2,275 matches
-
ceea ce pledează în mod justificat pentru configurarea unei rețele de elemente apropiate de literatura absurdului, mai ales dacă acestea se pot conjuga cu observații viabile din lucrări conexe, care pot confirma ipoteza precursoratului caragialian pe tărâmul acestei literaturi. De exemplu, poetica teatrului absurdului, realizată de Romul Munteanu în Farsa tragică, investighează aspecte care se regăsesc punctual printre elementele de modernitate reperate de I. Constantinescu în teatrul lui Caragiale: transformarea formei necirculare a dramei în formă circulară (favorizând crearea intrigii sinusoidale), diminuarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
text, Editura Univers, București, 1983. Spiridon, Monica, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2000. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Vultur, Smaranda, Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Editura Cartea Românească, București, 1992. Yule, George, Pragmatics, Oxford University Press, Oxford, 1996. 7. Articole Amăriuței Constantin, "Mitică sau logosul parazitar", în Caete de dor, vol. 2, Editura "Jurnalul literar", București, 2002. Arghezi, Tudor, "Caragiale", în Gazeta literară, IX
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 97. 181 Idem, pp. 100-101. 182 Mircea Nedelciu, Și ieri va fi o zi, Editura Cartea Românească, 1989, p. 107. 183 Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, op. cit., p. 20. 184 Smaranda Vultur, Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Editura Cartea Românească, 1992, p. 132. 185 Valeriu Cristea, Fereastra criticului, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 204. 186 Gabriela Adameșteanu, op. cit., p. 283. 187 Smaranda Vultur, op. cit., p. 136. 188 După cum remarca și Mircea Vulcănescu, pledând Pentru Eugen
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
istoric. Știm bine, există o anume tendință centripetă care proiectează, aproape automat, extremele unui moment în centrul momentului imediat următor. Și totuși, ceva mă face - în cazul lor - să nu fiu prea convins de regulile acestei mecanici literare destul de simpliste. Poetica pe care ei o adoptă e din mai multe motive interesantă, și încă din și mai multe precară valoric. Într-o singură formulă, ei ilustrează perfect ceea ce am putea numi un "epigonism web" al ultimului val de autori impus la
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
esențială în textul liric, epic sau dramatic. Exemplu: "Frumoaso, ți-s ochii așa de negri încât seara (...) îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul (...) Așa-s de negri ochii tăi lumina mea.” ( L. Blaga- Izvorul nopții ) Elemente de prozodie Poetica este o ramură a teoriei literaturii care studiază creația poetică (poezia) și cuprinde un ansamblu de reguli privind alcătuirea operei literare. Prozodia este o parte a poeticii care studiază alcătuirea versurilor, numărul accentelor, lungimea versurilor, îmbinarea lor în strofe. Versul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cea mai propice manifestării tragicului este literatura, iar specia care îl valorifică preponderent este tragedia. Această categorie apare însă și în genul epic, în epopee, nuvelă, sau roman. Prima definiție a tragediei ca specie este dată de Aristotel, care, în Poetica sa, o prezintă ca "imitația unei acțiuni alese și depline, cu anumită întindere, într-o limbă frumoasă, deosebită ca formă, imitație făcută de personaje în acțiune, iar nu printr-o povestire, și care, stârnind mila și frica, săvârșește purificarea caracteristică
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
concepții, teoria platoniciană consideră arta ca imitație a copiei lumii ideilor fiind copia și mai imperfectă, și mai amăgitoare, a acestei lumi. Lucrarea însă care va marca spațiul literaturii și va rămâne punct de referință în lucrările de specialitate este Poetica lui Aristotel. Ca și pentru Platon, și pentru Aristotel arta este mimesis, dar nu o imitație falsă, mecanică, ci imitația unei realități fundamentale, posibile, condiționată însă de limitele verosimilului și necesarului, o imitație înțeleasă ca o reelaborare superioară a datelor
