3,630 matches
-
cu privire la termenii de uz curent: „Din existența substantivului nu se poate induce existența substanței”. Trebuie să ne ferim să esențializăm categoria „rasism”. Ar trebui, poate, să presupunem mai Întâi existența mai multor modalități de manifestare, să trecem de la singular la plural. Să admitem apoi că viziunile rasiste variază, se transformă, se adaptează diverselor contexte, se reciclează ă pe scurt, se metamorfozează. Dacă pornim de la ipoteza că gândirea rasistă constituie una dintre formele esențialismului, adică ale tendinței de a construi tipuri substanțiale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se distanța de sine În mod conștient, ceea ce face cu putință relativizarea culturală și un demers de deschidere Înspre alte apartenențe și alte culturi. În sfârșit, trebuie să fim foarte conștienți de faptul că această noțiune se actualizează Întotdeauna la plural: fiecare Încearcă mai multe sentimente de apartenență. Orice individ aparține, simultan și/sau succesiv, mai multor grupuri, și aceasta la diferite niveluri, În funcție de configurații variabile (inclusiv prin incluziuni, juxtapuneri sau intersectări ale acestor apartenențe): „O identitate se definește ca o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-se realiza. Or, această articulare este asigurată tocmai de tripla deprindere a politeții, civilității și cetățeniei. Să ne amintim că civilitate, la singular, se definește ca respectarea conveniențelor, a bunelor maniere aflate În uz la oamenii aparținând unei societăți; la plural, În limba franceză, termenul semnifică demonstrațiile de politețe (dicționarul Robert, 1970). Din păcate, se confundă adesea cele două niveluri și de aceea cei care proclamă relativismul cultural sau chiar comunitarismul „aruncă și copilul o dată cu apa din copaie”, acuzând orice comportament
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
le atrage atenția. Pentru o societate decentă Insistând astfel asupra politeții, civilității și, În sens mai larg, cetățeniei, dorim să arătăm că societatea ar trebui să stabilească o genealogie a violenței sale latente. Folosind În mod confuz cuvântul incivilități, la plural, ne interzicem să mai reflectăm asupra puterii de emancipare a deprinderii reciprocității În familie și În instituții. Actele „necivilizate” au ca origine trei tipuri de reacție care trebuie Înțelese pentru a li se putea da un răspuns adecvat: ă o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Foundation for International Peace. WARNIER Jean-Pierre (1999), La Mondialisation de la culture, Paris, La Découverte. Φ CULTURĂ ȘI DEZVOLTARE, DOMINAȚIE, ECONOMIE ȘI CULTURĂ, IDENTITĂȚI CULTURALE, INTEGRARE, NAȚIONALISM, NAȚIUNE Monologismtc "Monologism" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Moravuritc "Moravuri" Termenul de „moravuri” provine din pluralul latin mores și prezența lui este atestată În franceză, sub diverse ortografii, Încă de la finele Evului Mediu. Totuși, utilizarea sa a variat destul de mult În funcție de epocă: folosit frecvent din Renaștere și până În secolul al XIX-lea, „cuvântul a cunoscut șmai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că nu ne putem desprinde de ceea ce suntem, la fel de adevărat este și că nu putem nici să renunțăm la gândirea universalului. Ricœur vorbește de un universal incoativ sau contextual pe care l-am putea denumi la fel de bine, precum Pierre Hassner, plural (Hassner, 1992) sau, chiar mai bine, ca Amy Gutmann, deliberativ (Gutmann, 2002). Acesta din urmă pleacă de la o constatare care este În acord cu ceea ce am căutat să arătăm: există dezacorduri morale fundamentale, adică poziții care nu pot fi conciliate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu semenii noștri, mai ales cu cei care au același pașaport ca și noi. Altfel, cum aș explica faptul că eram mai bine înțeleși și stimulați academic de helveți decât de lichelismul românesc ambiant? Observi că am utilizat cu grație pluralul. În fine, schimb subiectul. M-ai întrebat la telefon ce cred despre piesa de teatru „Evangheliștii“? Adevărul gol-goluț este că nu îmi pasă de piesa de teatru „Evangheliștii“ a Alinei Mungiu și de scandalul pe care fragila piață culturală românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
