2,252 matches
-
e un poet ardelean nu prin localism, ci printr-o spiritualitate percepută ca determinare istorică, ca o rîvnă a devenirii la lumina Bibliotecii și a Muzeului. O vizită într-un muzeu apare vălurită de o fină senzualitate (În Muzeul Czartoryski). Poetica devine într-o tot mai largă măsură un proces de distilare. Aduse la vedere, mecanismele creației se substituie reprezentației afectelor. Conștiința e încă ingenuă prin „mirare” (Zi de noiembrie). De ziua sa, autorul, obiectivat prin faptul că-și examinează „cîntul
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
germane ( dar criticat de cîțiva reprezentanți ai partidelor din opoziție), Susan Sontag a intrat în posesia unui titlu academic, la sfîrșitul lunii iunie: cel de doctor honoris causa al Universității din Tübingen, unde a susținut un ciclu de prelegeri de poetica. Iată cîteva din ecourile pe care le-a stîrnit interferență acestor două forme de recunoaștere publică, în Germania, a calităților literare și civice ale Susanei Sontag. Nu puțini au întrevăzut în onorarea de către autoritățile germane a meritelor scriitoarei americane o
Premiul Pacii pentru Susan Sontag by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13755_a_15080]
-
grav înspre o senectute toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy" revoltat de clișee, camufla o "ars poetica" într-o întrebare exasperata, adresată indirect unui cititor niciodată suficient de frustrat în așteptările sale și de bruscat de expresivități cît să simtă viața din text - " Ce vînătoare de fiare - gîndeam - ce tandru omor/ ar trebui să-ți înroșească buzele
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii. Laitmotiv al întregii sale producții, acest simțămînt al incongruenței cu mediul (privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție vitală, printr-un discurs declarator al unei dependențe fatale: Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
în vederea atingerii unui scop precis". În romanul Craii de Curtea-Veche, nu se povestește nimic decât după ce a devenit de mult trecut și, totodată, numai dacă există o taină, astfel că viitorul lui Pirgu nu interesează și nu se încadrează în poetica romanului. Mateiu Caragiale nu are de ce să ofere nici alte explicații, nici alte detalii privindu-l pe Pirgu de aici înainte: ajuns bine, avut, cu funcții importante, fostul bufon Gorică (cel care nu le provoca propriu-zis râs crailor, ci mai
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
ca importanță - cititorul trebuie să înțeleagă repede și bine ce e cu acel personaj, ce loc ocupă el în narațiune, ce rol îi revine în intriga romanului, ce funcție îndeplinește în raport cu alte personaje etc." Întreg acest demers ține seama de poetica polifonică a romanului dostoievskian, pusă în lumină de Mihail Bahtin în Problemele poeticii lui Dostoievski, 1963 (ediția întâi, 1929). Dostoievski: ,spre deosebire de Turgheniev sau Tolstoi lucrează - după cum a arătat Bahtin - nu cu un timp biografic, ci cu un timp al crizei
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
care ar putea fi evitate printr-un control mai mare al vocii. Rămîne însă o artistă absolut remarcabilă prin capacitatea ei de a se integra cu suplețe și inteligența într-o scriitura melodica foarte dificilă. Siegfried este opera cea mai poetica din Teatralogie. Aici totul este luminos, eroic prin prezența lui Siegfried interpretat de tenorul maghiar Molnar András (el a cîntat și Siegmund în Walkiria). Acesta are o știință a cîntului cu totul deosebită, surmontează cu inteligență pasajele dificile, e subtil
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
în capitolul IV (Versiunile românești), în primul rând la un demers de sistematizare a noianului de informații risipite, uneori contradictorii, ulterior identificând în manuscrisele românești 5 variante tipologice „lungi" și 3 „scurte". Repet, tipologia propusă de cercetător se bazează pe poetica legendei, nu pe criterii istoriografice (origine, datare, filiațiuni etc.). Sistematizarea sa este cu atât mai binevenită, cu cât popularitatea sfintei în mediul românesc este în creștere, facilitată de criza morală a societății și, mai ales, de caracterul „extrem" al moralei
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
să recunoaștem, neașteptată contribuție la o nouă înțelegere a fenomenului cultural românesc în Evul Mediu. Renunțând la poncifele vechii istoriografii, atât de prăfuite, dar și la interpretările „estetizante", adesea hazardate, Gabriel Mihăilescu pășește pe un teritoriu nou, acela în care poetica și studiul cultural își dau mâna, pentru a surmonta, măcar parțial, distanța care desparte intelectul cititorului de azi de produsele cărturarilor noștri vechi.
