4,267 matches
-
concupiscentia: C.F. Urba și I. Zycha); 85, 1, 1974 (Contra Iulianum t. prior, libri I-III: M. Zelzer); BA 23, 1974 (De nuptiis et concupiscentia; Contra duas epistulas Pelagianorum: F.-J. Thonnard, E. Bleuzen, A.C. de Veer); NBA 18, 1985 (Polemica împotriva lui Iulian: Nunta și concupiscența, Contra celor două epistole ale Pelagienilor... introd., trad. și note de N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica împotriva lui Iulian, Opera neterminată, introd. și note de N. Cipriani, trad. de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
et concupiscentia; Contra duas epistulas Pelagianorum: F.-J. Thonnard, E. Bleuzen, A.C. de Veer); NBA 18, 1985 (Polemica împotriva lui Iulian: Nunta și concupiscența, Contra celor două epistole ale Pelagienilor... introd., trad. și note de N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica împotriva lui Iulian, Opera neterminată, introd. și note de N. Cipriani, trad. de I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a fost cea care a presupus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epistulas Pelagianorum: F.-J. Thonnard, E. Bleuzen, A.C. de Veer); NBA 18, 1985 (Polemica împotriva lui Iulian: Nunta și concupiscența, Contra celor două epistole ale Pelagienilor... introd., trad. și note de N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica împotriva lui Iulian, Opera neterminată, introd. și note de N. Cipriani, trad. de I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a fost cea care a presupus din partea lui cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a fost cea care a presupus din partea lui cel mai mare efort doctrinal pentru că se referea într-adevăr la o problemă fundamentală, esențială a doctrinei creștine; în urma polemicii cu Pelagius, ies la iveală chestiuni precum cea a naturii umane ori cea a păcatului originar, cărora Augustin le găsește răspunsuri, cum e doctrina harului, care vor ocupa un loc central în viața Bisericii. Augustin nu mai trebuie să lupte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Studia patristica Mediolanensia 8, Vita e Pensiero, Milano 1978; A. Trapé, S. Agostino: introduzione alla dottrina della grazia, Città Nuova, Roma 1987-1990. 15. Ultimii ani Retractările (Retractationes) sunt ultima operă pe care trebuie s-o mai amintim alături de cele consacrate polemicii împotriva lui Iulian: a fost scrisă în 427 și, în cuprinsul său, Augustin reexaminează, la sfârșitul vieții sale, operele sale cele mai importante (numai cărțile înțelese în sens restrâns, nu scrisorile sau predicile) și, dat fiind că nu mai poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
36, 1902 (P. Knöll); CChr.Lat 57 (A. Mutzenbecher); BA 12, 1950 (G. Bardy). Chiar în Africa și chiar în aceeași perioadă, Augustin trebuie să se fi confruntat cu primele reacții, nu întotdeauna favorabile, față de consecințele pe care le avusese polemica sa antipelagiană. În 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția sa conform căreia harul este absolut necesar pentru săvârșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin În paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele care au constituit armătura marilor construcții teologice și filosofice. Și se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci când se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației filosofice și religioase, aproape niciodată acela
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conflitto tra paganesimo e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic pe toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosperus și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului al cincilea, o dezbatere vie ce nu s-a limitat la granițele unei singure regiuni din Occidentul latin. Într-adevăr, acești scriitori dovedesc că au raporturi de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Marsilia și a rămas aici până prin 440, dedicându-și întreaga viață, până la moarte, care trebuie plasată în jurul anului 463, combaterii așa-zisului semipelagianism. Prin acest termen foarte impropriu este denumită gândirea celor care au acceptat doar în parte premisele polemicii radicale a lui Augustin împotriva lui Pelagius: un semn, acesta, al faptului că episcopul din Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărârii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, la nivel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e Virgiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn că scăzuse interesul pentru structurile literare tipice pentru limba latină clasică. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, care reia polemica împotriva acelei erezii bazându-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței. Și acesta pare să provină dintr-un mediu cultural african posterior lui Draconțiu. Anonime sunt și cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintr-o perspectivă complet diferită. Cassian refuză în mod explicit doctrina augustiniană a harului, dar, în același timp, refuză și desăvârșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele lui Cassian au fost definite drept „semipelagiene”, și am văzut deja, analizând polemica dusă împotriva lor de către Prosperus din Aquitania, că erau răspândite în special în Galia secolului al cincilea. Scriind în jurul anului 420 (deci când Augustin mai trăia încă), Cassian apare ca unul din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I, care va deveni ulterior papa Leon cel Mare. E vorba de Întruparea Domnului contra lui Nestorius (De incarnatione Domini contra Nestorium), în șapte cărți, compusă înainte de sinodul din Roma care l-a condamnat pe Nestorius în 430. În cadrul acestei polemici, Cassian apără în mod deschis statutul Fecioarei Maria și susține că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, pentru că în Cristos sunt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorius (la fel ca Prosperus din