această jumătate de coală A4. Preselecția valahă a Eurovision 06. „Cine ne va reprezenta la Atena“ (după cum ne-au bombardat prezentatorii evenimentului). M-am și enervat pentru prima oară. De ce se folosește constant această formă a verbului, la persoana I plural? De ce sunt întotdeauna fotbaliștii noștri care au marcat, cerșetorii noștri, muzicanții noștri, poetul nostru național? De ce suntem băgați toți în aceeași oală sub presiune? Căci, până la urmă, ei se reprezintă pe ei înșiși, și abia la urmă o entitate destul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și poate cauza dificultăți în înțelegerea unor fragmente din scrierea realizată prin traducere. Astfel, în textul original există un paragraf (la pp. 52-53) în care este folosită sintagma Universum der Rede, prima dată ca atare și a doua oară la plural (Universen der Rede), traducătorii români transpunînd primul caz prin universul discursului, iar pe cel de-al doilea prin universurile vorbirii (p. 69 din traducere). Procedînd astfel, mai ales că se continuă cu traduceri prin universul vorbirii, s-ar părea că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicarea realizată într-un anumit moment și în anumite împrejurări. În acest mod, se realizează actualizarea explicită, iar cuantificarea se realizează numai astfel la substantiv și la verb: un om - oamenii, eu merg - noi mergem; aici, oamenii reprezintă actualizarea paradigmatică, pluralul marcînd multiplul în raport cu unicul, individualul. Uneori însă, actualizarea se produce implicit, adică prin însăși situația de comunicare, fără intervenția unor determinanți: Ajutor! Foc! Pleacă! La revedere! etc. În unele dintre aceste cazuri s-ar putea lua în considerare și implicarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realitatea materială avută în vedere (casa despre care se discută, referința). În mod similar, adjectivul pronominal mea sau articolul hotărît -a realizează același tip de precizare și sînt, prin urmare, actualizatori (determinanți) de aceeași specie (casa; casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmare a prezenței omonimiei lexicale dintre vară - "anotimpul cald" - și vară - "rudă"; b) propoziția Am programat o întîlnire cu presa conține o ambiguitate morfologică, datorită omonimiei gramaticale a formei verbale am programat, care poate fi interpretată ca "singular" sau ca "plural"; c) enunțul grija părinților nu spune explicit dacă este vorba despre grija pe care părinții o poartă copiilor sau de cea pe care copiii o poartă părinților; d) ambiguitatea pragmatică este relevantă din perspectiva enunțării, ea fiind o consecință a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivel fonetic, creativitatea se relevă prin particularități fonetice ale pronunției populare a unor cuvinte (a se benocla, panaramă pentru "panoramă", bagabond etc.). La nivel morfosintactic, poate fi identificată accentuarea tendințelor populare ale limbii române, cum ar fi: construcția glumeață a pluralului în -e al unor substantive neutre (benoacle pentru "ochi", "ochelari"), construcția verbală cu pronumele neaccentuat în acuzativ o cu valoare neutră (a o mierli, a o pune "a intra în încurcătură", a o da de gard) după tiparul vechi popular
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în folosirea limbilor, ceea ce se reflectă la nivelul discursului sau al textului. De aceea, există posibilitatea ca, între elemenetele discursive ale unei limbi să se poată identifica fapte ce nu-i sînt specifice, provenind din altă limbă (precum, de exemplu, plurale grecești sau latine adoptate de engleză sau de germană, unele folosiri ale prepozițiilor din română după model francez etc.). V. bilingvism, diglosie, interculturalitate, multilingvism, transfer. DUBOIS 1973; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CONTEXT. Contextul unei entități
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este în măsură să-l reprezinte într-o anumită utilizare sau ipostază a lui. În viziunea teoriei dezvoltate de Leonard Bloomfield, formele flexionare ar trebui considerate ca fiind cuvinte independente, căci, din punctul de vedere al referinței, o formă de plural, de exemplu, se aplică atunci cînd se denumește ceva care este mai mult decît unul, fără a se pleca de la forma pentru singular la care să se adauge desinențe. De altfel, este un fenomen ușor de observat faptul că unele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar auditorul este un locutor virtual care se pune în locul locutorului pentru a interpreta enunțurile și a le influența constant, prin reacțiile sale. Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar nu se știe întotdeauna dacă pluralul face trimitere la o pluralitate de destinatari (tu + tu) sau la doi interlocutori (eu + tu). Pe de altă parte, dacă noțiunea "co-enunțiator" este identificată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a le influența constant, prin reacțiile sale. Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar nu se știe întotdeauna dacă pluralul face trimitere la o pluralitate de destinatari (tu + tu) sau la doi interlocutori (eu + tu). Pe de altă parte, dacă noțiunea "co-enunțiator" este identificată cu destinatarul prezent în situația de comunicare, în acest caz, el trimite la o viziune interacționistă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialoghează, discută, conversează cu o alta și care reprezintă destinatarul subiectului vorbitor cu drept de a lua cuvîntul pentru a răspunde, la rîndul său, locutorului. Acest sens este preluat de lingvistica limbii și de lingvistica discursului pentru a desemna, la plural, partenerii unui schimb verbal în situația de comunicare orală care au, succesiv, dreptul la cuvînt. La singular, interlocutorul este considerat receptor al unui act de comunicare, care își exercită dreptul la cuvînt. Prin aceasta, interlocutorul se deosebește de auditor, receptor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui acum, de care nu diferă prin comportamentul său morfo-sintactic și semantic. Într-o interpretare restrînsă, lexicalizarea poate antrena relațiile de gen și număr în direcția normalizării formelor: în româna veche, forma de singular copaci(u) nu era diferențiată de plural, diferență exprimată de opoziția actuală copac/copaci care lexicalizează numărul. În categoria procedeelor secundare de formare a cuvintelor în limba română, unii lingviști au inclus lexicalizarea de variante fonetice, morfologice (forme flexionare) derivative (reale sau aparente) ale unuia și aceluiași
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere al coerenței discursive. În consecință, evitarea paralogismelor presupune o reflecție asupra mijloacelor și normelor argumentative. V. argumentare, deducție, raționament, silogism, sofism. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PARANTEZĂ. Ca semn de punctuație, paranteza (denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul reprezentativ al parantezei (cu denumirea paranteze rotunde), prin frecvența în textul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conectori la nivelul frazei. V. frază, text. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO-LINARES 2004. DH PERSOANĂ. Emile Benveniste a menționat, în 1966, că distincția realizată în gramatici între trei persoane, la singular și la plural, deși valabilă pentru studiul formelor verbale, nu este întemeiată în cazul pronumelor personale. De altfel, în unele limbi, precum latina, nu există pronume decît pentru persoanele întîi și a doua, adică numai pentru persoanele propriu-zise, situație care a atras desigur
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiecte, despre noțiuni și nu numai despre ființe umane, pentru că marca lingvistică a persoanei se referă întotdeauna la oameni și, de aceea, folosirea persoanei pentru referirea la un non-uman sau la un non-animat reprezintă o figură (un trop), personificarea. La plural, persoanele (noi, voi) au o funcționare specifică, deoarece ele nu constituie la plural același model ca non-persoana (copac / copaci; el /ei). După E. Benveniste, noi și voi constituie plurale veritabile, persoane amplificate. Opoziția persoană/non-persoană poate crea o tipologie chiar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
persoanei se referă întotdeauna la oameni și, de aceea, folosirea persoanei pentru referirea la un non-uman sau la un non-animat reprezintă o figură (un trop), personificarea. La plural, persoanele (noi, voi) au o funcționare specifică, deoarece ele nu constituie la plural același model ca non-persoana (copac / copaci; el /ei). După E. Benveniste, noi și voi constituie plurale veritabile, persoane amplificate. Opoziția persoană/non-persoană poate crea o tipologie chiar în cazul subiectului, care conduce la dialogism, potrivit teoriei lui Sigmund Freud. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau la un non-animat reprezintă o figură (un trop), personificarea. La plural, persoanele (noi, voi) au o funcționare specifică, deoarece ele nu constituie la plural același model ca non-persoana (copac / copaci; el /ei). După E. Benveniste, noi și voi constituie plurale veritabile, persoane amplificate. Opoziția persoană/non-persoană poate crea o tipologie chiar în cazul subiectului, care conduce la dialogism, potrivit teoriei lui Sigmund Freud. V. dialogism, enunțare, proxemică, subiectivitate. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]