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
al vremii încă impus de stilemele dannunziene, cât și de cele pascoliene, fructificând din mers experiența simbolistă și expresionistă europeană, Montale revizitează modelul dantesc, inclusiv procedurile alegorice, lexicale și prozodice ale divinului florentin. Dacă vom adăuga și empatica admirație pentru poetica lui T.S. Eliot, ne explicăm gradul sporit de dificultate al poeziei lui Montale în comparație cu poezia unui Saba sau Ungaretti, mai „umană”, mai respirabilă, parcă. După ce i s-a decernat Premiul Nobel (1975), Montale renunță la structurile articulate tematic, oferind culegeri
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
ale lui Ilie Constantin din 1969 evocă foarte bine momentul: "La începutul lunii octombrie am avut bucuria de a citi versurile unui talent ieșit din comun s...ț. Este vorba de un elev din Bărăgan, Mircea Dinescu, a cărui maturitate poetica este impresionantă în ciuda vârstei tinere. Talentul său are evidență unui urlet de leu." Poemele scrise de Mircea Dinescu în anii tinereții se remarcă, într-adevăr, și azi prin evidență talentului. În absența unui eșafodaj cultural, în absența salvatoarelor "tehnici" la
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
final cu conotații de manifest (Încheiere: dreptul la individual): dacă există o poetică a confesiunii în textele romancierilor noștri din anii ’20-’30, ea trebuie căutată mai ales în și extrasă mai ales din practica scrisului lor literar, nu din poeticile lor explicite, care - la Camil, Eliade, Holban sau Ibrăileanu - sînt mai curînd pledoarii pro-domo, măști publice și publicitare. În consecință, dimensiunea de poetică a ficțiunii va fi, și la Hergyan, una mai mult implicită, ceea ce nu înseamnă că textele programatice
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
ficțiunii fie o strategie existențială virtuală, fie o personalitate ideală, tot virtuală, fie pe amîndouă, și nicidecum doar năzuința de a exhiba un nou mod de vorbire. (...) planul existențial al ficțiunii pare mai conturat decît planul teoretic al esteticii. Că poetica romanului, cu toată noutatea ei, rămîne pe planul doi al priorităților o dovedește și faptul că fiecare nouă operă - nuvelele în cazul Hortensiei Papadat- Bengescu și romanele la ceilalți prozatori - reia aceeași formulă confesivă fără prea multe complicări retorice, dar
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
feeric la surescitare" (Liviu Ioan Stoiciu), au "iluminări și revelații", "vertije metafizice" (Emilian Galaicu Păun), sînt poeți "fără poeme, ci doar cu presentimentul lor" (Bogdan Ghiu), sînt "reformatori ai textului și ai poeticului" (Lucian Vasiliu), cultivă misterele (Constanța Buzea), transformă poetica "dintr-o instituție estetică într-una a actualității și a conștiinței" (Dinu Flămând), se dedică liricii cu fervoare sau paroxisme (Iolanda Malamen, Dan Damaschin), suferă de "manierism misticoidal" (Nicolae Ionel), practică un tip de expresionism (Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
pierd mâna prin părul tău/ cum se pierde un liliac/ în liniile de înaltă tensiune." (pag. 60) E uimitor de câtă sociabilitate dau dovadă aceste bruioane aparent autiste. Nu întâmplător volumul Un anotimp în Berceni conține o sugestie a tranzitoriului. Poetica lui funcționează, aici, prin delegație. Înstrăinarea (invocată, într-un rând, sub numele ei scandinav, Främling) e mai acută decât celebra insolitare a formaliștilor ruși. Ea cuprinde, laolaltă, și geografii imaginare, și vocabulare de împrumut, și abandonuri regizate. De altminteri, prima
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
ale "Poeziei". El ajunge astfel în zone aparent periferice ale existenței. Universul său poetic se compune din parantezele mici ale vieții, care ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri și anotimpuri, din 1976, publică o foarte relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui ac de cusut/ scriu despre justificata foame a vulpii/ scriu despre iepuri și anotimpuri/ scriu despre rîia de pe limba mareșalului/ scriu despre măreția frunzelor de
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