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea, „o plăcere de factură estetică cu o semnificație intelectuală care păstrează arta în sfera raționalități”. Epistola către Pisoni a lui Horațiu, alături de Poetica lui Aristotel sunt cele două texte fundamentale care fixează pe lângă unele principii de estetică generală, expresia unei structuri artistice specifice. Horațiu oferă îndrumări generale în arta scrisului, dar fixează și specificitatea genurilor și speciilor literare cu aplicare la genul dramatic
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
are o nouă urmare tradusă printr-un nou concept: literatura poetică. Literatura se poetizează, dispare monopolul ei cultural. Sensul cultural se estompează în favoarea unui început de plăcere, distracție, gratuitate, estetizare. Poetizarea literaturii ca și literaturizarea poeziei sunt evidente și în poetica lui Mallarmé. Legată indisolubil de tendința evidentă de radicalizare și estetizare a ideii de literatură, este definirea sa ca artă literară Artă literară are acum obiective pur artistice, finalități specific estetice (Stendhal, Balzac) sau ajunge până la exclusivism, totalitarism artistic, arta
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
literaturii și istoria literaturii sunt reciproc implicate pentru că teoria literaturii își propune să descrie atât textul cât și contextul ceea ce implică în mod necesar investigații istorice, sociale etc. Statutul teoriei literare în secolul XX este supus tendințelor epocii, modelelor culturale. Poetica va fi cea care dislocă, absoarbe și le înlocuiește pe toate celelalte. Pe de o parte, noua definiție a literaturii neagă în esență accepția literaturii stabilită prin consens cultural, social, tradițional etc., iar pe de alta, inițiativa este trecută total
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în locul limbii latine. Învățământul gimnazial funcționa pe două cicluri: unul inferior de trei ani, în care materiile predate erau religia, latina, limba germană, aritmetica, științele naturii, geografia, istoria și caligrafia, în ciclul secund, de doi ani, fiind alocate retorica și poetica (Pascu et al., 1983, p. 240). Pentru Transilvania a fost emisă Legea regală pentru școlile din Marele Principat al Transilvaniei în anul 1781, mult mai cunoscută sub numele de Norma regia, care viza doar învățământul gimnazial. Materiile stipulate ca obligatorii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
5-6). În fine, natura miraculoasă a ființei istorice românești și epopeea sa dramatică de-a lungul timpului este evidențiată prin elaborarea unei poetici a națiuni, care pune în lumină excepționalismul românesc. Iată o mostră de pasaj care exprimă în forță poetica istorică a neamului românesc, în care frazele încărcate de lirism tragic degajă teme precum cea a martirajului colectiv urmată de speranțe soteriologice: Biciuit, ca poporul ales din Biblie, de cele mai cumplite suferințe, trimise pentru a-i căli sufletul neamul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ROMÂNIA VASILICA COTOFLEAC IMMANUEL KANT POEZIE ȘI CUNOAȘTERE INSTITUTUL EUROPEAN 2012 Cuprins I. ASPECTE INTRODUCTIVE / 7 "Cel puțin cinci stanțe" / 9 Die Geniezeit / 19 Totuși zeii se discută / 27 "Cu spirit și gust", dar nu numai / 31 ÎI. TEZE DE POETICA / 39 Genius și civis / 41 Idee estetică și metaforă / 63 Poezie și cunoaștere / 75 III. NOTE FINALE / 83 Dincolo de cuvânt / 85 BIBLIOGRAFIE / 91 I. ASPECTE INTRODUCTIVE "Cel puțin cinci stanțe" Unele surse bibliografice arată că Immanuel Kant nu era tocmai
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nici nu pare probabil că aceasta aspirație să se realizeze vreodată. Proces inextricabil în ale cărui afunduri se ghicește o participare simultană a resurselor umane intelectuale și a celor emoționale într-o convergență de motive, intenții și cunoștințe 63, creația poetica a fost, de-a lungul istoriei începând de la concepția așa-zisei "nebunii divine" susținute de Platon -, obiectul unor numeroase încercări de descifrare și interpretare. În urma cărora s-a conchis că, spre deosebire de circumstanță externă a operei, cu cadrul ei obiectiv, analizabil
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
creatoare "supraconștiente" a omului, din India și Grecia Antichității până la Jean Jacques Rousseau, Ralph Waldo Emerson ori Eduard von Hartmann atman, purusha, rațiune eternă, nebunie divină, lumina interioară, geniu, inspirație, elan creator, intuiție etc. -69), deși, pentru mulți alții, activitatea poetica s-ar putea rezumă în "ecuația" rațiune tehnică muncă. Două poziții contrarii prin disponibilitățile luate în considerare, deci, dar coincidențe prin efectele acestora, si care instituie, astfel, o relație de echivalentă între raționalitate și iraționalitate că factori determinanți ai creației
