2,744 matches
-
dungi. Mirosea a vechi și ucenicul își pipăi capul cald, fără păr. Gheorghe rîdea: 247 - Gata, am ajuns și la locul nostru. Asta-i casa hoților de-ți tot vorbeam eu de ea. Ne-ncalță, ne-mbracă, totul pe de pomană, ca la părinți! Și își aminti înduioșat: Aici am fost eu cu Tata-Moșu, ehe, ce mai om... De la el am învățat multe. Eram ca tine, puriu, nu știam. Omul bătrân îți trebuie... Pe urmă, după ce-am tăiat la Ciucea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dealul Filaretului, cu coliva-n piept, și Titi Aripă. A întrebat ăl bătrân de ei. Ruda Didinei o pățise cu starostele. Ce-i venise într-o zi, n-avea parale, se lipise de-un orb. Băgase mâna în banii de pomană. Nu zici că -la adus Dumnezeu pe Bozoncea tocmai atunci! -La văzut, cât era de-ai lor, -la înhățat de gât și i-a dat peste ochi vreo două. Toate astea le povestea lunganul, de față și el, abia ieșit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e. Am o inimă rea... In capătul străzii care se sfârșea la rampă, șeful zărea umbra mătăhăloasă a lui Tudose. Mergea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea. Înalt de atingea streșinile, puternic, își ținea toporul înfipt într-o buturugă, ca pe un pai. Călca rar, ca și când nu s-ar fi grăbit niciodată. Nu-și aminteau mulți să-l fi văzut tăind lemne. Muierile u dădeau de pomană și închideau repede porțile. La sâmbăta morților, Tudose se așeza pe treptele bisericii, își lăsa scula alături și aștepta. Nu scotea un cuvânt. Privea cu ochiul său beteag mulțimea. Femeile îi făceau porție din colivă și-l rugau să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neslăbindu-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă? A mers la masa lor. . . - Astă-seară plătește Treantă, că i-a venit de la moșie. Taman bine ai picat, că o dată-i pomana golanului! Codoșul i-a șoptit celui tînăr: - Ce vrei să faci? - Vezi de treaba ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și de mâncare. Mînă-mică ședea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oaia fetii și spuse lui tată-său tot, care într-un transport de spaimă, îi dete una în noada curului cu ciocanul cel greu de pietrar. Băiatul fugi și e astăzi bătrân pietrar în România, la Drajna, unde trăiește din pomana și ajutorul concetățenilor săi români. {EminescuOpVII 235} ["BASMUL CEL MAI FANTASTIC"] ([ Toma Nour în ghețurile siberiene ]) Basmul cel mai fantastic, istoria cea mai crudă n-a putut să-și imagineze vodată răceala cea putredă ai acestor muri nalți, a [a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce-l făcea... s-ar fi și lăsat bucuros de palamarie, da de colaci nu. În taină o putem comunica că-i plăcea și coliva; să-l fi văzut pe mândrul Nicodim îmblînd pe {EminescuOpVII 300} la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părinte și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol de invidiat. Dar ceea ce făcea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
are Ana xe "Pauker"Pauker:„Joint-ul nu este numai o organizație de spionaj, ci el pregătește posturi de rezervă, grupe diversioniste pe care, la momentul oportun, reacțiunea să le poată folosi: aparent are scopuri filantropice, dar toți cei care primesc pomana lor sunt informatori, de multe ori inconștienți”4. O viziune sumbră ce anunță fără greș decizia ce se va lua la 1 martie 1949 - interzicerea activităților organizațiilor evreiești Joint, O.R.T. și O.S.E., la 1 martie 19495. În paralel
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
formuleze imediat răspunsuri. Pentru a deveni un ascultător P.O.W.E.R., trebuie să vă luați un angajament adevărat. Dacă doriți să fiți un manager și un conducător eficient și nu Încercați să stăpâniți această deprindere, vă pierdeți vremea de pomană. Aceasta este una dintre principalele modalități prin care un manager Își poate demonstra integritatea. Capcana nr. 6tc " Capcana nr. 6" Atunci când nu reușești să recunoști comunicarea fără vorbe a managementuluitc " Atunci când nu reușești să recunoști comunicarea fără vorbe a managementului