Aquitania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și din această ultimă operă a lui Cassian: în cartea a șaptea unde scriitorul face o listă de auctoritates, Augustin e pomenit doar ca episcop de Hippona și nu ca maestru de doctrină creștină și, cu atât mai puțin, pentru polemica sa antipelagiană. Cassian este un scriitor rafinat și folosește atunci când scrie, cu moderație, mijloacele retorice specifice limbii latine pe care o învățase la maturitate. Nu întâlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, cum se întâmplă, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în sine și cu caracteristici care o fac să se deosebească de cea produsă de alți scriitori galici din aceeași perioadă. Cu alți scriitori din Galia - mai ales cu susținătorii tezelor antipelagiene ale lui Augustin - lerinezii au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lérin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al cincilea. Asceții din Lérin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galico-creștin a cărui figură predominantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Euherie nu există acea ostilitate față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sunt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia cum se întâmplă în schimb în monahismul oriental
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al cincilea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni-l prezintă ca preot, monah și discipol al lui Martin din Tours. Opera reia toate argumentele canonice din polemica antiebraică, autorul sprijinindu-se pe Tertulian și pe acele testimonia adunate de Ciprian, și reprezintă poate o prelucrare a unei controverse cu mult anterioare, Dialogul dintre Iason și Papiscus, scris de Ariston din Pella care a trăit în secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
predestinațienilor. A doua carte prezintă un tratat care, după spusele autorului, ar fi de origine eretică și ar fi fost introdus în mod greșit între operele lui Augustin: greșeala lui ar fi fost aceea de a fi apărat predestinațianismul în polemica împotriva pelagianismului. Conform acestui tratat, Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mântuirii. Acest tratat este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărârea privitoare la soarta omului, susține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis, „Orpheus” n.s. 1 (1980), 166-178; Corona Patrum, SEI, Torino, 1983 (A. Isola). b) Opere contra (semi)pelagienilor Fulgențiu trebuie considerat unul din cei mai importanți continuatori ai lui Augustin în privința polemicii contra pelagienilor și a literaților din Galia care nu erau de acord în totalitate cu episcopul de Hippona, așa cum am văzut: din acest motiv, în Evul Mediu, a fost supranumit și „Augustinus breviatus”. La drept vorbind, episcopul de Ruspe nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra lui Faustus din Riez, în șapte cărți (Contra Faustum Reiensem libri septem) trebuie să fi fost foarte însemnată, în special din cauza nivelului intelectual al personajului cu care Fulgențiu intra în polemică; din nefericire, aceasta s-a pierdut în întregime. c) Epistolarul Ca mulți alți scriitori care urmăreau să obțină o mai mare răspândire a propriei producții polemice și teologice, și Fulgențiu ne-a lăsat un epistolar: acesta nu e foarte întins
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic din Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Theodor, Theodoret și Iba. Așa cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici în Occident și a creat derută pentru că a fost considerată în esență o concesie făcută de Iustinian monofiziților. Ca atare, ajuns la Constantinopol, Facundus s-a apucat să scrie o carte În apărarea celor Trei Capitole (Pro defensione trium capitulorum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați acei episcopi care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu papa Vigilius și cu succesorul său Pelagius. Ne face plăcere să încheiem această scurtă prezentare generală a doctrinei lui Facundus cu speranța că aceasta își va găsi un cercetător potrivit și cu o judecată a lui Simonetti: „Facundus nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu aparține acestuia; este Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sunt menite mai ales să atenueze accentele escatologice ale textului sacru și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat apoi și spre problemele clerului scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hispanici din secolul al șaselea, iar continuatorii săi vor strânge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție care caracterizează operele profane se întâlnește și în cele cu conținut religios unde sunt reluate în număr mare motivele tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu sunt dezbateri unde să fie aduse noi argumente sau care să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rând, sunt foarte mult exploatate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era admis faptul că expresiile de-acolo i se aplicau în parte lui Isus în general, și în parte doar uneia sau alteia dintre naturile sale, ceea ce, practic, anula al patrulea anatematism al lui Chiril (Epist. 39). Odată lichidat Nestorios, polemica lui Chiril i-a vizat pe cei doi mari reprezentanți ai școlii din Antiohia, Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia (cf. în acest volum pp. ???-??? și respectiv ???-???), pe care a încercat să-i prezinte ca precursori ai lui Nestorios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. Însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la 27 iunie 444. BIBLIOGRAFIE Pentru viața lui Chiril dinainte de polemica nestoriană este indispensabilă acum introducerea lui P. Évieux la Cyrille D’Alexandrie. Lettres festales I-VI. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns; traduction et annotation par L. Arragon (și alții), SChr 372, Cerf
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]