KorAP: Find »[drukola/base=polonez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...179 >

4,456 matches

Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430

elibera de orice temere la contactul fizic cu sutana papei. Călătoria pontificală a fost televizată în toate țările lumii. Familiile reunite în jurul televizorului s-au împărtășit din ea după dorință. Dar era vorba într-adevăr de aceeași împărtășanie? Cea a polonezilor in situ era reală: nu departe era Armata Roșie și, foarte aproape, într-un cerc al foamei, privațiunii și amenințării era poliția. Cea a telespectatorilor era doar spectaculară în imaginație. A vorbi aici de împărtășanie ar presupune că decuparea imaginii

Comunicarea by Lucien Sfez (2002) [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
dialog fără personaj. Nu ține seama decît de el însuși, adică comunicarea în propriul său obiect. Tautologie. Să examinăm îndeaproape, prin categoria noastră de tautism, poziția lui Baudrillard, unde realitatea trimite la ficțiune și ficțiunea este realitatea însăși 117. Papa, polonezii și simulacrele Să reluăm exemplul papei și al polonezilor. În marile ceremonii redate de Katz și Dayan există reprezentare și chiar o dublă reprezentare, aceea dată în mod nemijlocit, de polonezii care îl primesc pe salvatorul lor papă polonez, și

Comunicarea by Lucien Sfez (2002) [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
însuși, adică comunicarea în propriul său obiect. Tautologie. Să examinăm îndeaproape, prin categoria noastră de tautism, poziția lui Baudrillard, unde realitatea trimite la ficțiune și ficțiunea este realitatea însăși 117. Papa, polonezii și simulacrele Să reluăm exemplul papei și al polonezilor. În marile ceremonii redate de Katz și Dayan există reprezentare și chiar o dublă reprezentare, aceea dată în mod nemijlocit, de polonezii care îl primesc pe salvatorul lor papă polonez, și aceea pe care o primim noi, pe ecrane, în

Comunicarea by Lucien Sfez (2002) [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
la ficțiune și ficțiunea este realitatea însăși 117. Papa, polonezii și simulacrele Să reluăm exemplul papei și al polonezilor. În marile ceremonii redate de Katz și Dayan există reprezentare și chiar o dublă reprezentare, aceea dată în mod nemijlocit, de polonezii care îl primesc pe salvatorul lor papă polonez, și aceea pe care o primim noi, pe ecrane, în familie, spațiul public, ne spune Dayan. Prima reprezentare este de ordin teatral, spectatorii aflați acolo, în suferință, participă activ la piesă și

Comunicarea by Lucien Sfez (2002) [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426

austriecilor împotriva otomanilor. În telegrama trimisă împăratului se spunea: "Ungaria odihnește la picioarele majestății voastre". În întreg secolul al XIX-lea alianța monarhilor a funcționat la turație maximă. Cazul polonez e un bun exemplu. Atunci când revoluția a izbucnit la Paris, polonezii au crezut că a sosit și vremea lor, așa că s-au revoltat. Au fost însă zdrobiți, deoarece regele Prusiei și țarul Rusiei încheiaseră un acord în acest sens. În momentul apariției etno-naționalismului, imperiul austriac era un amalgam de naționalități supuse

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
în anumite cazuri! Precum reconcilierea Franța/Germania. Cât de trainică ar putea să fie memoria colectivă în alte cazuri, când peste generații, urmașii nu pot uita și ierta? De exemplu, atitudinea armenilor față de de turci, a albanezilor față de sârbi, a polonezilor și românilor față de ruși, și a victimelor regimului nazist față de "națiunea germană". Și cât de nestatornică este memoria unor europeni față de armata americană care a salvat democrațiile europene de trei ori doar în timpul a două generații: Primul Război Mondial, al

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
și nu în cel francez). Încrederea reciprocă între popoarele vest-europene contrastează cu absența unei astfel de încrederi în Europa de Est. Cifrele exprimă întregul lor înțeles atunci când le comparăm cu cele ce privesc Europa de Est. Într-un sondaj realizat în octombrie 1990, cei mai mulți polonezi au declarat că "nu au mare încredere" sau "nu au deloc încredere" în ruși (69%), ucraineni (75%), bieloruși (63%), români (64%), bulgari (56%) și cehi (61%). Doar 2% dintre polonezi "au mare încredere" în ruși, ucraineni sau bieloruși, în timp ce americanii

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
privesc Europa de Est. Într-un sondaj realizat în octombrie 1990, cei mai mulți polonezi au declarat că "nu au mare încredere" sau "nu au deloc încredere" în ruși (69%), ucraineni (75%), bieloruși (63%), români (64%), bulgari (56%) și cehi (61%). Doar 2% dintre polonezi "au mare încredere" în ruși, ucraineni sau bieloruși, în timp ce americanii, britanicii, francezii, italienii și elvețienii sunt singurii care beneficiază "de multă încredere" din partea a cel puțin 10% dintre polonezi. Memoria colectivă era încă vie după 45 de ani de la sfârșitul

