3,008 matches
-
știu Ce-nseamnă tot ce-acum te stăpânește! Pădure Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 ”Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 udând brândușele pisica se scutură evantai din stropi. Haiku 2 în fața blocului, lalele; popas de suflet acorduri. Haiku 3 urcând spre Babele... ceața învăluie drumul. Haiku 4 citind poezii sub castanii înfloriți în jur, numai îndrăgostiți... Haiku 5 la Dervent, troiță între lalele și trandafiri poartă spre cer. Peta Melec, clasa a VIII-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un cristal pur: Ce lipsește din simplul meu vis? Stan Florina, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Mirajul drumețiilor La drumeție când pleci Prin locuri multe-ai să treci. Obosești, faci un popas Și apoi, din nou la pas. Când pleci, poți să vizitezi Mult mai multe decât crezi. Oameni noi ai să-ntâlnești Și cu ei stai să vorbești. Amintiri veți depăna, Noi orașe veți vedea. Totuși, ea va lua sfârșit Dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în seamă micul popas. Alina se grăbea și de aceea a ales drumul scurt și anevoios care nu prea era folosit pe o astfel de vreme. Trenul trebuia să sosească și dacă ar fi mers pe drumul pietruit n-ar fi ajuns la timp
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc. Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mormânt, cu muzica urlând la maximum! Arheologia, vestigiile istorice au o sacră și misterioasă pioșenie, care impune respect și de care nu te poți atinge tulburându-i tainele mai mult sau mai puțin cunoscute. La întoarcere mi-a prins bine popasul de pe o insuliță cu plajă îngustă de nisip fin. M-am răcorit în apa limpede, iar căpitanul vasului ne-a servit cu tradiționalul grătar la malul mării. La sugestia lui am aruncat bucățele de pâine în apă și sute de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Rămase așa cam o jumătate de oră. Privesc farurile printre arbori, Își spunea el; asta e viața mea. Revenit la cort, Își turnă un whisky și se masturbă alene răsfoind Swing Magazine, „dreptul la plăcere”; cumpărase ultimul număr la un popas de pe autostradă, lângă Anger. Nu avea intenția să răspundă la mica publicitate; nu se simțea la Înălțime pentru un gang bang sau un duș de spermă. Femeile care acceptau să Întâlnească bărbați singuri preferau În general negrălăi și, oricum, pretindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
drept Înainte, fără să se abată nici Într-o parte nici În cealaltă, de parcă tot timpul ar fi știut ce cale luase Krog. Într-o bună zi, cam pe când Începuseră să se crape ghețurile, Scept poruncise să se facă un popas mai lung. Îl chemase pe Gau la el și făcuseră amândoi chef. Spuneau că, de acum, se apropiaseră de Krog atât cât trebuia, astfel Încât să nu-l mai scape din ochi cu una cu două. Pe de altă parte, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos: cât vedeai cu ochii, câmpiile se Întindeau de jur-Împrejurul satului, al lacului și al crângului. Satele celelalte, rare, abia se vedeau În depărtare. Pe de altă parte, orice Întâlnire cu neamurile lui Scept n-avea cum să scape neobservată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la Mina din Plesneaua, peste deal de Șoptireanca, au auzit chemarea și au sărit și ei să facă ordine, dacă era cazul, să sădească zambile și micșunele să miroase revoluția a grădină și curățenie, s-au strâns și au făcut popas la intrarea în pădurea Obancea, partea de a luat-o generalul Goncea, nu plecaseră toți, era doar șase-șapte camioane și vreo zece dubițe, stătea în așteptare spunea lumea care i-a văzut, adică de rezervă, că dacă nu făcea prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semeț pe spate, cu o mustață stufoasă ce-i încadra gura luminată de un zâmbet sincer. Era Ioniță Scipione Bădescu. Fără nici o introducere, Mihai Eminescu i s-a adresat prietenește, zâmbind: Hei, om bun! Ne primești și pe noi de popas, că tare lung și anevoios a fost drumul până aici, în inima Transilvaniei! Cu dragă inimă! Sunteți bineveniți cu toții să-mi onorați casa, răspunde Ioniță Scipione Bădescu îmbrățișându-i pe rând. Sunt sigur că am devenit prieteni înainte de a ne
