3,697 matches
-
Ultimul învins, al căror spirit se resimte de înrâurirea lui St. O. Iosif, Octavian Goga și Aron Cotruș, îl așază pe N. în rândul dezrădăcinaților mesianici care își cântă durerea în accente patetice, cu o evidentă apetență mistică: „L-am poftit să ia loc, să șadă la masă.../ - Doamne - i-am zis - a venit ceasul întoarcerii acasă?/ M-a privit tăcut, apoi și-a întors în altă parte fața,/ și-am înțeles atunci că prin străini aveam să-mi/ sting dorul
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
lor de răgaz. Unii dintre ei își țin uneltele cu care lucrează aceste miniaturi, care seamănă cu instrumentarul dentiștilor, în niște lădițe speciale. Dar ei se folosesc îndeobște de briceag: cu această atotputernică sculă a marinarului, îți meșteresc tot ce poftești și tot ce poate concepe fantezia lor marinărească. Un îndelung surghiun departe de creștinătate și de civilizație îl face în chip inevitabil pe un om să se întoarcă la acea stare în care l-a lăsat Creatorul și anume, la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de aceeași părere cu tine, așa că, dă-le binecuvîntarea ta, moș Țigău, ia eu o să-mi continui cina. Bătrînul negru își întinse amîndouă mîinile spre haita de rechini și strigă, cu un glas pițigăiat: Ă Semeni afurisiți! Faceți cîtă gălăgie poftiți, umpleți-vă burțile afurisite pînă au să vă crape și pieriți! Ă Ascultă bucătare, îi spuse Stubb, reluîndu-și locul la cabestan - vino exact acolo unde stăteai adineaori, acolo, da, în fața mea și fii atent la ce-ți spun. Ă Sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Păi, se povestește ca într-o zi s-a dus să se plimbe pe puntea bătrînului vas-amiral și, legănîndu-și coada ca un domn în frac, a întrebat dacă șefu-ăl mare-i acasă. Ei bine, șeful era acasă și l-a poftit pe diavol să-i spună ce anume dorește. Pocnind din copite, diavolul i-a răspuns: „îl vreau pe John.“, „Ce să faci cu dînsul?“ l-a întrebat bătrînul. „Ce-i treaba matale? s-a zborșit diavolul, ieșindu-și din fire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el, ci, poate și pe altcineva...“ Ă Monsieur, zise omul din Guernesey, dumnealui spune că-i foarte fericit că ne-a putut face un bine. La auzul acestor cuvinte, căpitanul spuse că el și secundul îi sînt recunoscători și-l poftesc pe Stubb în cabină ca să bea împreună o sticlă de vin de Bordeaux. Ă Vrea să-ți ofere un pahar de vin, spuse tălmaciul. Ă îi mulțumesc din inimă, dar spune-i că e contra principiilor mele să beau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mele despre oasele leviatanului ajuns la deplină maturitate, rămîn îndatorat răposatului meu prieten Tranquo, regele insulei Tranqua, din arhipelagul Arsacidelor. Căci nimerindu-mă, cu ani în urmă, la Tranqua, pe cînd lucram pe vasul comercial „Dey-ul din Alger“, am fost poftit să-mi petrec o parte din vacanța-mi arsacidiană în singuratica reședință a regelui Tranquo, pierdută printre palmieri, la Pupella - o văioagă nu prea depărtată de capitala regatului, poreclită de marinarii noștri „Bamboo-Town“, adică orășelul de bambus. Printre numeroase alte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să furnizeze toate accesoriile, fără a le folosi pe acelea ale piciorului vătămat și suspect. Mai mult încă, Ahab a dat ordin să se scoată forja pe punte, din cala unde zăcea vremelnic; și, pentru urgentarea lucrurilor, fierarul a fost poftit să purceadă de îndată la făurirea tuturor pieselor metalice necesare. Capitolul CVI DULGHERUL Așază-te ca un sultan printre lunile lui Saturn și privește-l pe om - singur, în suprema lui abstracțiune: el îți va apărea ca un miracol, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Heine: - L-aud parcă-i aici - «Din marca suferință Scot cântecele mici». Știa să râdă bine, Poetul suferinții, Știa să muște tare Dar și să strângă dinții. De l-am răpi odată De-acolo, sus, din nori, Și l-am pofti ca oaspe La noi, la scriitori, Ar savura tartina - Căci sus, acolo, nu-s Și-ar asculta poeme, Nițel pe gânduri dus. Apoi, când În concluzii, Un fraged autor, Ușor autocritic, Ușor sforăitor, Ar arăta cum omul I-un foc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sau fraze. În piesele de teatru, sunt puse Între paranteze rotunde indicațiile de regie. Parantezele drepte sunt folosite pentru a Închide un adaos făcut de noi În text, pentru ca acesta să fie mai clar: „Am găsit de cuviință să te poftesc [la praznic - n. I.R.] și pe d-ta” (I. Creangă). Parantezele drepte se mai folosesc pentru a marca lipsa