3,259 matches
-
conflictelor, disputelor și amploarea, forma supradimensionată pe care acestea o iau. Prozatorul evită să povestească; introduce personajul în scenă și îl lasă apoi să-și spună păsul ori „convingerile”. Tipul de discurs al eroilor (scrisoare, cerere, petiție, raport, telegramă, cuvântare polemică), relevant pentru portretul lor, tinde să extragă de peste tot același amar adevăr moral. Cea mai generoasă sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea locvacitate neistovită, înscenată spre a indica rupturi de nivel între gândire și expresie. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
Din vremuri a lui G. Bacovia. Dacă proza este irelevant ilustrată de câteva scurte povestiri și fragmente de roman aparținând Cocăi Farago și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de critică ale lui Mihai Musceleanu: două articole polemice îndreptate împotriva lui Petru Comarnescu și a revistei „Fapt” și un lung comentariu despre proza lui Mircea Eliade, intitulat Lirica unui gânditor. La acestea se adaugă câteva recenzii ale lui I. Voiculescu și un articol omagial dedicat de Alex. Talex
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
privitoare la istoria tuturor provinciilor românești, adunate din arhivele din țară sau din străinătate, însemnări de călătorie ș.a. Kogălniceanu publică scurte articole despre epoca lui Ștefan cel Mare, biografia lui Gh. Șincai, recenzii la cărți românești referitoare la istorie, note polemice ș.a. Din scrierile istorice mai vechi, revista publică Întâmplările Cantacuzineștilor și Brâncovenilor în Valahia de D. Cantemir, fragmente de cronici moldovenești din manuscrisele rămase de la Vartolomei Măzăreanu sau atribuite acestuia. Un panegiric, anonim, al lui Ștefan cel Mare, apărut pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285444_a_286773]
-
pentru Situații de Urgență (ISU), poliție rutieră mă buimăcesc, totul îmi dă impresia unui pelerinaj militarizat, în care domnește o stare de suspiciune generalizată și o teamă difuză, combinată cu obsesia organizării perfecte. Acum îmi revine în minte un text polemic al lui Tudor Arghezi, despre procesiunile din Dealul Patriarhiei din perioada interbelică : „Măgura se surpă pe popor, care se întoarce pe jgheabul dealului înapoi, canalizați de frânghiile bine-venite ale vardiștilor, dând naștere la două regiuni înalte, de capete rezemate în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
urmele, oricât de enigmatice și vagi, ale preistoriei. Tocmai de aceea, este considerat de mulți o constantă a condiției umane. Bibliografia acestei abordări anistorice/ transistorice este vastă și variată, aflându-se într-un permanent dialog cu abordarea complementară și adesea polemică, cea istorică, preocupată de schimbare și eterogenitate, de cauzalități și contexte. Un asemenea dialog urmează, inevitabil, tribulațiile metafizice, ideologice, politice și epistemologice ale științelor sociale din secolele XIX-XXI, de la sociologie și istoria religiilor la filozofia culturii, de la antropologie la studiile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ajuns el Însuși, pe seama propriei experiențe și a literaturii existente, la un sistem, În care seria istorică e un concept esențial. Les principes fondamentaux de l’histoire (1899) constituie rezultatul acestei meditații, comentat intens În presa de specialitate, nu o dată polemic, ceea ce l-a făcut pe autor să scoată o nouă ediție, La théorie de l’histoire (1908). Compendiul pragmatic amintit mai sus și sinteza teoretică i-au adus lui A.D. Xenopol alegerea ca membru corespondent (1901), apoi ca membru asociat
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
Cohen, Raya, "Le débat historiographique en Israël autour de la Shoah. Le cas du leadership juif", http://www.ihtp. cnrs.fr/ publications/bulletin 72/raya cohen.htlm. Cohen, Richard I., "Breaking the Code: Hannah Arendt's Eichmann in Jerusalem and the Public Polemic. Myth, Memory and Historical Imagination", Michael (13), 1993, pp. 20-85. Cohn, Robert L., "Biblical Responses to Catastrophe", Judaism 35 (3), vara 1986, pp. 263-276. Cohn-Sherbok, Dan, "God and the Holocaust", în Dan Cohn-Sherbok (ed.), Theodicy, Edwin Mellen, Lewiston/New York/Queenston
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
carte în Le Nouvel Observateur, 19 oct. 2006, p. 118. 11 Hannah Arendt, Eichmann à Jerusalem, trad. din engleză de Anne Guérin, Gallimard, Paris, 1991; Richard I. Cohen, "Breaking the Code: Hannah Arendt's Eichmann in Jerusalem and the Public Polemic. Myth, Memory and Historical Imagination", Michael (13), 1993, pp. 20-85. 12 Elhanan Yakira, "Hannah Arendt, the Holocaust, and Zionism: A Story of Failure", Israel Studies 2 (3), toamna 2006, pp. 31-61. 13 François Dosse, "Le territoire de l'historien et