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
avertizându-l asupra apelurilor pierdute. Însă nimeni nu-i lăsase nici un mesaj; ceva și nimic, a presupus Hugo. Probabil că la birou exista măcar un mesaj, dar asta era a doua oprire pe lista lui. Mai întâi voia să facă popas la o cafenea, de unde să-și ia la pachet un sendviș cu șuncă. Hugo murea de foame, dar în ultima vreme cam asta era starea lui permanentă. Tot felul de pofte gastronomice ciudate îl asaltau în cele mai stranii momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu adevărat, că metoda este totul și că știința se reduce la metodă, adică la drum, căci metoda are semnificația în limba greacă de drum (cale). Și ținând cont că sunt două categorii de drumuri, vias sau metode, unele "drumuri popas", pe care drumețul merge și stă pe gânduri, cum sunt drumurile terestre, și altele "drumuri care merg", care poartă pe drumeț, cum sunt căile fluviale sau ale râurilor, voi împărți metodele, și apoi științele care le încarnează, în două mari
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
masculin, iar diminutivul este pajarito și nu pajarita, cum Unamuno a feminizat pentru a desemna păsărelele sale. Aluzia este evidentă. Mi-am permis să traduc anumite cuvinte nu ad litteram, ci în spiritul filosofiei unamuniene. Astfel, caminos parados, prin drumuri popas. Cuvântul parada are semnificația de stație sau oprire, eu am folosit cuvântul popas, mai expresiv în limba română, iar în definirea drumurilor popas, cele pe care călătorul discurre y anda (meditează și umblă) am tradus: merge și stă (pe gânduri
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
a desemna păsărelele sale. Aluzia este evidentă. Mi-am permis să traduc anumite cuvinte nu ad litteram, ci în spiritul filosofiei unamuniene. Astfel, caminos parados, prin drumuri popas. Cuvântul parada are semnificația de stație sau oprire, eu am folosit cuvântul popas, mai expresiv în limba română, iar în definirea drumurilor popas, cele pe care călătorul discurre y anda (meditează și umblă) am tradus: merge și stă (pe gânduri) alăturând contrariile, tehnică utilizată adesea de Unamuno pentru a sublinia căutarea adevărului în
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
să traduc anumite cuvinte nu ad litteram, ci în spiritul filosofiei unamuniene. Astfel, caminos parados, prin drumuri popas. Cuvântul parada are semnificația de stație sau oprire, eu am folosit cuvântul popas, mai expresiv în limba română, iar în definirea drumurilor popas, cele pe care călătorul discurre y anda (meditează și umblă) am tradus: merge și stă (pe gânduri) alăturând contrariile, tehnică utilizată adesea de Unamuno pentru a sublinia căutarea adevărului în extreme și nu în medie, via remotionis. Am fost tentată
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
li se scurta, extrem de repede. Nu mai dură mult și, Gabriela cu Nenea, reveniră, din povestiri și din Înfierbântări, la viața reală, din autocarul, care, cobora silențios și lin panta, de către Nord, a munților Oituzului. Urmă o pauză. Un mic popas. Coborâră toți cei dinlăuntru. Deci, și Gabriela, cu Nenea. Cât stătură pe jos nu discutară nimic. Deveniseră abătuți. Ba, chiar, aproape triști. Mașina se reumplu de călători. Ei, doi, Își reluară locurile. Ca și cum ar fi uitat unde se află, se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajunse În dreptul portiței. Ea Îl chestionă, prelungindu-și, parcă, vorbele, Într-un chip incantabil: chiar, grăbit-grăbit? Văzând că nu-i a scăpare, formulă un răspuns, Într-un fel, evaziv: de fapt “aproape”... așa și-așa... Înseamnă, că, de un scurticel popas, tot putem beneficia. Tot, rosti, el, cu voce plină. Așa te vreau, domnule! Așa să fie, admise el. Îi deschise portița, făcu un pas-doi, dincoace de ea, pe trotuar, și-l invită Înlăuntru, nu Însă prin viu grai, ci, printr-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
