1,760 matches
-
cu Olivia Newton John... Singura chestie nasoală la barul ăsta e că nu le poți pocni peste fese. Trec prea repede pe lîngă tine. Ia uite ! „Piff !“ în schimb, au ele grijă de tine. Nu le pocnești tu, dar te pocnesc ele. și, într-un fel, e mai bine. Atît de bine, că nu-ți mai vine să te desprinzi de tejghea. și asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi stătea să pocnească. Adevărul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
te pocnesc ele. și, într-un fel, e mai bine. Atît de bine, că nu-ți mai vine să te desprinzi de tejghea. și asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi stătea să pocnească. Adevărul e că avea o rangă cum puțini bărbați o au (poate că de aceea îl și remarcase chelnerița). și acuma, în plus, drăguța era și în poziție de drepți, la datorie. Stătea rezemat de bar și privea triumfător către
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de la mine, Vlade? Nimic. Nici măcar o explicație, așa, ca-ntre bărbați... Și pentru că ai adus vorba de fosta noastră prietenie, acum cînd te-nsori, îți dau un sfat: cască ochii bine, mai ales că lumea te crede plin de bani... Pocnește scurt din degete, mă lovește cu degetul arătător în piept, se rotește pe călcîie și iese pe ușa laterală, spre instalația de care se ocupă. Nici măcar nu mi-a dat răgaz să-l întreb ce vrea să spună. Dar, ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu Vlad. Trei săptămîni după pornirea instalației Vlad a stat mai mult pe la combinat, apoi s-a întîmplat necazul cu Silvia și dintr-o dată m-am pomenit față în față cu noul Vlad, cel care mă măsoară lung cu privirea, pocnește din degete, ca apoi să mă lovească cu degetul arătător în piept, aruncîndu-mi o ironie ori vorbe în doi peri. Brîndușa mă cunoaște de la niște sfaturi tehnice. O salut ori de cîte ori o întîlnesc, dar de fiecare dată ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
merge pilotarea? Ne învîrtim în cerc. Știi ceva de montaj? E pe sfîrșite, aud vocea directorului general. Vin de-acolo. Se lucrează la ultimul tronson. Să vă trimit niște cafele? Nu-nu, mulțumim! zic eu. Să nu vină nimeni aici. Vlad pocnește scurt și puternic din degete, făcîndu-mă atent să începem un nou ciclu. La naiba! Ce-ar fi mers o cafea! exclamă el cînd terminăm ciclul. Vom bea seara asta, după cină, dacă iese din calcul o tensiune mică pentru filtre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
una din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale. Una din petale i se desprinde, plutind încet în urma florii, care se lovește de pămînt, pocnind înfundat. Mă uit speriat spre moș Toader. Bătrînul strînge din umeri: Asta-i, murmură el. Căscatul acela de băiat, Tomiță, a făcut aerisirea prin obloane. E băiat fin, se strîmbă bătrînul, îl dureau urechile de zgomotul rulmentului spart. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și, când auzeau pocnind, tot ei cădeau jos, strigându-și părinții și văitându-se că au murit” <endnote id="(184, p. 50)"/>. Pentru imaginarul colectiv, evreul este un negustor tipic și un soldat atipic. Ca atare, el nu se va lupta „soldățește”, ci „negustorește
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
B.: Da. În primăvara următoare, pe 31 martie 1990, când am plecat, se puseseră și deja ieșeau dovleceii. Și le-am spus celor ce rămâneau: Dacă nu-i omorâți, de ăștia o să mâncați la vară". Și mergeau și-i călcau, pocneau la rădăcină plăntuțele, să nu mai crească. M. M.: Aveați speranțe. S. B.: De atunci nu mai mănânc dovlecei, am considerat că am mâncat pentru toată viața și pentru toată familia. Mi-am făcut suma. M. M.: Asta e, n-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pe care l-a făcut a fost să pună mâna pe țeava armei, care bineînțeles că ardea. I-a luat arma din gât, a prins-o de țeavă în cumpănire și când