unui fragment, a unui cuvânt dintr-un text. Numite și „croșete”, parantezele drepte au fost utilizate În timpul regimului comunist pentru a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să atragem la sediul nostru cât mai multe femei. Prin vizite, invitații, apeluri, scrisori, bilețele, propagandă de la femeie la femeie și, mai ales, prin propagandă prin presă, presa binevoitoare pentru care niciodată nu voi găsi destule cuvinte de mulțumire, rugam, pofteam pe femei din orice clasă socială să audă, să se convingă, că nu lucrăm decât în interesul femeii ca mamă, ca soție, ca membră în societate, că nu lucrăm contra bărbaților, care nu sunt decât soții, fiii și frații noștri
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Bulâciov, Fetița de pe Terra, București, 1978; Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, București, 1980; Evgheni Evtușenko, Dulce ținut al poamelor, București, 1983; Mikola Trublaini, Fetița Natalocika și peștișorul argintiu, București, 1983, Pui de privighetoare, șapte sute la numărătoare, București, 1984; Natalia Durova, Poftiți în arenă!, București, 1985; V. Berestov, Și pisoiul, și cățelul, București, 1987; V. Tovstonogov, La start!, București, 1987, Bătrânul cal și leul, București, 1988; I. Korleandski, A. Hait, Las’ că mai stăm noi de vorbă!, București, 1992; William Diehl, Huliganii
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
înfățișarea concisă, în scene puține dar convingătoare a reprezentanților claselor exploatatoare. Pe cititor îl va urmări încă multă vreme după lectura poemului figura dezgustătoare și rece a «domnului» conte: Peste câmpuri în caleașcă trece Domnul conte ruginit și rece A poftit măria-sa să-mpartă Ce-au muncit săracii toată vara. Autorul stimulează ura oamenilor simpli împotriva clasei exploatatoare, arătând indignarea crescândă a copilului Gabor, dorința sa spontană de a-i nimici pe domnii îmbuibați «ce lenevesc la soare» (...). Cotitura esențială
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
citi-n ziar ce-i nou Pe frontul socialismului în Franța. (...). Cotim la stânga: - revărsat șuvoi De tineri, care se îndreaptă-anume Pe drumul universității noi... Cotim la dreapta-au zburat, se vede, Cocoșii de pe fosta prefectură. Tovarășe, de vrei pădurea verde Poftim la deal, căci brazii-nalți crescură! Vrei lucruri vechi? E turnul Sân Mihai, Matei Corvin încremenit pe cal... Vrei nevăzutul? Chiar acuma hai Să vezi orașul nostru de pe deal. Pe-aici bătură drumul spre Feleac Carele Iancului, împiedecate; Pe-aici
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și Zahei, demon și dandy, coțcar și Crai, dar nu de Curtea Veche, ci de Casa Poporului: „În câteva zile fărâma patruj’dă apartamente, dormea unde poftea mușchii lui, în două luni Miliția îl căuta nu ca să-l lege, ci ca să-i dea de lucru pe la ambasade. «Tălică nu pricepi - se mironoseau lent-coloneii - dar dacă nu aduci teancul ăla de date, ca mâine începe războiul și poimâine
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
angajarea în Teatrul cel Mare din București nu-l va descuraja, și în decembrie 1866 deschide stagiunea unui Teatru de vodevil român. Într-un turneu întreprins în anul următor se oprește la Giurgiu, unde, cunoscându-l pe M. Eminescu, îl poftește în trupa sa. În 1867, înjghebează, împreună cu Daniil Drăgulici, o efemeră asociație actoricească. Din 1869, se vede angajat, în fine, la Teatrul Național din București. Primind o subvenție de la Primăria orașului Ploiești, organizează în acest oraș, din toamna lui 1871
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
dormeau când am intrat noi în castel... Mama Zmeului: - Dormeau ?! Doar fluierul fermecat îi poate adormi. De unde îl aveți ? Paul ( vizibil încurcat ): - De la o zână. Mama Zmeului: - De la o Zână ? Pot să-l văd ? Paul ( se codește apoi îl dă): - Poftiți dar pentru câteva clipe... Mama Zmeului: îl ia , îl privește și începe să cânte la fluier o muzică stranie. Deodată începe furtuna, fulgere, trăznete, zgomote amestecate cu urletele balaurilor. Zmeul se scoală din pat și rotește de mai multe ori
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
femelei se vedea că și ea acceptă partenerul. Așa că, de data asta, porniseră împreună pe drumul pe care venise ursul cel puternic. Ca prima stație, Marele Martin își conduse perechea pe insula pe care mișunau focile cu sutele și își poftise mireasa la o masă îmbelșugată, apoi se așezară pe gheață să tragă un pui de somn, încălzindu-se reciproc. În vis, erau la o nuntă mare, la care participară toți urșii de la Polul Nord, aveau nași o pereche de urși mai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