da explicații, până i se usca gura, iar noaptea, făcea curățenie, În remorcă, aidoma Într-un grajd ambulant. Mâncare și apă, nu doar pentru animal, cât, mai cu seamă, pentru el, se găsea, peste tot, pe unde făcea câte un popas. Tractoristul, băiat descurcăreț, pretutindeni, făcea cum făcea, că, mereu, găsea șprițul mult dorit și mult iubit, atât de către el, cât și de către moș Costică Adochiței. Abia acum, la Întoarcerea de pe drumuri, au băgat de seamă, În urma hohotelor de râs ale
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
poate puțin prea puternice. Și el era puternic, s-ar fi Încins o luptă. S-a abținut, nu i-a fost ușor; nu se temea de boli, se proteja, avea la el cele trebuincioase; Ingrid cine știe ce făcea și ea În popasurile intercontinentale, cu piloții ei; Ingrid avea un statut neprecizat. Nu-i era era soție, nu-i era iubită - pentru că nu era Îndrăgostit -, nici amantă, pentru că el nu avea nevastă; prietenă, mult zis; concubină, suna urît. Atîta ambiguitate nu cerea nici unuia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
excitată curiozitatea prin tîlcul introducerii, dar și prin efectul-surpriză al deschiderii. nimeni nu-și mai amintește astăzi de un scriitor precum enrico emanuelli, autorul unui roman intitulat O minunată călătorie. el este însă un veritabil as al teaser-ului : întîiul capitol POPAS PE AEROPORTUL DIN CAVALCAS Plecarea de la 20 martie — Sosirea la Cavalcas — Un omagiu floral și crinul alb — întîlnire cu doctorul Venceslao Compagnero și cu alte personaje — Regizorul și actrița — Salutări reciproce — La ce poate servi un tablou din școala flamandă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă și foșnitoare ca o pădure. Într-adevăr, toate curțile și mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o vreme nu-l mai părăsea binele. Făcea ce făcea, și pleca după vin la Drăgășani. Acum, drumul avea alt farmec pentru cârciumar. Bătuse mult calea asta, scosese parale - negustoritul e meserie frumoasă dacă mai cade și altceva la un popas. De când u mergeau treburile, scăpa ușor banul printre degete, avea sângele tânăr și, într-o toamnă, la crame, i-a căzut sub ochi o fetișcană plină și puternică, în fote curate, ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inteligență la îndrăzneala și la provocarea adevărului? Niciodată, atâta vreme cât inima mai rezistă în înșelăciune și în serviciul sângelui. Dar inima lui Diogene pare a fi fost smulsă din interesul ființării și - lucru nemaiîntîlnit - a fi devenit leagănul inteligenței, locul de popas și de-ntremare al lucidității. Sângele scos din circulație, viața controlată fără milă, unde să se mai miște eroarea și să se încînte iluzia? Cinismul înflorește în această evacuare, ce te dezleagă de toate și-ți îngăduie să râzi, să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împrumută nemărmurirea unei lumini solidificate. Omul depinde de Dumnezeu în felul în care acesta depinde de Divinitate. Totul se bălăcește în neant. Iar neantul în el însuși. Ostenit de a scoborî clipă de clipă din Dumnezeu... Și lipsa aceasta de popas, numită "a trăi"... Nu te istovești în muncă, necaz și caznă, ci în căința umbletului prin lume, cu umbra lui Dumnezeu în spate. Nimic nu e mai propriu făpturii ca oboseala. Cum mi se despică duhul și mi se clatină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o mîngîiere? Cum se destramă azurul în fantastica mea viziune și cum nu mai rămâne decât un alb cu misterioase chemări! Și în acest drum cosmic, asemenea unei supreme aventuri, parcă-l caut pe Dumnezeu. Dar în infinit nu există popas. Și astfel, nu-l voi găsi niciodată. Procesul prin care cineva devine pesimist? O frecvență mare de depresiuni într-un om care are atât elan, încît în fiecare moment să fie viu. O fatalitate organică provoacă depresiuni incontinue, fără determinante
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]