a făcut un arc de cerc, l-a pocnit pe partea dreaptă a obrazului cu patul și jos l-a dat. Am crezut că o să-i sară capul militarului. M. M.: Dumitrescu era impulsiv. Dar, pe de altă parte, când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit s-o azvârle peste bord; căzând și el Într-o zi când hamul a pocnit. Mai târziu a mers Într-una din zile din acele mici mașinării numite plimbătoare; de la Înălțimile inițiale, elastic și sigur, copilul a ajuns tot mai jos, până ce, la un an și jumătate, a atins pământul În fața plimbătoarei, strecurându-se În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan tace. Pășește alene. Gerul de peste noapte făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se stropșește Ștefan. Mâna lui Mihail, întinsă, cade... Ștefan dă roată, cu pași domoli. Tușește ușor. Furtuna a trecut. Își scoate bolovanul. Și cu 'talienii ceia ce veste-poveste-i, pârcălabe de Cetatea Albă? întreabă Ștefan. Herman sare în poziție de drepți pocnind din călcâie: Raportez! Talienii tineri robit la Caffa pentru harem, dus la corabie la Stambul, furtun pe mare, ucis la turc, aruncat ancora la Cetate Albă, cerut oblăduir la Măria Ta. Ce facut cu ei? Câți 'talieni, neamțule? Mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca și dorința de a-și savura succesul, reușita deplină a șotiei - rămăseseră până la urmă nedescoperiți) i-au înduplecat să iasă din ingenioasa ascunzătoare. Ca fetiță, Doina își avea sadismele ei. Odată, gest memorabil, făcut fără nici o ezitare, l-a pocnit pe fratele ei cu ciocanul (din fericire capul a rezistat). Voinică, înaltă, la primară își domina și bătea camarazii, și avea destulă fantezie pentru a recurge uneori la tortúri mai rafinate. Pe colegul ei de bancă, de pildă, îl pedepsea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și familiile rezistente la colectivizare, erau unii care tăceau, dar alții, nenorociții, țipau și înjurau. "Aceștia nu aveau nici un bun simț, așa cum spun făcea căpitanul -, erau și din ăștia, cu lipsă de bun simț, de trebuia mai întâi să-i pocnești cu patul puștii în cap, la dracu.... ce vrei, omu' nu are bun simț nici la moarte... dacă nu-i, nici el nu are" etc. etc. Repeta povestea, era chiar subiectul care îl obseda pe acest filozof al bunului simț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
transport) și am colindat împreună câteva străzi din centru, pentru a ne da seama de ceea ce se petrece. În Calea Victoriei colț cu str. General Manu era o baltă mare de sânge chiar pe trotuar, iar gloanțele venite dinspre Piața Victoriei pocneau încă destul de des. Zidurile clădirii în care e instalată Camera de Comerț Româno italiană erau ciuruite de gloanțe și geamurile țăndări. Ici-colo mai rupeam câte unul din afișele lipite din ordinul generalului Antonescu, pline de insulte la adresa legionarilor. Unul dintre
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nu scrie decât poezia unei singure vârste, de multă dispărută, cea a inocenței. Universul poetului este lumea unui prunc care explorează camera, clătinându-se pe piciorușe. Constituite într-un leit-motiv, paharele pe care nu le poate atinge și care totuși pocnesc cu gingășie îl uimesc la fel de tare ca melcii, buburuzele și furnicile din iarbă. Obsesii și voluptăți de prunc îl îndeamnă s-o asculte pe fata care, noaptea, a ieșit afară să facă pipi în nisip. Obiectele le pipăie cu degete
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