89 lei); Philippe Turchet - Sinergologia: de la limbajul trupului la arta de a citi gândurile (Ed. Polirom, 19,90 lei); Milan Kundera - Cartea râsului și a uitării (Ed. Humanitas, 24 lei); Liviu Bleoca - Erotikon (Ed. Polirom, 16,90 lei); Gaston Bachelard - Poetica reveriei (Ed. Paralela 45, 21,90 lei); Mary Hartley - Limbajul trupului la serviciu (Ed. Polirom, 16,90 lei); Irena Talaban - Mărturisirile unui psihanalist (Ed. Paralela 45, 12,50 lei); John Grisham - Mediatorul (Ed. RAO, 35,90 lei); Lyn Birkbeck - Înțelepciunea
Agenda2005-34-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284113_a_285442]
-
o altă soluție, și anume supradimensionarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă sau lucru de orice fel, alcătuit din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare, în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii” (Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sînt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
de ele. Pînă cînd, răsfoind publicațiile culturale, săptămînă de săptămînă, descoperim, de exemplu, în numărul pe ianuarie al revistei Nord literar din Baia Mare, o pagină de publicitate consacrată cărților (literare și nu doar). Nici una nu ne este cunoscută: Gh. Glodeanu, Poetica misterului în opera lui Mateiu I. Caragiale, Ed. Dacia, Cluj; Ion M. Mihai, Scriitori din Maramureș, analize și interpretări, Ed. Limes, Cluj; Daniela Sitar-Tăut, Don Juan. Mitologia unui personaj, Ed. Universității de Nord, Baia Mare; Gherasim Domide, Convorbiri cu actorul Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13127_a_14452]
-
trândăviei spiritului” (pp. 9 - 10). Firescul intelectual e repus în matca lui. Independent de consecințe. Lipsesc doar numele, contraexemplele cum s-ar zice, pentru ca teoria să se transforme în polemică frontală. Zece pagini mai încolo, după un migălos periplu prin poetica lui Paul Valéry, Negrici își reiterează și principiile aflate în răspăr cu moda publicistică a timpului, și dispoziția (ori mai degrabă indispoziția) caustică. E un „insensibil” care preferă să aibă dreptate: „amintim celor care ne vor reproșa că vorbim uneori
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
Alexandru Repan. Interpretarea este valoroasă atât an partiturile lor solistice, dar și an relația atât de specială dintre cei doi, cu vibrații emoționale ăntelept dozate de-a lungul spectacolului, pentru a culmina an final, unde tensiunea se dizolvă ăntr-o imagine poetica de intensă trăire scenica. Foarte bine aleasă este și Clară Vodă an Honey, de o inocentă infantilă, adorabila an câteva momente cheie. Din păcate, cel de-al patrulea, Bogdan Vodă an Nick pare un intrus pe scena prin jocul sau
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
a propriei sale naivități, a faptului că nu se cunoaște pe sine însuși, a ezitărilor și abandonurilor de care se face răspunzător. Fidelman este artist, pictor mai precis, iar tribulațiile lui circumscriu, în român, o veritabilă artă poetica. O artă poetica oarecum deprimanta, în măsura în care ea stipulează, drept condiții esențiale ale operei și ale actului artistic, incompletitudinea, imprevizibilul și chiar o fatală mediocritate, nu în sensul concret și obiectiv al termenului, ci că permanentă rămînere în urmă față de un ideal implicit. Fidelman
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
cu câtă seninătate s-a despărțit prietena altui laureat al Premiului Nobel, Czesław Miłosz, de veacul în care a debutat și în care personal s-a impus. A făcut-o cu modestia celui care cunoștea și stăpânea ca nimeni altul poeticile clasice și moderne. În vremurile noastre, pentru că am fost contemporanii ei, Szymborska șiar fi dorit ca adevărul să ajungă la țintă mai repede decât minciuna. A fost mereu tristă că acest lucru nu s-a petrecut, în secolul ei și
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic al metafizicii lui Hesse (firile esențiale care transmit mesajul fondului aparțin, prin rost, lumii formelor), paradox încorporat în poetica romanului ("mitopoetică a maternității absorbante și reenergizatoare") și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor de artă, fie ele oameni, note muzicale sau pagini scrise). Inventarul acestor eseuri (divizate în funcție de temă) nu le poate neglija
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]