devenită Josephine - a reușit să atragă atenția proaspătului general și să-l socoată prieten apropiat chiar mai înainte ca acesta să simtă un astfel de sentiment. I-a și expediat o depeșă, prin care îl dojenea a ispită și-l poftea să o vadă. încheia astfel acea scrisorică: „Bună seara, prietenul meu. Vă sărut”. Actul de căsătorie între cei doi s-a semnat în cancelaria notarului miresei, care nu era de acord ca o clientă ca ea să se căsătorească cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
care mișunau pe chei. Cu toate acestea, privind În acel gol, doctorul Întrebă: ― Ești bolnav? ― N-am mâncat de trei zile, Îi răspunse tânărul. Doctorul suspină. ― Hai cu mine. Îl conduse pe refugiat pe străzi lăturalnice până la cabinetul său. Îl pofti Înăuntru și aduse tifon, antiseptic și leucoplast dintr-un dulăpior cu medicamente, apoi Îi examină mâna. Rana era pe degetul mare al bărbatului, unde unghia lipsea. ― Cum s-a Întâmplat asta? ― Mai Întâi au năvălit grecii, răspunse refugiatul. Apoi, turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dispărut, odată pentru totdeauna, În 1922. Smirna supraviețuiește astăzi În câteva cântece rebetika și Într-o strofă din Țara pustie: Domnul Eugenides, neguțătorul din Smirna Nebărbierit, cu buzunarul plin de stafide Preț, cheltuieli și fraht: documente la vedere, M-a poftit Într-o franțuzească demotică Să iau o gustare cu ei la hotelul din strada Cannon Urmată de un week-end la Metropole... Tot ce trebuie să știți despre Smirna e cuprins acolo. Neguțătorul e bogat, precum era și Smirna. Invitația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la o plimbare cu mașina. ― Bine. ― Dacă ne oprește cineva, să nu spui nimic. ― Bine. ― E o slujbă mai bună decât la Rouge. Crede-mă. Cinci dolari pe zi e o nimica toată. În plus, aici poți mânca usturoi cât poftești. Și iată-i În Packard, trecând pe lângă parcul de distracții de la Electric Park. Afară e ceață și târziu - trecut de trei noaptea. Ca să fiu cinstit, parcul de distracții ar trebui să fie Închis la ora asta, dar, din considerente personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înapoi În casă. Acesta era Peter Tatakis, viitorul chiropractician. Potrivit tradiției, unchiul Pete păzi ușa mai bine de două ore, până când se termină slujba la biserică. Ceremonia cuprinse toată slujba de Înmormântare, exceptând doar ultima parte, când cei adunați sunt poftiți să-i dea răposatului un ultim sărut. În schimb, Sourmelina trecu pe lângă sicriu și sărută cununa de nuntă, urmată de Desdemona și de Lefty. Biserica Adormirii Maicii Domnului, care pe vremea aceea funcționa Într-un parter Înghesuit de pe strada Hart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
groase, tivite cu ciucuri, care obturau lumina de afară. Nu se auzea nici un sunet În afară de foșnetul făcut de straiele femeilor și, de undeva din depărtare, ceva ce suna ca o voce vorbind sau rugându-se. În cele din urmă o poftiră Într-un birou unde o femeie atârna un tablou. ― Eu sunt sora Wanda, spuse femeia fără să se Întoarcă. Comandanta Supremă la Templul Nr. 1. Purta un chador cu totul diferit, cu vipușcă și cu epoleți. Tabloul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ale Bursei. Parcă lângă trotuar și se repezi Înăuntru. Trecu de clienții surprinși (care nu erau obișnuiți să vadă albi), păși peste rastelurile pe care stăteau cutii de aspirină, leucoplasturi și laxative și se duse la ghișeul farmacistului, În spate. ― Poftiți, Îi spuse farmacistul. ― Douăzeci și doi, răspunse Lefty. ― Așa să fie. Încercând să Îndrepte drama din zilele cu jocuri de noroc de odinioară, bunicul meu Începu să joace din nou, În cartierul de vest. Începu ușurel. Mize mici, de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suspiciuni din ce În ce mai mari. ― Proprietatea asta e cam excentrică, Îi spune domnișoara Marsh lui Milton Într-o după-amiază de septembrie, conducându-l pe aleea care ducea la casă. E pentru un cumpărător puțin mai vizionar. Deschide ușa de la intrare și Îl poftește Înăuntru. ― Dar are un pedigree remarcabil. A fost creată de Hudson Clark. Așteaptă un semn de recunoaștere. ― De la Prairie School. Milton Încuviințează, neîncrezător. Își rotește capul, cercetând locul. Nu fusese prea Încântat de fotografiile pe care i le arătase domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]