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aveau resentimente puternice față de președintele companiei. Se pare că acesta ridicase descurajarea la rang de artă. Dacă firma avea parte de o lună productivă, cuvintele lui de Încurajare erau „mai bine”. Dacă nu, insinua că angajații au pierdut timpul de pomană. După o lună foarte proastă, președintele le-a dat subalternilor porecle care lăsau să se Înțeleagă că aceștia nu prea și-au făcut treaba („Larry Târâie-Brâu”, „Carol Hoinara”, „Sam Adormitul”). „Dacă lucrul cel mai bun la care te poți aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
necesare conducerii unei afaceri sau unui departament, este opusul celui mai larg acceptat stil de management din ziua de azi: cel participativ. În loc să implice personalul În proces, micromanagementul Îl obligă pe angajat să stea la coadă și să aștepte o pomană de la șeful său. În tot acest timp, afacerea se confruntă cu multe aspecte negative. Iată câteva astfel de probleme asociate cu micromanagementul: Ă Compromiterea eficienței și productivității departamentului. Ă Privarea angajatului de mândria proprietății asupra muncii sale. Ă Subminarea promptitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de la țuică, simți mirosul prunei, De-asta nu te doare capul, chiar dacă n-ar fi binecuvântată de sfinția-sa popa Niță, Care a venit în sfârșit oțărât, are necazuri c-o mejdină, A lăsat stânjenul lângă clopotniță și-a slobozit pomana. Stingeți lumânările că se consumă curentul, zicea al lui Chirimențu, Care cum deschide gura începe lumea să râdă, are haz, dar acum Nimeni nu-l aude - se suflă-n lumânări pe prescuri: pfu, pfu! (La Lilieci) Într-adevăr, în descrierea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lua porția de afecțiune. Doamnele erau nerăbdătoare și curioase să știe ce mâncase în timpul călătoriei lui pe jos. Sigur, n-am mâncat nici vânat delicios și nici mistreți, ci ierburi, precum caprele, și câte-un codru de pâine primit de pomană de la oameni sărmani. N-aveam încredere în cei înstăriți ca voi, ei, sunt bogați și bogați, dar cei din provincie miros de la o poștă ca și stăpânul lor, și dacă îi răzui puțin se simte duhoarea scabiei spaniole. Am traversat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jurat să spună adevărul este un delincvent cunoscut în toate ținuturile Regatului. Este un provocator de scandaluri, un scelerat infam, a fost condamnat pentru furt în Calabria, cu ocazia adunării preoților canonici din Catanzaro, confiscându-i-se banii primiți ca pomană pentru predica lui. Ca monah, a intrat la mânăstire fără credință în Cristos și e cunoscut prin păcatul preacurviei: amintiți-vă de scandalul de la Briatico, atunci când a violat trei călugărițe virgine. În plus a lăsat gravidă o femeie pe care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Într-o zi își amintea Tommaso fără să se înșele fiindcă nu contenise nici măcar o clipă să plouă și abia de ajungea o geană de lumină în celulă Carlo începuse să vorbească cum nicicând nu o mai făcuse. La început pomeni de niște întâmplări stranii de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată motivul pentru care se afla în temniță: Era în seara de Crăciun și Biserica Mamă era plină de lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lăsaseră poate o impresie groaznică, la care se adăuga mai ales putoarea ce domnea în acel loc, chiar dacă acum îl curățau ori de câte ori le pretindea acest lucru. Ațipi, în somn deveni un călător ce bătea la porți pentru a cere de pomană. Tocmai urca o stradă în pantă și plină de pietre la capătul căreia o vrăbiuță se jeluia. Era o stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ajunge primul ? Adică, ai înțeles, care ajunge primul la tine, măcar că fiecare are de patru ori mai multe picioare... De dinții din gură nu mai vorbim... Și ascuțiți... N-ar fi păcat să n-aibă și ei, acuma, de sărbători, pomana porcului ? Se întoarse spre orb, care păruse atent la vorbele vlăjganului : E valabil și pentru tine, neîngropatule... Și înainte de a se depărta : — Mâine, la Mitropolie, la poalele dealului, cum urci, pe dreapta, acolo e sectorul nostru. Poți să vii și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tragerea ? — Nu se poate... Vă scrieți numele pe formular, păstrați copia și originalul mi-l dați mie, să-l înregistrez... — Doamne păzește ! De ce să-l înregistrezi ? Doar plătesc pentru el... — Tocmai de aia... Ar fi păcat să aruncați banii de pomană. Nici nu știți câte acte, de toate felurile, se învârt pe lumea asta. Biletul dumneavoastră de loto e o picătură într-un ocean... — Dar n-ai putea să-l înregistrezi cu ochii închiși ? — Cred că da... Numai că, în loc să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moment. Cu cât fantasticul se accentuează mai deplin, cu atât elementul realist face cumpănă dreaptă cu fantasticitatea; în special limbajul cerșetoarei este de-o oralitate atât de autentică, la începutul, ca și la sfârșitul povestirii; oamenii care îi dau de pomană, vorbele lor, priveliștea sunt mai din abundență, decât rustic-românești, numai că implicând infailibila știință a scriitorului de a evita orice ostentație neaoșist semănătoristă ori de alt gen. Motivația artistică a alternării planului ,,real’’ cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cel mai bine cu ceea ce includem azi în postul "cultură și loisir", era legată de combinații având ca scop "satisfacerea nevoilor sufletului, dezvoltarea inteligenței, distragerea de la oboseala muncii și păstrarea sănătății corpului". Ea se subdiviza după cum urmează: cult religios, ajutoare, pomană; educația copiilor; recreere și ceremonii; sănătate. Această sociologie a consumului (avant la lettre) se baza pe clasarea cheltuielilor pe tipuri. Ea a fost mai târziu pusă la îndoială. Când Maurice Halbwachs (1877-1944) a studiat, la rândul său, consumul muncitorilor, el
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu l-ar opri. În fine, fie vreme bună, fie rea, Grecia așteaptă că tot cele șepte puteri se vor milostivi a gândi la dânsa când se va face împărțala averii turcului. Numai să nu moară cumva Kyrios înghesuit la pomană. [10 octombrie 1876] ["ARMA LA PICIOR"] "Arma la picior! " e astăzi, în urma unei a doua scrisori a împăratului Alexandru, deviza Austriei. A pierit fără urmă neliniștea asupra procedurei Rusiei, asupra respingerei armistițiului turcesc și a zgomotoaselor înarmări; se va fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
țara asta, cel mult o mână de oameni, în țara noastră, niciodatăăă... ăsta a fost Hitler, omul rău care trăgea la păcat. Așa ceva a zis odată chiar și președintele țării, sau nu...? Da' de ce-mi bat eu gura de pomană, cu una care nici măcar atâta minte n-are, să se ducă regulat la biserică. Oamenii care își iau fața de la înalta judecată merită să ajungă în căcat, așa cum spune și Wottila. GRETE: (plină de ură, se apropie de Erna): Daaa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îndoială și-au gonit responsabilitatea, și-au alungat-o, au lăsat-o să putrezească, ori acești oameni au o boală moștenită la glanda responsabilității și s-au născut fără nici un pic de responsabilitate. JÜRGEN: S-ar putea să aruncăm la pomană săracilor dintre săraci banii. Știu eu un număr de cont care ia banii buni și îi transformă într-un sens bun. (arată deodată iritat și se apucă cu mâinile de cap) Nu știu.... e îngrozitor ce pot să spun fără
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Impunătoare și colerică, târgoveața se remarcă prin vestimentație bogată, menită nu doar să o individualizeze, ci să-i releve și gusturile, dorința de opulență primând în fața unei eleganțe veritabile: „În parohie nu aflai cocoană/ În drept să duca mai întâi pomană,/ Iar când i-o lua nainte vreo surată/ Uita de milă și zbiera turbată./ Purta mărămi urzite de-o minune,/ Iar cele de duminică pot spune/ Că, zău, trăgeau vreo două trei ocale./ Colțuni avea de lână roșă, moale,/ Întinși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
i cinstea pronia cerească,/ Regină a Evropei să domnească!// Frumoasă coz, dar fără nfumurare;/ Ani fragezi, dar în toate cumpătată;/ Virtutea - steaua-i călăuzitoare;/ Mereu supusă, aspră niciodată;/ Întrînsa-i gingășia întrupată;/ Iar inima-i-locaș de neprihană,/ și mâna - mână spartă la pomană.”752 Faima unei astfel de donna angelicata nu putea decât să facă înconjurul lumii, ajungând până în Siria și făcându-l pe sultanul de aici să o dorească mai presus de orice. Donna angelicata este mai mult o iluzie, iar fascinația
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]