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
63%), români (64%), bulgari (56%) și cehi (61%). Doar 2% dintre polonezi "au mare încredere" în ruși, ucraineni sau bieloruși, în timp ce americanii, britanicii, francezii, italienii și elvețienii sunt singurii care beneficiază "de multă încredere" din partea a cel puțin 10% dintre polonezi. Memoria colectivă era încă vie după 45 de ani de la sfârșitul războiului: 70% dintre polonezi nu aveau încredere în germani 23. Trebuie să concluzionăm că majoritatea polonezilor simțea că aceștia trăiau într-un mediu ostil. Un astfel de sentiment poate

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
în ruși, ucraineni sau bieloruși, în timp ce americanii, britanicii, francezii, italienii și elvețienii sunt singurii care beneficiază "de multă încredere" din partea a cel puțin 10% dintre polonezi. Memoria colectivă era încă vie după 45 de ani de la sfârșitul războiului: 70% dintre polonezi nu aveau încredere în germani 23. Trebuie să concluzionăm că majoritatea polonezilor simțea că aceștia trăiau într-un mediu ostil. Un astfel de sentiment poate doar să încurajeze un puternic naționalism. Cehii credeau, de asemenea, că trăiesc într-un mediu

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
sunt singurii care beneficiază "de multă încredere" din partea a cel puțin 10% dintre polonezi. Memoria colectivă era încă vie după 45 de ani de la sfârșitul războiului: 70% dintre polonezi nu aveau încredere în germani 23. Trebuie să concluzionăm că majoritatea polonezilor simțea că aceștia trăiau într-un mediu ostil. Un astfel de sentiment poate doar să încurajeze un puternic naționalism. Cehii credeau, de asemenea, că trăiesc într-un mediu ostil. Majoritatea cehilor nu avea încredere în ruși (62%), polonezi (77%), români

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
că majoritatea polonezilor simțea că aceștia trăiau într-un mediu ostil. Un astfel de sentiment poate doar să încurajeze un puternic naționalism. Cehii credeau, de asemenea, că trăiesc într-un mediu ostil. Majoritatea cehilor nu avea încredere în ruși (62%), polonezi (77%), români (77%), unguri (67%) sau bulgari (64%), dar doar 44% dintre aceștia nu aveau încredere în germani. Cea mai surprinzătoare descoperire este că o minoritate cehă semnificativă nu avea încredere în slovaci 24. Cum se poate explica o asemenea

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557

scenariu pe care i-l sugerasem cu câțiva ani Înainte și lui Manolescu, avându-i Încă o dată În vedere pe scriitorii polonezi, În frunte cu bătrânul romancier Andrejevski, dar fără să mă gândesc la radicalizarea de care au fost capabili Polonezii, susținuți de biserica catolică, de primul papă polonez, ca și de cercurile intelectuale varșoviene cu mult mai bine organizate, mai lucide, cu secole de rezistență națională În spate. Un cerc de lectură, foarte În spiritul Constituției, cu o ușoară și

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
Eugen Barbuă, nu s-au consemnat atunci prea mari acte de rezistență. O deficiență de organizare În vremuri de izbeliște, a noastră, a elitei, „explicabilă” prin lipsa de tradiție În astfel de lupte - Încă o dată, spre deosebire de colegii noștri din nord, Polonezi -, un „prost individualism” românesc de care vorbesc unii gânditori români, o insuficientă „sudare” morală a celor trei mari Principate române, un stat național unitar prea tânăr etc., etc.?! Nu știu și În nici un caz nu vreau să mă fac judecătorul

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
metodic, ca și marii dizidenți ai țărilor comuniste din Est: nu criticam un om anume, fie el chiar și șeful statului, ci sistemul - cel din literatură și din Întreaga cultură - și apoi, prin extensie - cum o făceau dizidenții ruși sau polonezi -, și alte structuri statale. Greșeala tactică, după părerea mea, a grupului Ionescu-Lovinescu, la care erau atașați și Goma sau Dorin Tudoran, era de a restrînge criticile și atacurile doar asupra persoanei șefului statului! Sigur, aveau „dreptate”, de-o mie de

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
data aceasta pornind de la vârfurile statale, apoi din nou, Solidarność, În Polonia, În jurul anilor ’70, o mișcare ce provenea din masele muncitoare, o palmă la adresa unui regim care se pretindea tocmai reprezentant al lor! Aceste mișcări arată nu că Ungurii, Polonezii sau Cehoslovacii erau „mai curajoși” decât Românii aceleaiași perioade, ci pur și simplu că aceste națiuni, intelectualii, dar și muncitorii lor, se bucurau de un trecut similar de „organizare și reacție”, reactivitate vie la formele arbitrar-administrative, indiferent că veneau dinăuntru