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Serghei Esenin, 150 de milioane de Vladimir Maiakovski, Balada lui Karl Schmidt din orașul cenușiu de Johannes Becher, reportajul O zi într-un colhoz de Cuban de Serghei Tretiakov. În ce privește critica literară, este prezentă mai ales prin recenzii cu caracter polemic, în care judecățile tezist-ideologice prevalează asupra celor estetice. Alți colaboratori: Ilie Cristea, Eugen Relgis. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
semnul întrebării. R. aduce în cercetarea literară o perspectivă sociologică proaspătă, dovedind cu mijloace superioare și îndeosebi prin efectele ei în plan interpretativ cât de utilă este o asemenea abordare, când domolită de un spirit erudit, când stimulată de cel polemic. În postură de romancier, R. și-a propus să scrie trilogia Legea conservării scaunului, anunțată încă în 1987 (într-un interviu din „Tribuna”). Sociologul, mizând pe „argumentele” prozatorului, avansează, în cheie postmodernă, o radiografie a patologiei puterii, așa cum s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
aceste demarcații ne putem întocmi morala provizorie. Criticile pertinente ale "marelui partaj" au actualizat "industria retorică, instrumentală și socială a adevărului" (Bougnoux). Întotdeauna semantica provine dintr-o pragmatică, și antiteza dintre enunțul neviciat, rece, impersonal și pacifist și mesajul impur, polemic și retoric, dintre știință și ideologie, pe scurt, își pierde contururile în exercițiul științific in vivo, in statu nascendi. "Chiar și enunțurile științifice rezultă din raporturile de forță ale formulărilor" (Latour, Bougnoux). Abordarea mediologică a științelor, deja foarte avansată, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
această concluzie identică ideilor care au determinat Revoluția. Dacă această revoluție este îndrăgită, va fi exaltată inteligența celor care au pregătit-o. Dacă este detestată, se vor denunța greșelile și pagubele aduse de această inteligență. Cartea mea poate servi tuturor polemicilor. Ca și cum ai spune că nu folosește nici uneia."31 Mornet, împotriva lui Taine, subliniază pragmatismul, deschiderea spiritului, gustul concretului de care au dat dovadă gînditorii prerevoluționari și faptul că importantă nu este opera cîtorva doctrinari ci, dimpotrivă, că în cursul acestor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se discută" are ca centru de greutate ca "mediu" viața de salon. Și Taine se ocupă de "inconvenientele vieții de salon", "artificială și seacă", depărtată de "viața" și de dovezile ei de adevăr.35 Ideologie pură? Fără îndoială. Dar fantasma polemică dezvăluia un medium nevralgic. Un secol mai tîrziu, un istoric de meserie, dincolo de orice opinie preconcepută, nu putea analiza materialismul lui Holbach fără să pună sub semnul întrebării organizarea faimoasei "coterii" și fără să-și pună întrebări asupra rolului informativ
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mine, chiar fără nici una), acești autori, nu de acte de tortură, de execuție, de deportare, ci de texte, de discursuri, de conferințe s-au făcut vinovați de înțelegere cu inamicul și de înaltă trădare. Dar noi știm multe despre relativitatea polemică și contingentă a acestor noțiuni. Aprecierile pe care le fac aici asupra scriitorilor colaboraționiști sînt perfect arbitrare, neverificabile și nefalsificabile, e o chestiune de morală, de psihologie, de metafizică personală. De moment politic. De raporturi de forță. Dar stabilirea unei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sînt ființele vii. Adevăratele motoare. Ce este o convingere? O idee învelită într-un sentiment, ancorată, legată de el. O convingere e mai profundă decît o idee, și mai puțin elevată; mai solidă și mai puțin serioasă. Mai caldă, mai polemică. Prea multă rațiune dăunează înțelegerii rolului Rațiunii în istorie. TREPTELE CREDINȚEI Se obișnuiește să se spună, despre anumite cărți sau autori, că au participat la formarea conștiinței ruse (sau germane, sau franceze, sau europene etc.) din cutare sau cutare epocă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
culturală, politică și militară s-a ridicat în pragul secolului al XIX-lea pe micul promotoriu al Asiei (Anglia, Germania, Franța) și pe un caracter de plumb, dînd frîu liber unei pleiade de autori, publiciști și îndrumători, a căror "interpretare" polemică a însemnat supraviețuirea mișcării muncitorești internaționale de-a lungul a patru Internaționale succesive. Socialismul muncitoresc a fost un rod al Rațiunii, dedus din Carte, condus de școală și tradus prin ziare. Tipografii, intelectualii și pedagogii erau cei trei stîlpi ai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
