelor Magdalena adună ce-a mai rămas pe masă și se așează în fața unui castron cu ciorbă, își ia inima-n dinți și-i
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
orașul tot e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de metal/câmpia albă un imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-nghețate/când
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
tot e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de metal/câmpia albă un imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-nghețate/când fâlfâie
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de metal/câmpia albă un imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-nghețate/când fâlfâie pe
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
Iată, fluturi în cîrje se întorc la vetrele lor! E timpul să-ntindem hora, să dăm din mînă în mînă ligheanul cu ciorbă de pește!” Mai cinstiți sînt greierii fostului stadion comunal, ei măcar își fac datoria cînd dă să plouă pe întrerupătoarele memoriei colective, cînd se urcă derbedeii în fîneața publică și încep să strige ca cocoșii, de trei ori, a pagubă. Căci mi-a fost clar dintotdeauna: o parte de vină o are motanul, fiindcă a băut gaz din
CHEF ÎN SECŢIA DE NUIELE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383066_a_384395]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PROASPĂTA NINSOARE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te iubesc, cînd ninge, ca pe-o înserare, Te iubesc, cînd ninge, ca un om de nea, Plouă pe noi fulgii ca-ntr-o sărbătoare Și lumina iernii cade dintr-o stea. Ninge fără grabă, cu răbdarea ceții, Parcă alb pămîntul vrea să fie-n veci Pentru noi, străjerii preacinstiți ai vieții, Care-o să ne facem prin
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ȘI TOTUL E PACE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și ninge și ninge în tristele-mi ore când gândul încinge fantastice hore. Și plouă și plouă în vreme ce-n mine răsare o nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ȘI TOTUL E PACE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și ninge și ninge în tristele-mi ore când gândul încinge fantastice hore. Și plouă și plouă în vreme ce-n mine răsare o nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-adie o
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
Și, pregătind iar ziua care vine, Ni se mai scurge înc-o săptămînă. Din pat de febră și de bucurie, Spălîndu-ne pe ochi c-un fel de rouă, Ne tot sculăm ca pentru-o datorie Indiferent de-i soare sau de plouă. Avem abonament la existență, Și sîntem obligați spre mai departe, E inutilă orice rezistență, Datori, în plus, sîntem și cu o moarte. Noi continuăm la infinit povestea, Purtăm pe umeri toată omenirea, Probabil că uităm toate acestea, Căci pustiim frecvent
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Referință Bibliografică: Cana cu fluturi rotunzi / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Referință Bibliografică: Cana cu fluturi rotunzi / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
pe faleză se sparge Se spune-ntre oameni că dorul nu moare Cât sufletul poartă speranța-n catarge De dor, de sperantă, de soare , de rouă De toate-aș vorbi să țin timpul pe loc Se-asează noiembrie prin case și plouă Privesc prin ferestre al stropilor joc Când valsul culorilor prinde grăbit S-agite prin parcuri și frunze și flori Noi știm îmbatați că e timp de iubit Desculți, amețiți de-un arcuș de viori E-n noi întrebarea , ghicind adevărul
COPIII NEBUNI AI PENULTIMEI LUNI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385336_a_386665]
-
că doi pare că trecuseră mai înainte pe lângă mine, văd o fântână. Mă uit în ea, tare adâncă o văd. Ei, lasă că exercițiul fizic e bun acum, chiar de e așa zăpușeala..culmea că în alte părți pe drum plouase bine, acolo era uscat...aerul cam prea tare..iar eu zodie de aer...culmea că-mi trebuia apă...Dar, apa reprezintă elementul de care nu mă dezic în orice moment după aer..! Cum beau apă și de e rece, chiț
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. Deschide poarta cerului și lasă Zăpezile să cadă în mister, Și nu e o iubire mai frumoasă Cum este taina lacrimii din cer. Din ochii tăi să ningă cu iertare, Din ochii mei să plouă cu tăceri, Să fim captivi în ultima ninsoare, Apoi să evadăm dintre dureri. Deschide poarta cerului și lasă Secundele să plângă-n efemer, Și nu e o iubire mai frumoasă Ca lacrima plecată de la cer. Citește mai mult Deschide poarta
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Ca lacrima plecată de la cer. Citește mai mult Deschide poarta cerului și lasăZăpezile să cadă în mister,Și nu e o iubire mai frumoasăCum este taina lacrimii din cer.Din ochii tăi să ningă cu iertare,Din ochii mei să plouă cu tăceri,Să fim captivi în ultima ninsoare,Apoi să evadăm dintre dureri. Deschide poarta cerului și lasăSecundele să plângă-n efemer,Și nu e o iubire mai frumoasăCa lacrima plecată de la cer.... IX. ÎNTÂLNIRE CU EMINESCU, de Alexandra Mihalache
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce-i pasă vântului de ploi Dacă nu plouă cu iubire? Citește mai mult Ce-i pasă timpului de noi,Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploiCerșind luminii vindecarea.Ce-i pasă clipei de-amintiri,Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviriși
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
în taină neputința.Ce-i pasă omului de timp,Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimpMai poate vindeca ființa.Ce-i pasă timpului de noi,Ce-i pasă clipei de-amăgire,Ce-i pasă vântului de ploiDacă nu plouă cu iubire?... XVI. VICII ȘI ORGOLII, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Nu mai este loc de vreun capriciu, Locuiesc întru păreri de rău Și-nțeleg că singurul meu viciu Este să respir numele
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
n-ar mai fi.... XX. SINGURĂTATE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016. Mă plimb pe străzi la braț cu amintirea Și caut un motiv de-a exista, În fiecare nor îți văd privirea Și plouă cu tăceri pe rana mea. Începe amintirea să vorbească, Mă mustră gândul c-ai ales să pleci, Iar inimii începe să-i lipsească Mândria ta ce m-a robit pe veci. Mă cert cu gândul care nu-mi dă pace
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
motiv de-a exista, M-a condamnat și cerul și simțirea Ca să trăiesc mereu în umbra ta. Citește mai mult Mă plimb pe străzi la braț cu amintireași caut un motiv de-a exista,În fiecare nor îți văd privireași plouă cu tăceri pe rana mea.Începe amintirea să vorbească,Mă mustră gândul c-ai ales să pleci,Iar inimii începe să-i lipsească Mândria ta ce m-a robit pe veci.Mă cert cu gândul care nu-mi dă paceși
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]