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
dintre toate, daca limba ajunge cu măiestrie până în străfundul inimii, spunea Pindar la începutul odei nemeene (a IV-a) dedicate victoriei lui Timasarkos din Egina. Bardul caută să fie mai mult plăsmuitor de subiecte decât de stihuri, nota Aristotel în Poetica să. Iar în Antichitatea târzie, Horațiu le recomandă poeților să observe marele model al vieții și să se transforme în pictori ai ei. În ciuda faimei lui nu tocmai meritate, de fapt de bătrân provincial insensibil în fața artei (iritația, neascunsa, pe
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
unor semnificații morale, a unor teme serioase de meditație (că viața, moartea, viciile, iubirea, gloria, bolile sau războaiele, pe care le menționează), nici o scriere nu s-ar susține artistic prin simpla muzicalitate. Că, altfel spus, dincolo de frumusețea pur externă, creația poetica este conținut revelator și reflexiv ce poate cuprinde, practic, toate aspectele lumii, de la armoniile cosmosului până la durerea omului, de la splendoarea naturii până la uratul inerent existenței și la obiectele cele mai banale din spațiul domestic (că dicționarul și ceapă din odele
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
puse în lumina de analiză scrierilor sale în contextul istoriei esteticii sau prin referințe la teoria literaturii conduce, pornind de la aceste întrebări și urmărind implicațiile ideilor și noțiunilor de lucru, la conturarea a trei teze kantiene fundamentale privitoare la creația poetica: 1) geniul este un compus din natură și raționalitate, ale cărui manifestări sunt strâns legate și influențate de sociabilitate; 2) condiția de posibilitate a metaforei este jocul liber concurent al facultăților subiective, imaginația și intelectul; 3) poezia reprezintă un mod
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
posibilitate a metaforei este jocul liber concurent al facultăților subiective, imaginația și intelectul; 3) poezia reprezintă un mod particular de cunoaștere a omului și a lumii în deschiderea suprasensibilului. Le prezentăm, pe rând, în paginile ce urmează. ÎI. TEZE DE POETICA Genius și civis Poezia, citim în cea de-a treia Critică, "datorează originea să aproape în întregime geniului"97. Ce sens dădea Kant conceptului de geniu, care, desi mult discutat în epoca să, nu era, totuși, câtuși de puțin nou
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
altă parte, ca o consecință a descoperirii, la sfârșitul lui Quattrocento, a Poeticii lui Aristotel (cu lista "regulilor" genurilor literare pe care aceasta o oferea) și a acceptării ideii unui component rațional în creația artistică, cristalizează acum noțiunea de rațio poetica (sau ragione poetica). Devenită curând loc comun al teoriilor estetice ale timpului, aceasta s-a menținut și în perioada Clasicismului, cănd prin frumos artistic se înțelegea acela care era produsul regulilor. Toate aceste sensuri vor fi contopite mai apoi la
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o consecință a descoperirii, la sfârșitul lui Quattrocento, a Poeticii lui Aristotel (cu lista "regulilor" genurilor literare pe care aceasta o oferea) și a acceptării ideii unui component rațional în creația artistică, cristalizează acum noțiunea de rațio poetica (sau ragione poetica). Devenită curând loc comun al teoriilor estetice ale timpului, aceasta s-a menținut și în perioada Clasicismului, cănd prin frumos artistic se înțelegea acela care era produsul regulilor. Toate aceste sensuri vor fi contopite mai apoi la temeliile accepției kantiene
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ci și a capodoperelor lumii din toate domeniile)152, ca și în teoria estetică anterioară, de altfel. Un anonim carolingian de la scoala lui Alcuino din York (sec. al VIII-lea), de pildă, o exprimă în cadrul unui comentariu referitor la Arta poetica a lui Horațiu printr-o imagine cât se poate de ilustrativa: geniul, în sine, nu e decât o forță brută și nedisciplinata prin educație a naturii, comparabilă cu "o bucată de fier nelucrata de mână omenească"153. Medievalii, în general
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]