stil, la unii mocofani ce mă enervează al dracului de tare, devine ostentativ pentru a le da o identitate de scriitori. Supralicitează pentru a se delimita de caracudă, pentru a-și crea o identitate. Spun că sunt scriitor doar uneori, polemic, atunci când am de-a face cu un imbecil - și în cazuri dintr-astea devin aproape paranoic. Nu am citit aceleași cărți cu ăla. Unii îmi spun că aroganța asta e bună. Că sunt un bolovan, un bolovan care, ciocnindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sens. Deci, ca să revin la povestea cu cartea mea, după 23 august va intra în tipografie. Am mai schimbat cîte ceva cu Gabriela Negreanu. Prietenul meu de la Sulina mi-a făcut o copertă excelentă, dar au respins-o considerînd-o "prea polemică". Pe la începutul lui septembrie voi merge iarăși la București! Îmi închipui că ești plin de griji și emoții cu Iolanda! Mă rog să fie totul în regulă și să primesc veștile cele mai bune de la tine în acest sens! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
irelevante pentru cititorul anului 2006, nu am făcut textelor decât serviciul de întreținere pe care se cuvine să îl presteze oricare autor când e vorba de texte de o anumită vârstă. Inițial am dorit să elimin câteva din textele prea polemice, fiindcă, în realitate, prețuiesc foarte mult unele din victimele acelor tușe. Dar, cum regret doar excesul pamfletar nu și faptul că am scris acele texte, până la urmă le-am păstrat. Intelectuali ca dna Zoe Petre ori dnii Andrei Cornea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
scriitori, ați compus eseuri, ați făcut publicistică în foarte multe forme, ați publicat pamflete cu valoare literară și documentară, ați realizat analize politice riguroase, ați redactat scrisori, una dintre ele adresându-i-o, „sfidător”, lui Nicolae Ceaușescu, ați scris articole polemice și ați descoperit un plagiat, ați făcut greva foamei în România și ați conferențiat la universități prestigioase din S.U.A., ați lucrat la mai multe publicații și ați scos, Dvs., una (Agora), ați implementat democrația în Basarabia și v-ați arătat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
acesteia în complexul gîndirii religioase și ecleziastice a lui Rosmini. Numai extrăgînd scrierea rosminiană din "cuptorul" anului 1848 (atunci cînd a fost publicată) și pe cînd ideile conținute de aceasta nu puteau să nu fie privite într-o perspectivă puternic polemică și în strînsă legătură cu ideile de reformă religioasă parcurse de Restaurația europeană ea își recucerește integritatea și adevărata fizionomie precum și locul său istoric exact. Anii imediat următori revoluției pariziene din 1830 au fost deosebit de fecunzi și tulburi pentru istoria
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acelui nod politico-instituțional care atrăgea istoricii originilor naționale ale Europei moderne și foarte limitate, căci el aprecia "monarhia creștină", idealizarea Evului Mediu 39. În realitate, în privința feudalismului, Rosmini combate încarnarea însăși a principiului individualist, pe care gînditorul roveretan îl contrapune polemic ideii de unitate organică proprie comunității ecleziastice. Organizarea feudală a societății, mai înainte de a perturba Biserica, implicînd-o într-un proces de secularizare, a încălcat spiritul păstorilor săi și principiul unității Creștine, care pe vremuri strălucea "în toate gîndurile și cuvintele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fi putut lucra sub îndrumarea Episcopilor și preoților și le-ar fi urmat pilda. Profesorii învățați din universități erau teoreticieni puri care aveau mult timp pe care să și-l dedice scrisului, dezvoltînd argumente și fiind și plini de ambiții polemice care îi motivau spre și mai subtile distincții. În primele secole, oamenii învățați erau Episcopi împovărați cu ocupații mai serioase" (Discursuri etc., 5 Cap. XX). 89 Iată, din nou, cum un lucru conduce la altul: metodele greșite generează profesori înșelători
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
același timp, azi, retrospectiv, Înțeleg că vorbea și despre pericolele Înregimentării, despre această nebunie colectivă pe care Ubu o provoca. Găseam În spectacolul tău un suflu mai adânc decât ghidușiile simpatice ale „stilizării“, care-și avusese și ea rostul ei polemic În lupta cu „realismul socialist“: eram fascinați de spectacol și Îngroziți de manipularea dictatorului. De altfel, sunt sigur, Ubu nu a fost pus bine În scenă decât În țările de Est și În Africa, locuri unde artiștii și spectatorii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să redescopere omul interior, individualizat în reacții, narațiunile lui Velea se opuneau clișeelor monumentaliste și eroizărilor forțate, intens cultivate anterior, și înfățișau nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]