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
lor, se bucurau de un trecut similar de „organizare și reacție”, reactivitate vie la formele arbitrar-administrative, indiferent că veneau dinăuntru sau din afară: Ungurii au luptat cu puternicul și arbitrarul Imperiu Habsburgic fără osteneală, impunându-și specificitatea și teritoriul, iar Polonezii au renăscut de trei ori din cenușă, turtiți Între cele două imperii brutale, austriac și rusesc. Povara „lașității”, În deceniul opt și nouă, a apăsat mai ales asupra noastră, a intelectualității, cu precădere asupra scriitorimii. Noi aveam un „nume”, noi

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
mea. Dar În țară și În străinătate, unora le venea mai ușor să critice „omul” aflat Într-o poziție politică sau administrativă influentă, decât să facă un efort de generalizare sau de sintetizare - așa cum o făceau dizidenții unguri, cehi sau polonezi! -, efort ce avea șanse cu mult mai mari de a coaliza partizani, chiar și din propria administrație comunistă, decât critica personală. Evident că și Ionescu, atunci, În vara lui ’76, și unii din țară, grăbiți și dând curs unui impuls

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
sus”, contra bunului plac al atâtor legiuni de stăpânitori, tradiție care, În timp, creează acele reflexe de luptă, Împotrivire și organizare, așa cum le-am văzut și citat la unele popoare și națiuni vecine nouă, În istorie, Unguri și, mai ales, Polonezi. Acel „regret” intens și puțin convulsiv al intelighenției românești postdecembriste, care a mers până acolo Încât, ani În șir, a negat și chiar, calomniat revoluția, uitând că dintre statele din Estul Europei care și-au dobândit libertatea după 9 noiembrie

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
și extrem de dăunătoare a unei dictaturi, a unor dictaturi, În contrast izbitor, strident până la absurd, cu cuceririle democrațiilor ce au urmat și s-au clădit pe principiile Revoluției franceze și americane. Și pentru acest lucru, Spaniolii, Francezii sau Englezii - sau Polonezii! -, state constituite cu secole Înainte de cele două „nefericite” de care ne ocupăm, nu vor fi cercetați, În problemele sau coșmarurile lor, de zi sau de noapte, de această „blestemată sau falsă” problemă a identității, În timp ce noi, Românii, dar și Nemții

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
un sceptic organic și „histeroid”, cum era și cum se proclama insomniacul, rătăcitorul, genialul fecior de popă din Rășinari. Interzis de cenzorii și activiștii culturali comuniști vreme de decenii, spre rușinea noastră, Încă o dată - sub același regim, Sârbii, Ungurii și Polonezii Îl publicau! -, Cioran se află azi „pe masa de disecție” a spiritelor autohtone, prilejuind tot felul de observații judicioase sau false, naive sau impertinente. Recunoaștem că nu e ușor de a decripta o fire ca a sa; și, dacă biografia

(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban (2006) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

a născut un nou tip de obiectivitate, pe care am numi-o totală și pe care doar câțiva au știut s-o dobândească în proza europeană modernă, fiecare cu originalitatea sa. Un Th. Mann. Și mai aproape de lumea lui Rebreanu, polonezul Reymont (în Țăranii), dar fără înțelegerea inovației dostoievskiene" (p. 122-123). Un paradox, ce va suscita cu siguranță comentarii printre confrați, emite Theodor Codreanu cu privire la Sadoveanu: "...singurul scriitor român care s-a apropiat cu adevărat de esența proustianismului a fost Sadoveanu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cultural, pseudomorfozele și sterilizarea spirituală constituie fenomene din țările subjugate de Soviete. Producția după modele prefabricate la Moscova este considerată idealul suprem al culturii zise "democrate" și "populare" dincolo de Cortina de Fier. Acolo sunt fabricați în serie atâția Ilya Ehremburg polonezi, unguri, români". Spusele lui Mircea Eliade sunt, astăzi, mai valabile ca oricând, doar că trebuie să schimbăm numele centrului de putere. "Axa": I, nr. 9, 18 aprilie 2008; II, nr. 10, 1 mai 2008; III, nr. 11, 16 mai 2008

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

în orașul Harkov, în care elevii „cei mai numeroși” erau recrutați dintre prizonierii unguri, alături de care se aflau și alte naționalități. Cursurile erau susținute de specialiști, cum era Sadoul pentru francezi, Herenguer pentru germani, Provinian pentru români și Hohon pentru polonezi, iar durata acestora era de două luni, după care elevii absolvenți erau expediați în țările natale „ca spioni bolșevici”. Informațiile obținute de Inspectoratul General de Siguranță din Bucovina prezentau în amănunt unde erau ascunse documentele de recunoaștere cu care foștii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
naționale. Șeful oficiului a fost numit căpitanul Otto von Eberhardt, care și-a creat, în scurt timp, o rețea formată din cetățeni unguri, majoritatea femei din lumea bună și cu titluri nobiliare, la care s-au adăugat o serie de polonezi renegați. Pentru atingerea obiectivelor sale, Berlinul a inițiat legături atât cu emigrația rusă, condusă de generalul Vranghel, cât și cu guvernul sovietic. Conducătorii fracțiunilor emigrației ruse din Europa au acceptat planul de acțiune propus de grupul din Germania, având în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]