parte din trecu- tul nostru îndepărtat. Cînd probele desființau dogmele lor infailibile, imediat au fost puse la popreală astfel ca ei să rămînă neclintiții apostoli ai culturii române. Foarte grave sînt făcăturile liftelor care răcneau peste tot că i-a pocnit miracolul înțelepciunii! A venit timpul să le punem juvățul în gît și să-i tîrîm la dreapta jude- cată pentru că șandramaua lor ticluită cu atîta sîrg s-a făcut una cu pămîntul în fața adevărului. Diogio, ultimul conducător al rumunilor a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Paris sau din alte locuri știute numai de Satana, o hăinuță flendurită, împuțită, cîrpăcită și ponosită - după ce au încercat zadarnic să o croiască niște înfiebîntați în țară - acești prooroci mincinoși ne-au obligat să o îmbrăcăm fără cîrctire. Chiar dacă este pocnită pe la toate încheieturile iar flendu- rile curg din ea, nemernicii și lichelele, în continuare ne îndobitocesc cu zel că aceasta ne-a dat-o destinul! Faptul că în cultura română nu există un cuvînt scris despre aceste tăblițe de plumb
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
toate simțurile.Fața lui rotundă, cu pielea de-un roșu-trandafiriu, fragedă, după somn, împrumuta ceva din răvășeala pașnică a lucrurilor din odaie. Înjură vesel greierul care cânta tihnit după sobă, se îmbrăcă și ieși din cerdac. Vântul se oprise, aerul pocnea de ger și sta să ningă. În cerul atârnând la două palme deasupra salcâmilor, croncăneau nevăzute cârduri de stăncuțe. ̋ (Fănuș Neagu, Tutunul) *stăncuță - pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și cu picioarele negre, mai mică decât cioara. Scrie răspunsuri
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
-se că era papistaș, societatea adoratoare a consilierilor orășenești s-a străduit să-l strîngă de gît cu jurămîntul de loialitate.) Las de asemenea religia mea Dlui Dr. Cutts Barton, Protopop de Bristol, prin prezenta împuternicind pe sub-paracliser să-l pocnească în cap cînd adoarme în biserică. Puterile mele de vorbire le dau Părintelul Broughton, sperînd că le va folosi într-un scop mai bun decît acela de a citi prelegeri despre nemurirea sufletului. Las Părintelui Catcott un picuț din cugetul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
scris: „Omul se întoarce de la Reno, unde s-a dus să divorțeze de nevastă. Nu mai putea trăi cu ea, i-a spus judecătorului, pentru că își punea atâta cremă pe față noaptea, încât capul îi aluneca pe pernă și îl pocnea pe el în cap. Acum tocmai se gândește să inventeze o cremă de față care să nu alunece”. Alt exemplu: Când li s-a cerut să facă un desen intitulat „Leapșa în curtea școlii”, elevii inteligenți au avut tendința de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a Început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți În curte, acolo, au venit de la propagandă, politrucii... Ne-o culcat pe burtă acolo, unul lângă altul, În curte, ș-atunci cu bățul unde-o ajuns, pe cine-o pocnit... o sărit pe noi, ne-o bătut, o strigat pe noi... Atunci a Început să fie viața mai grea... Asta s-o Întâmplat În timpul reeducării. Cum Îl țineți minte pe Stoian? Un om rău. Eu n-am avut de-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Asta nu o fost crimă Împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și, pe urmă, orice mișcare, dacă li s-o părut că te-ai uitat un pic mai urât, imediat te-o pocnit În cap cu bâtele alea. Din cauza asta, unii mai sensibili, mai delicați, au clacat. Pentru mulți a fost cruntă această trecere..., să intre acolo, la Jilava, În pământ, și mizeria aia cruntă, și foamea, și frigu’... Era toamna târziu și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cadrilată, cu pantaloni prăzulii, cu niște ghete grosolane în picioare și pieptănat cu freză bărbierească. Se juca Trovatore 316! Când Nicu Crețeanu savura cu mai mult deliciu armonia vocală, se pomenea cu câte un cot al lui Negroponte că-l pocnea în coaste. Nicu Crețeanu spumega, însă fiindcă era om de lume binecrescut, înghițea în sec și nu spunea o vorbă. Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când îl lovea cu cotul, când se întorcea și îi tușea în obraz, când îl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]